Dulceata de mure de padure

N-am ascuns niciodata ca la scoala nu mi-a placut chimia nici cat negru sub unghie. Sau altfel spus, mi-a placut in masura in care invatam sa fac trasnai gen cerneala invizibila si alte cele. Mai mult de atat nu. Am avut si ajutoare in aceasta privinta, ca sa ma exprim elegant, pentru ca am aflat ca-mi viziteaza blogul niste persoane asa de subtiri ca eu ma si mir cum pot exisita la un grad atat de inalt de transparenta! 😉

Beside that, de la un punct incolo am asociat bucatareala cu chimia. Asa se face ca pret de niste ani ma apropiam de bucatarie doar cat sa iau cate ceva si sa fug rapid sa nu fiu contaminata.

Asta pana intr-o zi, cand eram cu colegii de facultate si jucam bridge si se terminase rezerva de mancaruri reci din frigiderul meu. Cum nu stiam decat cum se face cafeaua, a trebuit sa improvizez. Si cum nici la scoala nu mi-a placut matematica aia simpla care zicea ca 1+1=2 si intram in demonstratii complicate de murea invatatoarea mea de inima cu mine, tot asa a fost si cu aceasta prima experienta (care nu era prima in sine, dar avea sa fie prima reusita notabila din cariera).

Luai un peste si ma gandii ca as putea sa il fac umplut. De la mama stiam ca e ceva cu carne si legume. Da’ cum sa fac eu ceva asa simplu? Nuuu….si m-am apucat sa ma gandesc la diverse chestii. Prietenii mei vechi si buni si dragi stiu ca la mine in cap nu exista cuvant, ci doar imagini si felurite senzatii. Si-am visat cam cum ar fi sa combin diverse fructe, unele cu rol sa lege compozitia, altele sa dea arome delicate, altele sa nu faca produsul final prea greu si tot asa….Si in cap la mine, dupa ce am gasit combinatia care imi covenea, gusul era perfect. Asa m-am apucat de treaba. Sigur ca imi enervam partenerul de joc pentru ca ma imparteam intre bucatarie, imaginatie si joc si da, nu eram concentrata % la joc, dar asta era o chestie care nu prea conta. Am cedat imaginatiei si am intrat in bucatarie. Nu stiu, zau, cat sa fi durat toata tarasenia. Cert e ca am cusut pe bune, la final, pielea pestelui, cu ac si ata (prietenii stiu deja povestea sarmalelor facute prin telefon) si am bagat totul la cuptor. Aveam grija ca din cand in cand sa stropesc cu un vin de foate buna calitate.

Totul pentru arta, totul pentru pasiune!

Caci asa mi-am descoperit pasiunea pentru bucatareala. 🙂

Produsul final, desi initial facuse multe sprancene sa se ridice, la final a fost aplaudat. Asa de tare ca eu nu am mai prins decat o imbucatura si aia injumatatita…decent, de comeseni.

Mai…sincer….m-am simtit extraordinar. In primul rand ca era o surpriza pentru toata lumea. In al doilea rand pentru ca fusese ditamai provocarea pentru mine, in al treilea rand pentru ca placuse absolutut tuturor, fara exceptie.

De atunci au trecut enorm de multi ani, pe care ii numar cu drag cu verbe la timpul trecut.

Mi-am amintit in seara asta povestea asta, in timp ce preparam, in premiera, dulceata de mure de padure (subliniez de padure, pentru ca diferenta e enorma fata de astea crescute prin curti din bucuresti si solare).

Si tot asa mi-am amintit si de chimie. Pentru ca a fost prima data in viata cand am gatit dupa o reteta luata de pe net. Si da, m-am simtit ca in laborator la „directa”. Pui x grame de nush ce, atentie sa nu amesteci aia cu ailalta ca bubuie si tot asa.

Asadar am facut o dulceata rasa (de la a rade, dar stiti deja ca nu am diacritice) din toata inima, stropita cu nostalgie si amintiri frumoase tare!

Si ma simt fantastic!

Voi?…Dormiti! Trezirea, ca e weekend! Dati-va simturile la maxim si traiti intens! 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „Dulceata de mure de padure

  1. pestele am inteles ca a fost de nota 10, insa dulceatza kum fu?!

    nici un invitat nu ti-a gustat-o si/sau eventual sa ti-o regasesti in galosi ca in „Dl. Goe”?!

    Apreciază

  2. Nu stiu nici dulceata cum a iesit ca nu am apucat sa gust nici macar o farama. Se intampla sa am prin preajma niste pitici care vin si fura tot , dar dau feedback ceea ce tot e bine:))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s