vreau vara inapoi

in seara asta m-a invitat cineva intr-un grup de discutii cu tema „cum a fost vara ta din ’99”. si mi-am amintit. SUPERBA! am cunoscut foarte multi oameni faini, am facut cele mai tari campanii, am dormit cel mai putin, am muncit cel mai mult si nici macar nu pot spune ca mi-am dat seama de asta.

e frumos cand ai aminiri frumoase. e si mai frumos cand poti, amintindu-ti, sa retraiesti emotia momentleor trecute.

uite o amintire. eram in neptun. campanie johnnie walker. linistiti. nu putea sa fie decat foarte bine. veneam dupa experienta extrem de trista si penibila a bulgarilor care luasera un stripper sa joace rolul lui johnnie walker. presa internationala subtitrase „johnnie walker?…oh no! this is johnnie the fucker!”….cu mare teama englezii au acceptat sa implementeze o campanie in romania. am venit cu conceptul, am jucat prezentarea, gratie unor actori formidabili (multumesc mircea anca! multumesc dragos stemate! multumesc richard bosnovski!) si ne-am apucat de treaba. a iesit „cea mai eleganta campanie europeana” subtitrata astfel tot de presa internationala. presa noastra nu s-a deranjat. era si prima data cand implicam actori deja cunoscuti pe scene importante intr-un proiect pentru bauturi alcolice. asa ca la mare nu putea fi decat foarte bine!

revenind….eram la neptun…cartier general… pe la 7 seara primesc telefon din agentie: trebuie sa ajungi la mamaia, ai filmare cu pro tv si atomic pentru interbrew. am intepenit. masina inchiriata de agentie pentru mine era in service….luase foc motorul in drum spre mare…noi, mari norocosi eram in viata si faceam campanii pe cinste. calculez cat era taxiul. mult! mult prea mult! depaseam bugetul. sun clientul sa-mi trimita masina. se rezolva. ajung in mamaia. tigania de pe lume. eram in alt univers. facem filmarile cu chiu cu vai…un macho se urcase sa faca bungee jumping, dar cand a ajuns in turn n-a mai fost curajos. cand in sfarsit si-a gasit curajul, usor impins de la spate si a sarit a umplu cameramanii plini de zel ai celor doua televiziuni de tot ce mancase in ultimele trei zile. am salvat filmarea pana la urma. eu ma grabeam sa ajung inapoi. evenimentul meu din neptun mi se parea mai important. sunt luata pe sus de client, nu apuc sa-mi expun intentiile si dusa intr-o discoteca. nu ma omoram nici atunci si cu atat mai putin acum dupa astfel de locatii. dar cleintul e client. stateam usor disperata intr-un colt cand imi sopteste cineva la ureche „stai linistita, adunarea in 10 minute in fata; asta e pentru fraieri”. cand m-am intors deja nu mai era nimeni langa mine. am iest dupa 10 minute si am vazut „gasca” – adica toti oamenii faini de la client adunati nerabdatori. ne-am urcat in masini. am mers undeva pe plaja, langa o mare gramada de lemne pregatite sa se transforme intr-o alta terasa pe plaja (pe vremea aia erau legale si mai mult decat profitabile). si uite asa s-a incins un mare chef pe plaja. aveam dj, aveam bere, aveam chef de dansat si marea aproape. la 9 dimieata m-am urcat intr-un taxi si am plecat spre neptun. la 10 aveam negociere :), la 12 primele echipe de promoteri aveau pauza si raport si inapoi la munca, la 4 incepeam din nou activarile pe plaja si la 9 seara incepeam petrecerile in diverse locatii. trebuia sa detronam ballantine’s. ceea ce am si facut! si mi-a placut! la nebunie! intotdeauna clientul meu e cel mai important din lume!

uite asta a fost o amintire faina!

noapte buna, voua!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s