Revolutionary Road

M-a durut filmul asta pana la urlet. Pentru ca din ce in ce mai mult aud in jurul meu comentarii precum:

– dragostea nu exista

– toate cuplurile au probleme si, mai devreme sau mai tarziu, ajung sa se desparta

– dragostea nu dureaza…sau dragostea dureaza 3 ani, ca sa citez un titlu deja celebru

Mi se pare ca este un trend de manipulare caruia ne lasam prada prea usor. Mi se pare ca ne anulam creierul si sufletul.

Dragostea exista, se transforma in permanenta. Si noi, de la nastere la moarte de transformam zilnic si, sigur, ne indreptam catre moarte, insa intre timp TRAIM. Transformarea tine doar de noi. Noi alegem. Avem aceasta libertate. Asa cum avem libertatea de a alege sa ne traim viata frumos sau urat. Am vazut oameni in varsta cu o vitalitate de invidiat, cu o lumina pe care o imprastiau peste tot in jurul lor asa cum am vazut oameni care te impovareaza prin simpla lor prezenta, care traiesc in tenebre, care isi extrag energia vitala din a face rau altora prin distrugerea frumosului. Dar repet, asta tine doar de alegere.

Deci nu, nu cred mesajele transmise de acest film, desi mi-am regasit portiuni din viata in el. Nu pot sa cred ca promovam ideea ca barbatii, acest grup minoritar in populatia planetei nu pot fi decat egoisti, nu traiesc decat inselandu-le pe femeile de langa ei si tot ei trebuie compatimiti. Saracii de ei! Si nu mai cred nici in ideea ca femeia trebuie sa faca toate compromisurile pentru a mentine armonia si echilibrul. Pur si simplu nu cred.

Si nu cred pentru ca am avut sansa de a ma naste in familia in care m-am nascut. Sigur ca am traversat perioade cu greutati si probleme. Viata inseamna traversarea unor perioade mai bune si mai putin bune. Dar ce stiu cu siguranta este ca tata nu a inselat-o pe mama, frate-miu nu-si inseala sotia. Si au iubit cu toata fiinta lor si au primit aceeasi iubire. La acelasi nivel si la aceeasi intensitate. Au traversat perioadele mai dificile cu fruntea sus si optimism. Deci uite ca se poate! D-aia nu cred in acest trend.

Nu cred ca omul, care a fost inzestrat cu suflet, poate sa existe fara iubire.

Sigur ca exista oameni handicapati. Incapabili sa iubeasca pe altcineva decat pe ei isisi. Dar asta chiar e un handicap. La unii poate fi recuperat, la altii nu. Exista si rebuturi, asa cum „nu exista padure fara uscaturi”. De ei, sincer, imi este mila. Pentru ca pe ei nu-i putem impusca asa cum facem cu caii carora le curmam suferinta. Mai ales cand ei nu sunt constienti de handicapul lor. Nasol e cand fac rau in jurul lor. Dar de aceea nu ne inconjuram de acesti oameni si de aceea, mai devreme sau mai tarziu, ei raman izolati. Trist….Sunt de apreciat cei care isi realizeaza handicapul si vor sa-l depaseasca si depun eforturi pentru asta. Dar sunt rara avis.

Filmul e bine realizat, bine jucat si bine regizat. Dar povestea in sine naste controverse.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s