4+4+4+4 te face profesor de matematica

De data asta, in clasa a II-a.🙂

Din nou se imbolnaveste invatatoarea mea, din nou mama preia clasa, insa muta orele dupa amiaza, din nou, redevin eleva tatei pentru o perioada.

In clasa pe care o avea tata, multi dintre elevii sai erau fosti colegi de gradinita cu mine, asa ca ma simteam foarte bine in clasa. Nu ca as fi avut vreodata in viata mea probleme de adaptare :))

Ora de matematica. Pe vremea aceea, inainte de predarea inmultirii, se preda adunarea repetitiva.

Iar ma plictiseam.

In spatele meu, statea Marius. Copil de profesori de matematica, fost coleg de gradinita.

Intrebare de la domnul invatator cetire: cat fac 4+4+4+4.

Eleva Ioan cu mainile gata sa atinga tavanul. Mai si aveam o ciuda pe tata ca desi eram cu mana pe sus mereu, niciodata nu ma punea sa raspund!

Il ridica pe un copil din spatele clasei. Pauza. Il mai ridica pe inca unul – pauza si mai mare.

Cum speranta moare ultima, il ridica pe Marius, convins ca el trebuie sa stie ori macar are mintea mai agera. Se ridica Marius in picioare, se scarpina in cap. Ma intorc elegant (adica cu totul ) catre el si ii suflu. Era asa de timorat bietul baiat ca nu aude ce suflu.

Si mai suflu o data. Incepe sa tremure. Nu-mi dau seama ca sta cu ochii fixati in privirea de otel a tatei. Si mai suflu o data.

Asta, lemn tanase. Si ma enervez. Ma ridic in picioare, il iau de guler si ii urlu in fata:

-Ma, da cat poti fi de prost sa nu intelegi ca 4×4 fac 16? Si-ti mai si suflu degeaba!

Clasa amuteste. Se inregistreaza primul 4 din istorie, iar eu constat cu uimire ca nota aia nu ma umileste, ba dimpotriva, ma face sa par o regina.

Sigur ca mi-am muscat buzele de ciuda cand am vazut mana sigura a tatei cum trece nota in caiet. In caietul meu de teme! I-as fi spus multe, cu siguranta, dar invatam atunci primii pasi in a-mi tine gura cateodata (tot la primii pasi sunt si acum, va asigur).

Si ce daca era un 4 trecut doar in caietul de teme? L-am aratat la tot orasul. Era triumful meu fata de copilul unor profesori de matematica. Atata orgoliu aveam si eu, ca pe mine nu ma invatase nimeni. Invatasem singura, cu un usor stimulent de la tata – ca nu primesc fustita de tenis facuta de mama (capodopera nu alta) decat dupa ce invat tabla ..impartirii (ca pe aia o uram eu cel mai si cel mai!). Asa ca am invatat tabla inmultii si apoi tabla impartirii ca sa nu ma prinda tata la vreuna din intrebarile lui capcana.

Prin tot orasul am fluturat caietul cu 4 ala. Mai ales ca asa ii aratam eu si tatei cum se poate sa-mi puna (tocmai el!) o asemenea nota. Pai ce…io eram o oarecare?! :))

Eu eram mandra, tata dezamagit ca nu am inteles valoarea unei pedepse, iar Marius…Marius a devenit mai tarziu, profesor de matematica🙂

11 gânduri despre „4+4+4+4 te face profesor de matematica

  1. Nota 1: atunci am constatat ca nu toate pedepsele sunt rele si aducatoare de tristete.
    Nota 2: Acasa am luat si partea a doua a pedepsei, pentru ca utilizasem un cuvant foarte urat la adresa unui om: prost. A trebuit sa scriu de 100 de ori: „nici un om nu e prost, insa iti trebuie cu adevarat multa inteligenta sa descoperi asta”.🙂

    Apreciază

  2. am avut norocul sa am invatator (permanent🙂, ultima generatie a domnniei sale. credeam ca doar colegii mei si cu mine am avut un asemenea privilegiu in romania).
    cind faceam traznai nu ne certa, nu ne pedepsea, ne ridica barbia cu doua degete si se uita in ochii nostrii intrebindu-ne blind: de ce ai facut asta? era cea mai mare pedeapsa. si celor mai nazdravani dintre noi le dadeau lacrimile. stiam ca l-am dezamagit…eram cuminti cu totii ceva timp dupa un episod ca asta. cred ca era un vrajitor🙂

    Apreciază

  3. @Misu: Eu cred ca toti invatatorii din niste generatii au fost niste vrajitori. Tare ma bucura ca ai povestit asta! Multumesc din tot sufletul!

    Apreciază

  4. eu tai de la mine. de fapt de la (ai) nostrii…:)(citeodata, cind alaptez, atunci stau pe net, bat cu stinga si ramin aiurea pe litere. + ca se mai tocesc si neuronii). stai linistita, dl tau invatator trebuie sa fie mindru de tine de cum scrii.

    Apreciază

  5. Greselile din viteza sau maini ocupate nu se pun. Si domnul tau invatator trebuie sa fie foarte mandru de tine si de cum scrii!
    Sa stii ca am vrut sa comentez in seara asta pe blogul Ilincai, insa nu m-a lasat bloggerul ca avea nush ce probleme tehnice. Dar de cum se va repara, semnez condica zilnic.
    Aveti 3 minuni de copii! Sa va bucurati unii de altii o mie de ani de acum inainte! Cel putin! Am zis!

    Apreciază

  6. Rusu Smaranda. Asa o chema pe invatatoarea mea. O iubesc si azi la fel de mult cum am iubit-o copil fiind. O sa scriu despre ea intr-o zi.
    Multumesc Miladi ca m-ai facut sa simt din nou parfumul copilariei❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s