Functionara de la ghiseu de „privata” bate functionara bugetara

ghiseu1

Dupa cum ati putut lesne sa observati, mie mi se intampla tot felul de lucruri. Si nu pentru ca voua nu vi se intampla, ci pur si simplu pentru ca treceti nepasatori sau ingandurati pe langa fiecare secunda in care are loc cate un subiect de poveste🙂

Asadar, azi ma urnesc de acasa sa merg la banca sa platesc o taxa pentru un curier rapid. La agentia BT din Dorobanti functionare una si una. Cred ca au facut casting pentru ele. Dar nu de frumusete, ci de tampenie si de comportament de pipitze care sa cadreze cu zona. Mi-am mai pus eu in gand sa nu mai intru in agentia asta, dar uite ca uitatul se plateste.

Ma duc frumos, imi iau un formular si ma uit unde sa ma inghesui sa il completez. Ca doara n-o sa stau peste umarul oamenilor care fac tranzactii, ca nu se cade. Pe singurul scaun disponibil, trona ca un pasa singurul mascul al agentiei – portarul – cu ecuson de bodyguard si fata de ciripitor. Ma indrept catre el si il rog politicos sa imi permita sa ma asez ca sa completez hartia cu pricina. Cu o pozitie de om care sta beat in crashma catu-i ziua de lunga, in prima etapa nu semne ca ii functioneaza sinapsele si sugandu-si dintii, ma scaneaza dezaprobator de sus pana jos. Face o pauza de scan cand ajunge la shoshoni si apoi o ia de la capat in sens invers. Da din cap nemultumit si se ridica cu vadita greutate sub povara nesimtirii si se da fix un pas mai incolo.

Bai nene, n-am stiut ca pentru aceasta agentie trebuia sa imi pun rochita de nunti, botezuri si pantofii cu toc cui. Eram si eu, mai ca omul prapadit pe praful asta imbracata: niste panatalonasi trei sferturi, ca de atata am avut bani pe criza asta, un tricou si niste opincute / shoshoni/ balerini …ceva p-acolo. Ei bun, zic…aia e…am picat la testul asta.

Imi cobor cu greutate rucsacul de pe umar si ma asez sa scriu. Imi dau seama ca trebuie sa imi iau buletinul si ma intorc sa caut in rucsac. Norocul meu major este ca eu ma sperii doar de tunete si de camioane, ca altfel ma jur ca faceam ditai stopul cardiac, pentru ca onor portarul era peste umarul meu si citea ce tot scriam eu de zor.

Brusc imi ies din fire, insa ceva ma opreste sa ma manifest…cred ca sunt de vina mult prea multi ani de acasa, asa ca injur in gand, ca la usa cortului si ma uit doar urat la portar care se indeparteaza si mai nemultumit.

Termin de scris hartia si ma indrept catre un ghiseu. Alaturi, o gasca mixta de ceva arabeti si o romanca asteptau sa vina functionara. Ma scaneaza si ei contrariati de tinuta mea inadecvata pentru aceasta zona, eu imi propun sa nu ii bag in seama si ma concentrez pe functionara care imi preluase mie hartia si prima descoperire a fost ca avea o mimica foarte mobila.

Tipa, la vreo douazeci si ceva de ani, ma tine in suspans pret de vreo 5 minute in care am vazut toate chinurile iadului trecand pe fata ei.

Eu, om inocent, ma gandesc ca are probleme cu burta, ca o durea-o maseaua, ca i s-a blocat computerul…ca…cate si mai cate😀

Da’ nuuuuu….nu era asta. Cu mine nu comunica, iar eu, oricat m-am straduit sa ghicesc nu am reusit. La un moment dat, indraznesc sa o intreb daca totul este in regula.

