old memories, old friends

ce placuta stare e atunci cand te reintalnesti dupa foarte multa vreme cu vechi prieteni!…desigur ca in ultima perioada, te reintalnesti cu ei pe internet, dar parca mai conteaza…
uite asa imi amintesc eu de cei 2 (doi) C – ea si el.
stateam in blocuri vecine in perioada studentiei.
ei, amandoi, frumosi si destepti. ea asezata in capul ei, el – fleaura…ar fi putut cu mare usurinta sa se uite intr-un tramvai si apoi sa se caute pret de o saptamana.
invatam impreuna in sesiuni…ma rog…pretext pentru beri si povesti mai mult decat invatatul in sine, fapt pentru care sesiunile comune nu aveau loc chiar in fiecare zi. dar erau pitoresti.
nu stiu cine ii facuse lui cadou o oala sub presiune. mai tii minte „oala minune”?…ei, aia era! fapt pentru care, orice gatea el, gatea in oala AIA.
intr-una dintre seri, entuziasmat pana peste poate ca ne stransesem toti „la invatat”, el ne ofera un compot de mere proaspat facut.
„bai, da’ sa stiti ca nu am mai avut zahar, asa ca e compot pur si simplu”
„lasa ma, ca-i ok”…nah…era sa-i strici gustul omului?
„da’ e bine’ – continua el din bucataria cat un lastun – „ca e vara si e cald si numai bine un compot acrisor o sa ne racoreasca”
primim toti cate o cana. aspectul nu era tocmai in favoarea bucatarului, dar cum toti stiam cu cine avem de-a face, n-am comentat.
am inghitit, recunosc acum, cu noduri….chestia aia.
la un moment dat am inceput sa ma uit probabil destul de urat in cana. el se ridica de pe scaun, vine langa mine si se uita interesat ca un medic ce-si analizeaza pacientul, in cana mea. dupa vreun minut pare satisfacut de conculzia din creierul lui ma linisteste: „lasa ma, bea ca e bun…pe bune…n-are nimic…mai erau pe fundul oalei niste cartofi ramasi de la ciorba si mi-am zis sa nu-i arunc ca sunt si aia hranitori”….
de atunci si pana azi nu mai beau compot de mere, dar stau minute in sir in fata borcanelor din supermarket si rad pana ma doare burta si ma intreaba vanzatoarele daca sunt ok. sunt! am scapat cu viata!
si imaginar, ciocnesc cu voi, dragii mei, un pahar de vin, caci tare mi s-a facut dor de voi!
si cu voi cei care ati crezut ca poate azi va fi ziua in care voi scrie ceva profund si inteligent! ei bine nu! am renuntat la asta de multa vreme si ma simt bine!
voi?…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s