gramatica, bataia e rupta din rai si cum faci fund frumos

uite ca datorita grupului nou format pe fb, mi-am amintit inca un episod.
cand eram mica mancam gramatica pe paine. mi se parea la fel de frumoasa ca matematica si adesea faceam exercitii cu ai mei. era jocul nostru preferat.
nu mai spun ca mancam pe paine cartile de gramatica ale Stefaniei Popescu si ale domnului Graur!…
cu chiu cu vai, ca stare interioara, am ajuns intr-a VIII-a. eram venetica, „aia care ia numai coronita venita dintr-un oras fara tramvaie” si oricat m-am straduit asa am ramas pana la capat. presiunea examenului de admitere la cel mai tare liceu din oras era din multe parti: ai mei, frate-miu – pe – care-musai-tre’- sa-l- urmez, colegii de scoala cu biletelele lor pline de rautati, profesorii. nu era usor.
ajunsesem la mareata greutate de 28 de kile si nu aveam cui sa-i spun spaimele mele.
plec, in dimineata primului examen, cu alai de acasa. si eterna „sedinta de partid” cu ultimele instructiuni. mi-era frica. nu! mi-era GROAZA! de-a dreptul.
intru in sala si brusc am senzatia ca totul se prabuseste odata cu mine. ma asez in banca, imi scot stiloul si incep sa completez datele din coltul din dreapta sus. e bine, imi zic, inca mai tin minte cum ma cheama.
se scriu subiectele pe tabla. nu se auzea nici un sunet. pana si parintii care asteptau afara simtisera ca ala era momentul.
mi se par ciudate subiectele si imi dau seama ca ma ia cu lesin. incerc sa depasesc momentul, dar starea era din ce in ce mai rea. simt cum ochii mi se bulbuca si mi se rotesc in cap. mai citesc o data. subiectul de la gramatica era gresit. ei?!..ce faci intr-o situatie din asta?…mi-am propus sa ma relaxez poate imi trece raul si incep sa scriu comentariul, pe care eu insami, in timp ce-l scriam, il cotam de-o stupizenie iesita din comun. si din nou starea de lesin si durere de cap si transpiratii reci si calde in acelasi timp.
stiam regulamentul scolar ca pe Tatal Nostru, ca doar, asa cum v-am mai zis, eu cred ca m-am nascut in cancelarie, printre cataloage. asa ca m-am ridicat in liniste si am mers spre catedra, rugand unul dintre profesorii asistenti de sala sa ma insoteasca pana la toaleta sa ma spal pe fata cu apa rece. s-au uitat la mine ca la masini straine si mi-au zis sa dau lucrarea daca vreau sa ies.
am simtit cum dincolo de starea proasta pe care o aveam, mi se urca toata adrenalina fix in creier. mi se lua un drept, fara drept de apel. si asta ma revolta.
m-am reintors in banca si m-am mai uitat inca o data pe subiectul de gramatica. apoi am scos tacticos capacul stiloului si, mare cat capul motanului am scris pe foaie: „GASITI SI VOI UN PROFESOR CARE STIE CARTE SI POATE GANDI SUBIECTE DE GRAMATICA. ASTA CARE LE-A FACUT ACUM E UN DOBITOC!”
multumita de realizare, mi-am privit lucrarea, am dat-o si am iesit din sala. dupa 45 de minute…
nu era usor caci stiam ca afara ma astepata Cerberul. adica tata. care nu m-a lasat nici sa ies bine pe usa scolii si m-a inhatat de-o aripa si mi-a turnat o tona de intrebari pe secunda, direct in creierul meu incins de emotie, de nervi si de durere. am calculat eu ca nu e bun momentul sa-i spun chiar atunci ce am scris pe foaie, insa pana sa apuc sa-i raspund macar evaziv la vreuna dintre intrebari, m-am transformat in fantana arteziana, aratand public, integrand si publicul, cam tot ce mancasem eu in ultima saptamana. dupa care am lesinat gratios.
sperietura, palme, apa rece…d-astea…subtiri…de vara…
luat acasa pe sus, asezat in pat si supusa unui nou val de intrebari.
era clar ca ascund ceva, caci nu stiam a minti si oricum ai mei ma prindeau dupa primele 10 secunde. si atunci plina de of am zis tot.
au urmat momente bune de paralizie.
si dupa aia o sfanta de bataie de nici macar cuburile de gheata puse pe fundul meu nu puteau atenua arsura.
si cu toate astea, mai tare ma ustura sufletul. caci STIAM ca am dreptate si din nou ma revolta tot ce mi se intamplase si in sala de examen si acasa. si nu intelgea nimeni. atunci cred ca am experimentat, pentru prima data in viata mea, ura. da’ stii cum? cu toata fiinta mea!
dupa cateva ore si nenumarate telefoane date la inspectorat, lucrurile s-au calmat in casa, mai ales ca deja se anuntase oficial ca „subiectele au venit gresite de la minister” si ca „este posibil sa se repete exemenul”. perspectiva asta chiar m-a terifiat!
mai ramanea problema cu vorbele de le scrisesem eu pe foaie. era o palma pe obrazul alor mei, care se chinuisera sa ma educe. dar tot ei, la randul lor, m-au invatat sa nu suport sau sa tac in fata nedreptatii si a prostiei.
conform vorbei din batrani, unde da tata creste, eu nu stiu daca la mine a crescut neaparat, dar macar stiu ca am facut cur misto. si nu va mai stresati atata, simandicosilor! cuvantul cur exista in DEX!
am luat examenul, nu-i vorba, dar n-am sa uit cate zile oi avea patania asta.
data viitoare sa va zic si cum a fost la mate? 🙂