S-a nascut si, pana o sa moara, traieste.
Blogul asta? Franturi de suflet menite sa va aduca macar un zambet pe fetele care nu mai au timp de asta si sa nasca reactii, ca semn ca sunteti inca VII.
In rest…the best moment to live your life is NOW!
Continutul acestui blog este protejat
Vremea
Blog Stats
- 32,070 hits
Categorii
- Altfel despre publicitate (13)
- Amintiri de demult (7)
- Amintiri de mai incoace de copilarie (3)
- Cu morala (25)
- Cuvantul in cuvinte (1)
- Despre politica (5)
- Ganduri (8)
- Intamplari de zi cu zi (72)
- Uncategorized (278)
Top articole
Blogroll
Pagini
Arhive
if(typeof(networkedblogs)=="undefined"){networkedblogs = {};networkedblogs.blogId=1122630;networkedblogs.shortName="theamelie";}
Frumoase franturi de suflet. Citind, realizez ca daca niste franturi arata atat de bine, sufletul ca intreg e de a dreptul spectaculos. In rest, may the rest of your life be the best of your life!
Multumesc pentru comentariu si pentru urari. Cumva se confirma cam tot ce am incercat sa transmit pana acum pe acest blog – acela ca oamenii au nevoie de cuvinte bune si frumoase spuse din suflet si mai ales, mi se intoarce inapoi inmiit.
Asadar, din nou simt nevoia sa-ti multumesc, caci nici nu stii ca, fara sa vrei, cuvintele tale au venit exact la momentul potrivit.
Cat despre pescuit, chiar daca sunt nascuta pe malul Dunarii, mai mult decat sa pun un fir la o craca uscata si sa-i agat un carlig si o pluta, de oricare ar fi….si carligul si pluta si sa pescuiesc…pur si simplu….nu ma pricep. Dar iti urez fir intins, pe oriunde vei merge la pescuit!
Ma bucur daca ceea ce am scris a fost oarecum oportun privind conjunctura, desi sincer mi-as fi dorit sa nu fie asa. Ai dreptate, o vorba buna poate ajuta si alina mai degraba decat un demers material lipsit de caldura. Si macar atat putem face…
Cat despre pescuit, nu am scris aici decat pentru ca mi-a placut ce am citit, nu sunt un cautator de link exchange. E pasiunea mea, ma simt altfel cand sunt acolo si nu as schimba asta pentru nimic. Sunt fascinat de Dunare, ma copleseste, desi eu sunt nascut pe malul marii. O forma bizara dar incantatoare a propriului simt estetic ma trimite mereu pe malul Dunarii. Cred ca si pe blogul asta, tot asa am ajuns…
exista o poveste pe aici pe undeva…cred ca se numeste “ma cheama Dunarea”