de-a alandala

am facut imprundenta ca zilele trecute sa deschid televizorul pe stiri si l-am lasat in plata lui, pentru ca eu aveam treaba. vreo cateva zile nu m-am simtit bine. am facut conexiunea. mi-a venit sa arunc televizorul pe geam. ce mi-o fi fost?….a trecut starea, iar acum evit orice post tv cu stiri. e bine. da’ e amalgam. o fi si faza asta cu eclipsa asta interesanta (http://www.andreeatalmazan.ro/2010/06/luna-plina-in-capricorn/)…
m-au intrebat cativa prieteni de ce nu am mai scris. nu stiu daca lipsa de chef. nici subiecte interesante n-am avut a va impartasi si-am preferat sa tac.
ca raspuns la intrebari: uneori mai tac si eu. nu e nici un semn …adica nu neaparat 😀
zilele trecute furtuna mi-a adus plocon in curte un pui de maidanez. el stie cum s-a strecurat. initial fricos, cu siguranta rupt de foame si sete, cu blanita valvoi de parca era electrocutat. am ras. l-am luat in brate. e ca un copil. inima ii bate cu putere, dar cand ma simte se linisteste. seara a plecat teleleu tanase, caci strada il chema. am primit recomandari sa nu ma atasez de el ca sa nu il tin.
nu-mi fac griji. a plecat. el a ales. adorm cu greu spre dimineata si ma trezeste dioda, mai sa ma dea jos din pat. ma impinge in curte unde il gasesc iar pe tilica asta. avea asa o fata de bomba, cu ochi jucausi, ca m-am repezit catre el sa-l iau in brate. s-a speriat si s-a ascuns dupa o creanga de trandafir. mi-am calmat impulsurile si am luat-o incep catre el.
mi-a venit singur in brate, cu inima batandu-i cu putere, cu ochii plini de recunostinta si …a adormit pe loc. na belea!
l-am trezit si i-am dat de mancare. mi-a dat prin cap sa-l invat sa stea in sezi. in mai putin de 3 minute era maestru deja. asa a venit numele: Scanteie.
toata ziua de ieri a fot fabuloasa. dioda era in culmea fericirii. se jucau pana cand Scanteie cadea din picioare si se refugia sub birou sa doarma. dioda il astepta cuminte, dar si asteptarea asta e grea. asa ca incepea sa-l chitzone pana cand il scotea din nou la joaca.
asta am facut toata ziua: am urmarit cum se joaca, cum isi daruiesc unul altuia afectiune, cum dioda il invata prin joc diverse chestii, cum ma santajeaza sentimental amandoi. am ras cu lacrimi si mi-a venit sa plang de duiosie.
mi-am amintit ce mi-a zis un prieten zilele trecute: vezi ma?…animalele nu au nici farmacii, nici scoli, nici job, nici bani…n-au nevoie de toate astea ca sa traiasca frumos, bine si mult…tu vezi ca dintre toate animalele noi suntem cei mai bolnavi, cei mai nefericiti, ca depindem de chestii stupide cum ar fi medicamentele si joburile?…..
si am simtit atat de acut cuvintele lui, cum mi-au izbit direct sufletul si creierul. asa e! si e atat de simplu!….
ce va doresc eu, ca la orice final de poveste? in primul rand sa aveti parte de prieteni adevarati, frumosi si intelepti, cum am eu. apoi…daca tot e o perioada, a propos de luna plina, care ne duce la origini ca sa vindecam, va doresc sa primiti cu intelepciune schimbarile ce vor veni, cu inima deschisa, sa va lasati surprinsi de viata si sa va bucurati de multele lucruri bune care va asteapta doar sa le simtiti si sa le constientizati!