De cateva zile ma gandesc la un subiect: datoriile morale.
Cand se termina o datorie morala pe care o ai fata de o persoana?
Cand o persoana considera ca ti-ai achitat datoriile morale fata de ea?…
Ce faci atunci cand cineva are niste datorii morale fata de tine si nu si le achita niciodata? Sau altfel, ce faci atunci cand stii ca ai ajutat fara nici o alta asteptare, pe cineva si, asa cum e viata surprinzatoare, ajungi tu sa ai nevoie ca acea persoana sa te ajute si ea se poarta urat cu tine sau pur si simplu iti intoarce spatele desi stie ca intr-o situatie delicata tu ai fost singura persoana care i-a intins o mana?…
Ce faci atunci cand cineva te ajuta sau face ceva pentru tine, iar tu ii raspunzi multumindu-i prin a face alte lucruri pentru acea persoana si, pe masura ce faci mai mult iti dai seama ca acea persoana este din ce in ce mai nemultumita de faptul ca nu e rasplatita dupa cum vrea ea si nu dupa cum poti tu?
Ce faci atunci cand iti platesti o datorie morala fata de cineva, insa acea persoana iti scoate ochii sau te pune in situatii delicate mereu, aducandu-ti mereu aminte despre acel lucru in cele mai nepotrivite contexte?
Ce faci atunci cand ti se face bine sau cand tu faci bine asteptand ceva in schimb? Cum iesi din patternul asta?
Cum reactionezi atunci cand faci un bine cuiva si observi ca nici macar un simplu “multumesc” nu apare dupa aceea? Nu pentru ca ai fi asteptat ceva, ci pentru ca te-ar fi bucurat sa auzi asta, ca pe o confirmare ca binele facut si-a atins scopul.
Intrebari pe tema asta sunt multe. Eu am incercat sa-mi gasesc raspunsurile pentru mine.
Tu?….
Amelie, articolul tau mi-a amintit de o vorba din batrani – ” nemultumitului i se ia darul “;)
Asa-i Marie.
)
Eu am simtit ca se mai potrivesc multe vorbe.
Si aia cu facerea de bine merge
Merge la fix !
Morala ar fi sa nu astepti nimic de la cei carora le faci bine. Daca astepti ceva in schimb, aia nu mai este generozitate, ci o afacere.
BTW, cat mai costa kilul de bine si cat mai e rata dobanzii la datoria morala?
Un vechi proverb japonez spune ‘,, nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis ,, asta e convingerea mea si incerc sa rasplatesc cel putin egal daca nu mai mult , iar celor care nu stiu sa multumeasca un alt intelpt a spus ,, greseli noi , nu repetate ,, ,conform carora daca e sa ofer un gest bun sau o vorba o fac catre noi oameni si sunt atati de multi oameni in jurul meu carora le pot impartasi un cuvant bun sau un gest incat nu ma impiedic de cei care trec ,,smekereste ,, considerand ca li se cuvine orice gand ,gest ,vorba , si din toate imi iau lectia pentru a merge mai departe.
Frumoasa abordarea ,felicitari povestitorule!
Multumesc din toata inima pentru randurile pe care le-ai scris, iti multumesc pentru ca o poveste te-a facut sa ne spui noua, dar cred ca in primul rand sa-ti repeti tie lucruri minunate si iti multumesc si pentru compliment! Si vizita ta este unul dintre motivele care ma ajuta sa scriu mai departe! Reverenta!
Cand faci ceva pentru cineva fara sa astepti nimic in schimb nu are sens sa spui ca acea persoana are o datorie morala fata de tine…si nici de alt gen.
Consider ca la randul tau primesti ceva la randul tau de la alta persoana care vine sa contrabalanseze ceea ce tu ai oferit cuiva candva in mod dezinteresat.
Sper sa ma fac inteles.
Pe undeva totul se balanseaza in viata si vorba romanului … se invarte roata …sau bine faci, bine gasesti