Nu pot sa urez „La multi ani, Romania!”…

Mi-am petrecut ziua de ieri incercand sa-mi raspund la intrebarea: ce inseamna pentru mine Romania. Mi-am dat seama ca e o intrebare foarte grea si chiar nu glumesc.
Cred ca in scris voi avea o fotografie mai clara….asa ca…ia sa vedem…
Inseamna mai presus de orice, familia mea – parintii si fratele, dar si stramosii.
1. Inseamna locul in care m-am nascut. Geografic
2. Inseamna fiecare particica din tara asta, pe care am cunoscut-o datorita parintilor mei. Dincolo de geografie, ei inventasera un joc extrem de simplu: daca mergem la vara in regiunea x si te intreaba cineva despre istoria, geografia, cultura locului si nu stii, te faci de ras. Asa ca am intrat in jocul asta, fara sa imi dau seama ca invatam pe rupte si, sau mai ales in vacanta. Asadar: geografie, istorie, cultura
3. Inseamna profesorii pe care nu i-am avut niciodata, pentru ca am avut fericirea de a avea doar mentori in viata mea scolara, Oameni carora nu stiu cum le voi putea multumi vreodata, adevarate repere de moralitate si inalta tinuta. OAMENI
4. Inseamna emotiile puternice incercate de-a lungul anilor cand vreun roman reusea sa spuna ceva bun despre tara asta: in sport, cultura, arta, stiinta etc.
Dar mai inseamna ceva:
1. Inseamna o istorie repetitiva in bucla, de la daci incoace. O natie care a asteptat mereu sa vina ceva de sus, ca sa o salveze, semn ca niciodata nu si-a invatat lectia, nu a schimbat. S-a invartit abulic in aceeasi bucla si a ales raul cel mai mic.
2. Inseamna locul in care strabuni si parinti au avut de suferit pentru ca au avut opinii, pentru ca s-au ridicat in picioare si au stat verticali si au luptat pentru lucrurile in care au crezut, impotriva sistemelor si a lasitatii generale.
3. Inseamna locul in care sora si parintii mei au murit inainte de vreme datorita medicilor.
4. Inseamna locul care isi bate joc de valori.
5. Inseamna locul in care majoritatea nu reuseste sa faca nimic impotriva minoritatii (si aici ma refer la oameni, la popor vs cei din sistemul politic)
Toate acestea si poate inca multele inseamna tara mea pentru mine.
Cu bune si mai putin bune, e tara mea.
Si cu toate astea, chiar nu ii pot ura „La multi ani!”, pentru ca ar insemna sa continui sa -i urez sa continue blestemul sub care se afla de atatea sute de ani.
Si atunci…ce i-as ura tarii mele….ori ce mi-as dori eu de ziua tarii mele?….
Greu de spus…
Mi-as dori „sa rupem matza in doua”, sa ne trezim si sa facem ceva prin care sa schimbam patternuri. Sa schimbam ceva (istoria!) in bine, dupa doua mii de ani!
E mult?…E putin?…Nu stiu, dar asta e tot ce mi-as dori.
Voi ce parere aveti?

7 comentarii

  1. Multumec, dar stii…cumva ma incearca un fel de tristete….cand ma uit in jur…cand vad lispa de reactie sau reactii gresite…in fine…

    Apreciază

  2. Pentru ca tot ma certi ca nu vorbesc, iata:

    Romania inseamna pentru mine locul in care a trebuit sa invat o limba de circulatie internationala, pentru ca n-am avut norocul sa ma nasc intr-o TARA de circulatie internationala.

    Inseamna educatia pe care am primit-o de la parintii mei: sa nu mint, sa nu fur si restul. Care acum s-au dovedit a fi cele mai paguboase „apucaturi” ale unui om care trebuie sa supravietuiasca.

    Romania este tara in care trebuie sa muncesc de 2 ori mai mult decat un barbat pentru aceeasi leafa. Doar pentru ca sunt femeie.

    Tot Romania este tara care se lauda cu marile ei valori: Brancusi, Cioran, Nadia Comaneci, Traian Vuia si altii care vor mai fi fiind. Dar oare a sesizat cineva ca marile valori romanesti AU PLECAT IN ALTE TARI? S-a intrebat cineva vreodata de ce ? Sau a avut cineva curajul de a face la fel de mult tapaj pe tema asta?

