As da…

Acum cateva zile a fost ziua lui Gigi Caciuleanu. Nu am sa folosesc termenul de maestru, pentru ca a devenit atat de desuet astazi…Pentru mine, in sufletul meu, este si va fi DOMNUL, pentru ca este un lord, cel putin.

Mi-am permis, extrem de tarziu sa ii scriu, stangaci, cateva cuvinte. M-a luat cu lesin de emotie cand mi-a raspuns. Ce-am facut sa merit asta? Eu sunt un nimeni…

Scriu tampit de stangaci in astfel de momente si va rog sa ma iertati, insa pentru mine, Gigi Caciuleanu, DOMNUL, este o emotie in sine.

As lua, pe bune, un cutit, si-as taia o mare bucata din sufletul meu. Caci ii apartine. Mi-a influentat tineretea si maturitatea fara sa stie. As da o bucata din mine sa pot sa fiu o musca in salile sale de repetitie, pe biroul pe care isi scrie lucrarile.

Stiti voi oare….ati simtit vreodata atata emotie vis a vis de un om care fara sa stie v-a fost mentor?

V-ati simtit vreodata atat de mici, fara ca acesta sa fie defel un sentiment negativ, in fata unui OM atat de mare?

Cati dintre voie ati citit randurile sale?

Unde si cum poate sa incapa atata sensibilitate si atat de multa cunoastere intr-un singur om?…

Ce har poate sa aiba acest om sa te lase fara suflare?

As vrea sa nu mor inainte sa ma aflu intr-o sala de repetitii, sa stau ascunsa, sa ma uit si sa simt.

Atat…

Iar pentru cei curiosi de mai mult, http://www.liternet.ro/autor/169/Gigi-Caciuleanu.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s