Sa ne jucam!

Totul a pornit intr-o zi, de la un banc primit pe e-mail. Ceva insa, mi-a atras atentia si am inceput sa fac un sondaj printre prietenii mei, parinti la randul lor. Doua intrebari:
1. Care au fost primele 3 poezii pe care le-ai invatat in copilarie?
2. Care sunt primele 3 poezii pe care le-a invatat copilul tau?
Ati ridicat o spranceana? Sa continuam povestea, asadar.
Fiinta umana este o forma de energie, imbracata intr-un corp fizic. Gandul este o forma de energie, la randul sau, imbracat in cuvant. Cuvantul a fost mai intai rostit, apoi o imagine pe peretii unor pesteri, o suma de semne. Transpunerea lui fizica i-a dat o si mai mare putere.
Cuvantul cladeste, cuvantul distruge. Depinde ce fel de energie ascunde in continutul sau.
Un specialist in programare neurolingvistica poate sa va spuna mai multe despre aceste lucruri.
Hai sa luam un exemplu banal.
„Catelus cu parul cret / fura rata din cotet / si se jura ca nu fura / si l-am prins cu rata-n gura.”
O poezie vesela si aparent nevinovata. Si totusi….catelusul, simpatic ca si aparitie, fura. Prins asupra faptului, el nu recunoaste.
Asadar…noi am fost invatati astfel de poezii. Ce ii invatam pe copiii nostri? Oamenii functioneaza prin imitatie. Noi ii educam pe copiii nostri dupa modelul in care noi am fost educati. Daca suntem mai atenti, insa, putem sa schimbam aceste patternuri!
M-am distrat teribil cand mi-am amintit ca prima poezie pe care am invatat-o eu a fost „Graiul neamului” a lui George Cosbuc. Si ce zice poezia asta?…Pai zice cam asa:
„Fie-a voastra-ntreaga tara / si de cereti va mai dam / numai dati-ne voi graiul neamului / si se sculara sa ne vremuiasca traiul. / Cati dusmani aveam pe lume / graiul ni-l cereau anume sa-l lasam / dar nestramutati stramosii tot cu arma-n maini au stat….”
In traducere, ce mi-a transmis mie, copilul de atunci acea poezie? Ca „dusmanii” puteau sa distruga un popor doar furandu-i valorile spirituale. Poti sa ai cat pamant vrei (adica te tentez cu valori materiale ca sa-ti abat atentia de la lucrurile cu adevarat importante prin care te pot distruge), insa da-mi ceea ce te defineste ca entitate. Asa ca trebuie sa fim atenti, mereu in alerta, pentru a apara si pastra ceea ce conteaza cu adevarat.
Un popor (si particularizand – un om) se poate distruge in primul rand prin distrugerea valorilor morale, spirituale si culturale care il definesc.
Cand am ajuns in acest punct cu analiza, mi-am felicitat in gand parintii, pentru educatia pe care mi-au dat-o si pentru ca in ierarhia valorilor mele, valorile materiale nu se afla pe primul loc, chiar daca in societatea actuala nu este tocmai castigator 🙂
A doua poezie pe care am invatat-o suna cam asa:
„Pisicutul pisicel, mic, firav, abia-ntarcat / prin ograda a plecat. / ar vrea sa vada si el / cum arata-un soricel./ cainele nostru azor/ il vede nestiutor / si ce-si spune azorel? / hai sa rad un pic de el / il cheama pe pisicel / ii arata un vitel / si-i zice ca-i soricel / uite, jur pe mustata mea, este primul soricel / n-am sa ma ating de el”.
Hmmm….asta nu-i o poezie buna… in traducere, iata ce m-a invatat pe mine, copilul de atunci: sa am incredere in cei din jurul meu, considerandu-i buni fara echivoc, cu naivitate si dandu-le astfel posibilitatea celor cu ganduri nu tocmai curate sa miroasa victima. Ei, uite acum, ca mi-am tradus asta, nu-mi mai place poezia asta! Deci asta e un punct in care am de lucru cu mine!
Am incercat sa imi amintesc care a fost prima poezie pe care a invatat-o nepoata mea.
„Am un nas pe obraz / unul. / am doi ochi ca si voi / unul, doi / am trei nasturi la rochita, Ilenuta / unul, doi, trei / am si patru buzunare, le-a cusut mama o floare / unul, doi, trei, patru / si mai am cinci degetele / parc-ar fi lumanarele / unul, doi, trei, patru, cinci.”
In traducere – lucrurile sunt evidente: arat ca voi, sunt ca voi, dar am si ceva special (florile de pe buzunare) si in plus sunt ok, eu cu mine, pentru felul in care arat fizic – degetelele ca lumanarelele – si aici vorbim de asumarea propriei fiinte. Deci o poezie buna. As completa traducerea poeziei: asa ca, indiferent de ceea ce ati spune voi, eu stiu si cine sunt si cum arat si ca atare, nimeni si nimic nu imi poate perturba increderea de sine.
Ei, nu-i asa ca jocul asta cu poeziile incepe sa devina interesant si va pune pe ganduri?…
Asa ca va adresez si voua provocarea poeziilor:
1. Care au fost primele 3 poezii pe care le-ati invatat in copilarie
2. Care sunt primele 3 poezii pe care le-au invatat copiii vostri? 🙂
Hai, ca poate asa mai invat si eu niste poezii noi!:)

Anunțuri

2 gânduri despre „Sa ne jucam!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s