Pentru ce… secrete?

Cand eram io micaaaa….asa incepe orice amintire a mea, in fond.

So, cand eram io mica, eram spaima familiei. Din multe motive, insa cel despre care vorbesc acum este: tinerea unui secret.

Oricat de mult mi s-au straduit parintii sa-mi explice ca nu e bine sa zici chiar tot, in capul meu nu intra neam de notiune. Pentru ca mie, secretele, mi se par si astazi absolut inutile. Curat mestesug de tampenie!

Nu mai stiu…sa fi fost 84…sa fi fost 85…cert e ca, extrem de complicat am primit albumul „The Final cut” al lui Pink Floyd. In perioada aia, acest album fusese interzis in Romania.

Pe langa asta, mama – niciodata membra de partid, iar tata, cu istorie anticomunista de familie  plus o gura cat o sura (nu ca fie-sa ar fi altfel).

Asadar ascund ai mei cat ascund de mine anumite chestii, insa se gandesc la un moment dat ca poate ar fi mai bine sa imi explice.

Si-mi explica faptul ca noi aveam in casa ceva ce era interzis sa ai, ca e bine sa pun mana la gura cand o simt ca o ia din loc si alte asemenea sfaturi.

Doar ca …te pui cu Vasilica? Nu te pui, ca ti-o furi. Ca alta rima n-am avut, ma scuzati.

Si numa ce nu se racesc bine sfaturile lor ca incepe plodu in persoana subsemnatei sa cante in gura mare pe strazi si la scoala, cu toata lipsa de voce data de natura:

„breznev tooook afganistaaaaannnnnn and reagan toooookkkkk beiruuuuuutttttttt” ca daca mie melodia aia mi se lipise de suflet si mi se parea o mare nedreptate in politica internationala, io pe aia o cantam si arboram ca imn personal.

Atata mai tin minte ca eram la ceva ora de Romana cand usa clasei se da brutal de perete si intra niste neni cu fetze lucrat binevoitoare care soptesc ceva la urecehea pedagogului de la catedra, un pic de liniste, apoi tremur nervos si apoi:

– Ioan…Eleva Ioan, te rog sa mergi cu domnii!

Care domnii m-au saltat si m-au bagat intr-o masina.

Ma uitam si cu mirare la ei, dar si cu spaima ca atunci cand o afla tata numai moale n-o sa-mi fie, insa ma consolez rapid cu ideea ca eu oricum am mereu… idei.

La Militie ma debarca. Nu era sediul central al militiei, ci un altul. Imi arata cu priviri incruntate un scaun in ceva ce ar fi putut parea un birou de secretariat si ma pun sa astept. Io cand n-am de lucru, imi fac. Batzai din picioare si las gandul sa o ia pe cararile lui.

Nu astept mult. Ei nu stiau ca eu chiar daca nu aveam nici un secret, tineam totusi, nespus nimanui, un lucru: ca tata ma invatase, fara sa auda mama, ca daca ma salta cineva de pe strada sau de la scoala sa cer sa il sun pe el la scoala. D-apoi io eram plecata cu sorcova sa il sun pe tata si sa mi-o iau acasa? Nuuuu…Las’ ca gasesc io o solutie.

Dar nu apuc bine sa duc gandul la sfarsit ca ma insfaca cineva ca pe cremenali si ma baga intr-un birou unde era un nene cu fatza nu foarte prietenoasa.

Duc mana la buzunarul sortzuletului si scot biletul de tramvai:

– Sa stii ca nu am facut blatul! Degeaba ma acuza astia!

Barbatul cu fata neprietenoasa nu pare sa bage in seamna replica mea si imi arata din ochi ca trebuie sa ma asez pe scaun in fata biroului lui. Ma supun ca o eleva cuminte. Imi mai face un semn cu ochii catre foaia si pixul de biroul lui, indreptate amenintator catre mine.

O fac pe proasta, ca era cea mai buna solutie si ma ajuta si fatza.

Imi mai face o data semn catre foaie, de data asta cu tot capu’. Si insotzeste gestul si de un cuvant ca un suier:

– Scrie!

Pe vremea aia nu stiam nici o injuratura. Mult mai tarzu in existenta mea am compensat aceasta lipsa.

Dar prefer sa ma uit la el ca vaca in tzeava si sa ma fac ca nu inteleg.

Imi impinge cu mana, usor nervos de data asta, hartia si mai zice o data:

-Scrie!

Si scriu si io cum ma cheama. Ca daca nu imi dai tema, io scriu ce vreau.

Omul e din ce in ce mai nedumerit. Eu cer la pipi. Moment crucial de negociere.

– Scrie! zbiara usa capitonata din spatele biroului la mine.

O fac pe speriata si imi imaginez urgent cum ar fi sa iau io, prima data in viata mea, bataie de la toti baietii din scoala pe care ii bateam de ii ascultam cu urechea si brusc ma podidesc lacrimile.

Moment de cumpana in negociere, impresie artistica maxima.

– Mai fetitza, scrie tot si poti sa pleci la scoala.

Ridic niste ochi nevinovati nevoie mare catre usa capitonata si-i zic printre lacrimi- – Vreau sa dau un telefon.

Omul se gandeste ca vreau sa ii sun pe ai mei si pune botul.

– Pai tu crezi ca daca iti suni parintii o sa-ti fie moale sa afle ca esti aici si DE CE esti aici?…

– Nu pe ai mei vreau sa ii sun! spun, brusc luminata la fatza.

– Dar pe cine?

– Pe comandantul penitenciarului! ranjesc victorioasa

Omul amuteste. Pe vremea aia comandantul penitenciarului era mai tare ca ei totzi. Suna el in locul meu.

Apare nenea Mircea cu o fata ingrijorata si ma ia direct la rost:

– Tac-tu stie ca esti aici?

– Nu ca mi-e frica sa-l sun!

– Ce-ai mai facut de asta?

– Nu stiu, o fac pe nevinovata…

Sunt data afara din birou si ma pun din nou pe batzait picioare. Dupa mai bine de juma de ora, iese nenea Mircea, usor transpirat si mult mai ingrijorat. Se uita la mine urat. E clar ca iar o facusem de oaie….dar de care dintre oi?

– Tai-o la scoala! Cu ai tai ma descurc eu, insa sa nu te astepti sa nu primesti nici o pedeapsa!

In urmatoarea secunda zburam spre scoala nu alta. Cred ca a fost ziua in care mi-am dorit cel mai mult sa fiu la scoala.

N-am primit nici o pedeapsa, doar ca pentru o perioada nu am mai avut voie sa ascult Pink Floyd, iar tata a primit domiciliu fortat ceva mai tarziu si va asigur nu din cauza melodiei fredonate de mine. Insa da, am trait doi ani fara tata, din 87 pana in 89  si fara sa stiu la ce era supus….

4 gânduri despre „Pentru ce… secrete?

  1. UIte, alaltaieri, intr-un concert de la Londra, Pink Floyd s-a reunit (atat cat a mai ramas din el) dupa nu stiu cati ani. Aproape spontan si suprem emotionant. Nu stiu daca ai descoperit upload-ul asta, asa ca ia de-aci, de la baba.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s