Ridica o fatza si mai schimonosita decat in precedentele 5 minute, plescaie si asta a nemultumire din limba si ridica hartia completata de mine cu miscari de parca erau date cu incetinitorul. Pe mine ma taie toate transpiratiile si ma gandesc la toate tampeniile posibile pe o unitate de timp mult prea scurta fata de cat poate sa duca procesorul meu, care brusc s-a oprit la auzul primelor sunete din gura don’shoarei:

– MMmmmmmm….vedeti…..am analizat…- zice ea cu un ton pretios

Pai nush ce tre sa vad, asa ca imi scot ochii din orbite ca poate ma prind. Duduia resemnata la ideea ca e singurul geniu in viata, ridica mana cealalta in care tine un pix albastru pe care il foloseste pe post de aratator ca la scoala si imi arata ceva, pocnind hartia in semn de repros, de cateva ori.

Eu…pe mine mama nu m-a facut geniu, asa ca tot nu am inteles ce vrea de la viata si de la sufletul meu.

– Uitati ce e…zice ea cu un ton deja plin de repros….Aceasta litera..forma ei si felul in care ati rotunjit-o pe secventa terminala…si mai puncteaza o data cu pixul hartia scrisa de mine, in dreptul unei litere din semnatura…aceasta litera DECI este facuta altfel.

Doamne Dumnezeule apara si pazeste, imi zic io repede in gand! Apara-ma Doamne sa n-o omor!

– In ce sens domnisoara?

– Pe scurt: trebuie sa mai semnati o data sa va verific.

– Ce sa verificati?

– Semnatura!

– Poftim?!!!!

– V-am aratat. Vad ca nu prea intelegeti. Va repet: literele din semnatura de pe acest op sunt diferite. Trebuie sa mai semnati o data! Si tranteste nervoasa pixul pe birou.

– Cred ca nu inteleg. Si sunt foarte sincera cand ii zic asta duduii cu accent pretios de matracuca de Dorobanti. Aveti buletinul meu in fata, ati intrat in contul meu bancar, aveti un op semnat de mine si cu toate datele de identificare.

– Semnatura pe care o avem noi in sistem, difera!

Maica, maiculitza mea de ce m-ai adus tu pe lumea asta plina de idioti, n-am sa inteleg veci pururi?!!!

Dar imi amintesc brusc de epoca pasapoartelor si de celebrele mele faze de prin aeroporturi cand ma tineau cate o juma de ora min. ca nu seman in realitate cu aia din poza. Si ca de ce scrie in pasaport ca eu am okii verzi cand eu am oki kaki.

Depasesc secundele acestor flash-uri imi infig ochii in ea si nu ma abtin sa nu-i zic

– Tu esti tampita definitiv sau doar azi te prefaci?

Dar, din pacate ea are painea si cutintul. Adica ea trebuie sa efectueza tranzactia. Mai semnez o data, de nervi si cu nervi si, evident ca semnatura asta nu semana nici macar cu prima de pe op, daramite cu aia din sistemul lor.

Da din cap nemultumita si imi da op-ul inapoi spunandu-mi ca trebuie sa merg la agentia unde am deschis contul sa imi refac semnatura.

Chiar simt ca o omor. Ma ridic peste ghiseu, las vocea jos, imi iau cel mai larg zambet din lume si-i zic pe tonul celei mai dulci declaratii de dragoste:

– Daca nu procesezi acum nenorocitul ala de op te dau cu capul de birou pana vomiti sange!

Brusc se lumineaza la fatza, schimonoselile ii dispar de pe fatza si proceseaza op-ul in 10 secunde, de cred ca si-a batut propriul record.

Continuu sa-mi pastrez zambetul pe fata, ii multumesc politicos la incheierea tranzactiei si ies.

Ma duc sa beau o cafea si sa ma bucur de ploaia scurta ce va sa vina si sa incerc sa ma calmez. Dar hei, inainte de tarasenia asta eram calma! Si totusi intamplarea asta ma urmareste toata ziua. Sa te fereasca sfantul de functionara privata!

Un gând despre „Functionara de la ghiseu de „privata” bate functionara bugetara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s