o posibila cauza a impotentei

azi mi-am amintit cu varf si indesat vorba unei dragi prietene: ” ma io-mi iubesc tara, da ies pe strada si sunt scuipata in fata: de sistem, de functionari mai mult sau mai putin publici”.

uite-asa si io…

…azi am fost la Administratia Financiara de care apartin. voiam io si io o amarata de hartie, pe care ar fi putut imbecilii sa o trimita si pe mail. operatiunea in sine a durat aproape 3 minute.

si acu, probabil ca o sa ma intrebati ce dracului am facut eu timp de 3 ore in sediul acestei institutii. ei bine nu, n-am admirat foile lipite pe o usa, cu desene facute de geniul artistic al plodului vreuneia dintre madame, pe coli A4, din bugetul sus numitei institutii si care, in mod normal ar fi putut sa insemne cca 5 formulare printate pentru oamenii cu nevoi diverse. nuuuu…ca nu m-am simtit miscata. nah…insensibila.

deci nu! am invartit nenunamarate cozi. de exemplu mi s-a spus sa ma duc sa completez un formular. care e intocmit fix cu … si poti sa fii si doctor docent, ca la un moment dat iti pui intrebarea daca cineva isi bate joc constient de dramul de inteligenta care ti-a mai ramas pe fund. am completat formularul cu pricina, dupa care am invartit din nou coada la acelasi birou cu desene lipte pe usa ca sa fiu trimisa la caserie. plec, invart alta coada, ajung in cele din urma la o tante (singura machiata si cu parul parand sa cunoasca samponul) care imi face plictisita semn sa merg la ghiseul de alaturi. pe care nu scria ca e caserie. scria altceva. si intreb…asa…ca prosul…”da io am de platit o taxa, de ce sa merg alaturi?”. de data asta , cucoana, vadit deranjata, nu se mai chinuie sa miste degetul, imi arata numai cu ochii, clefetind guma. no…bine ca nu mi-a zis hai sictir. ma mut la alta coada, la ghiseul de alaturi. cand ajung in fata, tante pune un carton prin fanta facuta atat de jos parca special sa te simti umilit cand ii vorbesti functionarului administratiei financiare. imi zic distrata in cap „mai sa vezi ca asta isi ia pauza de masa”…si usor, sa nu cumva sa deranjez sistemul, bat cu o unghie in geam. madam se uita cu o ura sincera si nedisimulata la mine si-mi tipa ca are de lucru. „fa! pe banii si pe timpul meu, ai de lucru cu mine! clar?” …dar asta am urlat numai in capul meu. in cele din urma probabil ca fata mea a inspirat mila si madam ia cartonul din geam, imi ia hartiile din mana, scrie ceva la calculator, imi arunca hartiile inapoi si-mi face semn cu capul (pentru o secunda m-am gandit ca-si da parul din ochi, dar m-am dumirit ca era un semn adresat mie, caci parul ei era atat de jegos ca statea lipit de fruntea lata cat un deget de-al meu) sa merg inapoi la ghiseul pe care scria caserie.

invart iar coada. ajung in fata. madam citea. deci machiata, par pieptanat, citeste, mesteca guma. asta cred ca deja e intelectuala acestei administratii financiare. se uita in ochii mei. ma uit in ochii ei. nu citeam nimic. in ochii ei adica. imi explica, tot clefetind guma, ca formularul completat de colega nu a ajuns la ea in calculator. pai da un refresh, proasto! strig iar in cap. dar tac. astept. intr-un tarziu se prinde si ea ca trebuia sa iasa din fereastra pe care o avea deschisa ca sa vada daca a primit ceva. si primise. da’ mi-am propus sa nu ma enervez. se intoarce la mine cu un gest brusc de ma dau 2 pasi inapoi si cu o voce de parca ma scotea la tabla la ora de fizica imi zice rastit: „banii!!!!” ma uit la ea fix ca proasta si intreb: „toti?”…se blocehaza, se enerveaza si urla „douaj’ de lei fetito, nu vezi ca e lume la coada?!” …ma gandesc pt moment sa-i multumesc pentru ca la cum mi-a zis-o a parut ca-mi face discount. da nu era asta. atata era taxa. in fine…de unde era sa stiu, ca nu dau in bobi, iar pe acolo nu era nimic afisat. nici ce tre sa faci daca iti trebuie o hartie, nici cat costa, nimic, nimic…