    Cum sa-i spun eu La multi ani unei tari in care curvele sunt ridicate la rang de ministrese ???? Cum? M-as prostitua si eu odata cu ele…

    Romania a incetat de mult sa fie „Tara mea”. A ramas doar o tara unde tot stau cu chirie, la propriu si la figurat. Romania, pentru mine, e doar o luneta prin care privesc cu jind spre alte locuri unde mi-ar placea sa ma stabilesc. Desigur, si acolo mi-ar fi greu dar diferenta este ca ar fi un greu pe care L-AM ALES, nu care M-A ALES.

    Doamna, mi-a fost tare greu de ziua asta a Romaniei. O apasare peste sufletul si lacrimile mele. Si mereu, nu stiu de ce, imi tot veneau in gand vorbele astea: „Tara fara norod”.

    In niciun caz nu cred ca trebuie sa-i spun Romaniei „La multi ani”. Mai bine am lasa-o sa moara linistita si sa plecam sa ne cautam toti o Patrie. Pentru ca Tara nu ne-a vrut…

    Apreciază

  3. Dar stiu ca ai acumulat ceva! Si nu, nici macar nu-mi vine sa zambesc. Am zis sa nu mai scriu articole dure, caci ma criticara niste domni ca nu gandesc / privesc pozitiv si s-au lezat cand le-am raspuns ca a gandi pozitiv nu inseamna a arunca gunoiul sub pres si a pretinde ca totul e roz si frumos, ca aia e o boala psihica.
    Sunt intru totul de acord cu tine, insa marea mea uimire vine din finalul cu plecatul catre alte zari. Stiu ca erai ferma pe pozitie cand imi ziceai ca nu pleci din tara, insa sincer, ma bucur ca ti-ai schimbat opinia.
    Eu am zis mai urat ca tine la un moment dat. Am zis ca am sentimentul ca sunt un violator. M-am intors aici, pentru ca iubesc pacatoasa asta de tara si ea ma trimite la dracu. Si eu nu si nu.
    La dracu am zis ca nu ma duc…nici de-a dracu. Ca incerc sa raman aici si sa fac ceva. An dupa an mi s-au taiat aripi si mereu cresteau altele la loc. Da’ am si io o limita. Ca fiecare, dealtfel.
    Am obosit sa aud motivationale de cacat de genul „ai sa vezi ca o sa fie bine” si altele de felul asta.
    Pe de alta parte in Europa nu neaparat mai suntem bine primiti. Si asta pentru ca le periclitam joburile cetatenilor lor, muncim mai mult si mult mai bine si pe mult mai putini bani, tocmai pentru ca noi am trait prin ceea ce se cheama comunism si pentru noi viata a fost o cursa pentru supravietuire.
    Ne desconsideram. Si atunci strainii se poarta la fel cu noi. Mai mult decat atat, daca ridicam fruntea, pentru ca stim ce putem si cine suntem, deranjam.
    Deranjam si aici si in alte tari.
    Grea soarta ni s-a ales dandu-ni-se viata ca romani….
    Dar ne plangem. Nu mai facem nimic. Am vazut bugetarii (cati au rezistat frigului) in strada, dar nu am vazut nici un corporatist sa li se alature. E un semn. Corporatistii stau cu frica in san sa nu-si piarda joburile, sa nu li se scada din salarii, daca se imbolnavesc vad ei cum o scot la capat, cei care au bani isi trimit progeniturile pe la scoli din afara, iar cei care nu au, ii trimit la scolile astea si spera ca plozii sa invete lectia smenului din societatea asta suficient de devreme cat sa le fie bine in viata.
    Majoritatea nu are unitate si de aceea minoritatea (politicienii, jmekerii, smenarii si „marii oameni de afaceri”) domina.
    Sunt multe se spus…

    Apreciază

  4. Candva, parca prin liceu, ma pocnise talentul si imi propusesem sa scriu un roman. I-am scris, pe coperta unui caiet studentesc ce urma sa fie manuscrisul romanului meu, titlul: UN GHETOU CAT O TARA: ROMANIA.

    Si m-am oprit. Orice as mai fi scris, era prea mult.

    Apreciază

  5. Nepoata-mea a scris anul trecut un articol cu titlul „Cimitirul Romania” de m-am cutremurat si vreo saptamana n-am putut sa mai dorm. Vorbele ei si acum vibreaza in mine cu atata forta ca imi vine sa imi pun 3 haine intr-un rucsac si sa fug mancand pamantul. Trebuie sa iti trimit sa citesti.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.