2 iunie, a trecut copilaria

parcagii_bucuresti

In fiecare zi o frantura ma urmareste toata ziua. Uneori nu pot sa scriu.

…dar azi…era soare. In mine. Liniste si frumos. Tot in mine, dar si afara.

Trebuia sa ajung intr-un loc de urgenta, pentru ca o lalaisem destul bucurandu-ma egoist de starile mele si eram in intarziere.

Iau Dioda din dotare, aburc in masina si vira, caci mai aveam de oprit si la o benzinarie. Preventiv, ca sa nu fac pana prostului.

Pe drum imi amintesc ca mai trebuie sa opresc undeva. Cu chiu cu vai gasesc un locshor de parcare in dementa din Beller si gratie un domn binevoitor incep manevrele de strecurare in parcare.

De niciunde apare o tiganca cu gura mare. Aveam geamurile deschise complet pentru ca Dioda se supraincalzeste si ca sa previn vreun accident electric, merg cu geamuirile cracanate complet, incat la finalul oricariei calatorii imi trebuies minute bune sa-mi recuperez creierul si sa-l aduc la locul lui.

Cum tiganca dadea semne clare de tabarare pe masina, incep si urlu la ea in timp ce ma straduiam sa parchez intr-un spatiu in care mi-as fi dorit ca masina mea saa fie contorsionista:

-da-te la o parte! am un ditamai cainele in masina!

Pe tiganca o doare in cot si vedeam deja, pe motiv de imaginatie galopanta, ceva sange si manutze pe trotuar.

Dioda are o problema, fiind luat de mic si carutit cu masina peste tot – dom’ne poti sa faci orice, da nu te apropia de masia mea ca te faram!

I-am multumit lui Dumnezeu pentru atentia distributiva cu care m-a inzestrat, parchez si cobor.

Tiganca era ca un val – peste mine si masina.

Ii mai zic o data de caine si nu pare sa ma creada.

Tragea de mine violent sa ii dau bani.

– Femeie, da lasa-ma ca doara nu te-am luat de crescut! Potoleste-te si da-te de pe mine!

Era o agresiune in toata regula, insa nimeni nu parea sa reactioneze.

II DATORAM BANI TAGANCII PENTRU CA ASA VOIA EA!

Reusesc cumva sa o dau la o parte si sa si tin cainele sa nu o faca bucatele si o intreb daca e nebuna

– Da-mi bano!

-Nu ti-e rusine?

– Da-mi bani! Azi e Inaltarea Domnului!

Imi fac cruce cu limba in gura, resuesc sa o imping cat sa pot respira si tiganca sare pe mine iar.

Mai fac o cruce cu limba in gura, cerandu-mi iertare in fata sarbatorii crestine care imi fusese adusa la cunostinta si izbesc cu putere capul tigancii de masina si dau sa plec lasand geamul masinii suficient de deschis ca, la nevoie, Dioda chiar sa isi faca datoria.

Dintr-un gipan parcat alaturi, un individ de Dorobanti aplauda si ma gratuleaza cu un „esti tare”

– Sunt tare futu-ti gura ma-tii de mitocan! Ca in loc sa faci ceva constructiv stai si te hahai ca un mitocan de 2 bani in timp ce io o sa ma simt vinovata toata ziua ca am lovit o cretina!

Si plec.

El ma injura. Tiganca urla dupa mine ca ma asteapta cand ma intorc sa ii dau bani, ca si cum nu patise nimic.

Toata ziua mea a fost urmarita de intamplarea asta. Si da, ma simt aiurea.

Conteaza?….

Un gând despre „2 iunie, a trecut copilaria

  1. Trebuia sa o fi calcat cu masina sau sa pui cutu sa o faca afis, rasa astora se inmulteste in ritm alarmant si ar cam trebui luate masuri😛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s