kia, soferul de tir, eu si problema emigrarii

ISTORIC PE SCURT:
– carbuni la alternator arsi = masina dusa la service specializat (masina = kia).
– masina zace lunga vreme in service, de la alternator am ajuns la nave spatiale (conform facturii) si am ridicat din service o trotineta.
– dupa cateva luni – bubuie motorul, oamenii sar si ma scot din masina, concluzia: in service-ul mai sus mentionat au umblat la un furtun si s-au gandit ca oricum nu se vede si l-au lipit cu un scoci folosit de scolari la colaje.
– masina merge din ce in ce mai rau.
– o duc la un alt mecanic. concluzia – electromotorul praf, colbutorii si axul cu came. imi fac un calcul sumar si brusc ma ia cu valuri de caldura. omul zice „n-am vreme acum, dar poti merge cu ea in siguranta o saptamana si dupa aia o aduci si ma ocup de ea. noua ti-o fac!” …”bun…gandesc eu…macar mi-o face”… Asta se intampla aseara,
Intamplare:
Azi ma intorceam spre casa, bucuroasa la gandul ca ajung mai devreme. Trec podul de la baneasa si vad rosu in fata ochilor. Inca nu mi se facuse rau. Era motorul care fierbea si indicatorul de apa era la rosu absolut. Trag pe dreapta.
Eu – zana nu alta. Panataloni albi de in, bluzita pe masura si pantofi albi. Imi suflec de nervi pantalonii pana la genunchi, ca n-aveam maneci la bluza, deschid cu curaj capota, asteptandu-ma la ce se poate mai rau. Era rau.
Furtunul care vine de la motor la radiator parea spart exact unde era prins cu un colier. Tasnea apa oparita, motorul gafaia, iar eu….zen – zana. voiam sa-mi suflec si manecile, da’ v-am zis ca n-aveam. Am zis doar ca trebuie sa am rabdare sa se raceasca si il desfac si vad eu cum ma descurc. Aveam la indemana o cheie franceza si aia mica, luata de la ikea. Buna si aia! Ma uit, eram in fata unui magazin alimentar de cartier, exact inainte de Cocosatu. Gandesc repede, ca in orice situatie de criza. Ma duc si cer un cutit si-l folosesc pe post de surubelnita. Bun…am rezolvat-o si pe asta.
Ma pregateam sa-mi aprind o tigara. O masina de fitze, in trafic. Aud comentarii, injur in gand si-mi propun sa-mi tin gura. Din masina bubuie manele, aia comenteaza in continuare. Era deja prea mult! Ma reped in masina, evident gandirea era mult in urma mea, pun mana pe un bidon de ulei ma intorc si li-l vars pe parbriz. Cred ca aveam o privire de nebuna. Au incercat sa comenteze dar am tipat la ei: „asta e pentru manele!”. N-au mai zis nimic, si-au spalat / mozolit parbrizul si s-au dus mai in fata. Macar ma racorisem. Asa….voiam sa-mi aprind o tigara. Aud langa mine, mult prea aproape incat tresar „don’shoara pot sa va ajut?”
Ma uit si scanez in fractiune de secunda: gras, transpirat si cu parul lipit de cap, siroind si el de transpiratie, tricou galben ultrajegos de ulei, panaloni scurti si slapi. „Ma, da’ v-ati adunat toti azi?”- imi zic in gand….si pe gura: „sunteti cumva mecanic?”. Tipul zambeste larg si sugubat, imi face cu ochiul „nu, don’shoara, da’ am Dacie! Stati numa’ sa-mi aduc trusa cu scule”. Ma umfla rasul in sinea mea. „Hai ca-i bine”. Fara sa astepte sa se raceasca motorul, omul pune mana si incepe sa desfaca. Eram cu inima cat un purice. „Nene daca ai vreun accident sa nu ma pui sa te platesc de nou”
„Nici o grija”, imi raspunde zambind in continuu. Si se apuca hotarat de treaba. „Puteati sa muriti. Ia uitati aici”…intepenesc brusc. Boii din service stransesera colierul atat de tare incat se sparsese teava de la radiator, in care intra furtunul meu norocos. Ma duc langa masina si incep sa-l ajut pe om sa desfaca furtunul si de la motor. era plin de resturi ale tevii rupte. mda….chiar puteam sa ma cam inalt la cele sfinte de cateva ori pana acum. Taie, inoada, pileste si intr-un sfert de ora problema era rezolvata.
Il vedeam ca se bucura de lucratura. Ma bucuram si eu, dar nu apuc sa ma bucur bine ca-l vad ca se innoreaza la fata de ziceai ca vine Catrina peste noi. „Cu bateria asta ce-i? Ce electromotor don’shoara? Astia-s tampiti?…Pai uitati-va: cand v-au pus bateria nu s-au uitat cretinii ca bornele astea sunt conice, le-au pus invers si le-au fortat. Asa largi, cum ar putea motorul asta sa porneasca?…”
Eu eram intrata deja in starea de no comment. Ce dracu era sa mai zic?… Omul se apuca din nou de mesterit, serios si concentrat si suparat pe viata. „Vedeti…eu am plecat din tara din 92. Ma saturasem. Am plecat in Olanda si m-am facut sofer de tir. Asa am invatat o multime de lucruri. Cand te lasa masina pe drum, in pustiu tre’ sa stii ce sa-i faci ca nu te ajuta nimeni, iar dac o face te costa de albesti”. Ma uimea, ca de aproape o ora si jumatate nu folosise nici un cuvant urat, imi vorbise numai cu dumneavoastra si nu avusese nici macar tendinta unor apucaturi necuviincioase.
Ce sa-i zic?…Avea dreptate…
Imi rezolva si problema cu „electromotorul” si uimita vad ca-mi pleaca dragutza mea de masina la sfert de cheie. Eram in culmea fercirii. Si, in treacat, imi spun pasul….”Stiti…la service, cand mi-au montat boxele…s-a intamplat ceva…de atunci imi porneste radio doar cand deschid geamul sau trantesc portiera sau intru in vreo groapa, de-am ajuns sa ma bucur ca-s gropile atat de dese in Bucuresti”….
Se incrunta….”Astia-s criminali si hoti don’shoara”. Are dreptate. Io-s de vina ca aleg sa mai stau aici, dar asta e o alta poveste.
Baga mana sub bord, scoate un somoiog de fire, le analizeaza cu atentie, se mai incrunta putin, baga mana intre portiera si aripa zgaltaie ceva pe acolo si porneste si casetofonul. „E un fir aiurea…aveti un scurtcircuit. Asta se face usor. Ia sa vedem apa…aaaaa…..e bine….acum nu mai aveti probleme. Stiti, Eu mai vin in tara doar vara, in concediu sa beau cu prietenii….Daca mai aveti probleme cu masina, opriti la chiosc si intrebati de mine. Ma cheama Eduard.” – si isi strange sculele cu grija.
Ies brusc din starea de uimire si mutenie.
„Multumesc din suflet. Cat va datorez pentru ajutor?” „Hai don’shoara, asta-i o nimica toata! Sa fiti sanatoasa!”
Bag repede mana in geanta si scot toti banii pe care i-am nimerit. Nu erau multi…treij de lei. Ii dau omului si-i multumesc inca o data. Zambeste din nou larg, nu ma face sa ma simt prost, ia banii si cu acelasi zambet sugubat zice „offf….iar o sa beau in seara asta” si pleaca fericit.
si eu la fel….gandindu-ma din nou la emigrare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s