dau banutzu, iau chitanta si raman in aer. si acu’?… si acu ce fac?…adica…ma intorc catre ghiseu. cucoana, destepta foc, prinde intrebarea mea nerostita din zbor si-mi spune ca la prosti: „si a-cum mergi la ghi-se-ul de un-de ai ve-nit”…”bun asa, imi zic…stie asta cu despartirea in silabe”. ma reintorc la ghiseul cu desene pe usa. ma ia cu lesin. coada nene. da coada, nu gluma! cred ca am o privire de om deznadajuduit si probabil oamenii aia aveau deja exercitiu in aceasta institutie, ca ma citesc din prima, imi zambesc incurajator si imi fac semn sa trec in fata. imi vine sa le pup mainile si sa strig „pammmaaaannnnt”. astept un pic, inauntru era cineva.

inauntru inseamna un birou de 2 x 2 in care sunt 3 birouri, lucruri aruncate claie peste gramada. m-am gandit ca poate apartin alora care au murit la coada la usa lor. imi trece ganditul repede, caci cineva de la coada ma impinge inauntru, calarindu-l aproape pe omul care dadea sa iasa. in fine…cumva gasim o solutie, el sa iasa, eu sa intru. intru buimacita si cand ma intorc cu fata catre cucoana de la care trebuia sa imi obtin hartia, primesc un damf de tigara drept in fata. ma uit – geamurile inchise. fratilor eu sunt fumator de elita, pret de  3 pachete pe zi, da’ pentru o secunda am crezut ca sar peste biroul madamei si o fac tandari.

nu comentez ca exista si la noi un cacat de lege care interzice fumatul in spatiul public. in fine. dau cuncoanei hartiile de le stransei de pe la toate cozile. le ia, le frichine, imi mai da cate un damf de fum in fata, nu inteleg nimic, ma mai pune sa semnez, da nu vrea sa imi arate ce, dar isi insoteste absolut fiecare miscare cu cate un tipat la mine si cate un fum drept in ochii mei. ei pan’ aici!

ii iau tigara din scrumiera, i-o sting pe tastatura si incep sa-i zic (la mine nici nu-i nevoie sa tip ca am niste plamani formati pe stadion gratie bergenbierului, de cade tencuiala de pe blocuri): FEMEIE, n-ai voie sa fumezi in spatiul public, n-ai voie sa ma pui sa semnez pana nu vad ce e, n-ai voie sa-mi vorbesti urat ca nu-s animal, esti obligata sa-mi furnizezi toate informatiile necesare si NU! NU E VINA MEA CA NU TE MAI FUTE BARBATA-TU DE 40 DE ANI!!!! SI VOI N-ATI AUZIT DE ECOLOGIE, DE UTILIZAREA RATIONALA A HARTIEI?!!!!

dar sincer, nu mai puteam!

brusc s-a facut liniste. cred ca si daca ar fi avut cea mai mica intentie  sa ma cheme a doua zi, i-a pierit brusc cheful. mi-a dat hartia pe loc. am iesit in aplauze la scena deschisa din partea celor care stateau la coada imensa si privirile pline de ura ale madamelor din acea administratie financiara (or fi stiut ele de ce, da’ io cred ca nu erau de acord cu faza cu hartia).

am plecat pe jos sa ma plimb si sa scap de nervi, dar cu speranta ca macar pentru cei din urma mea, individele angajate ale administratiei financiare sector 2 se vor purta mai frumos. si am simtit mila pentru barbatii lor probabil deveniti impotenti, da ‘ ma jur ca-i inteleg.

3 gânduri despre „o posibila cauza a impotentei

  1. :))) Mada, merci, da ma jur ca la cum ai zis-o suna a blestem! sa spunem doar…thanks…but no thanks :)))
    ma gandesc cu groaza ca mai am de scos hartiile pentru masina si alte cele….trebuie sa gasesc pe cineva sa faca asta pentru mine, ca io nu mai calc pe acolo.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s