Despre modestie si prostie

modesty

De cateva zile ma tot gandesc la un cuvant: modestie. Si la o atitudine: modestia. Si la actualitate.

Se spune ca oamenii superiori sunt modesti. Sensul termenului este, insa, inteles de fiecare dintre noi intr-o maniera diferita, functie de educatie, experienta, cercul social si multe altele.

Multi clameaza modestia din false motive: pentru ca o folosesc ca pe un scut in spatele caruia sa ascunda lipsa de fond, pentru ca e la moda, pentru ca sunt frustati ca orice ar face nu se pot impune in plan personal si / sau social, pentru ca, de fapt, tanjesc dupa stralucire si tam tam, dar nu ii baga nimeni in seama, pentru ca se straduiesc foarte mult sa se impuna dar, fie nu au resursa numita personalitate (personala sau profesionala), fie nu au educatia necesara, fie….of …sunt foarte multe motive si majoritatea lor covarsitoare tine de context, dar mai ales de educatie.

Modestia naturala, adica aceea care vine din nastere, din fiinta, tine de rasa. Rasa nu se poate castiga social, indiferent de volumul finantelor. Falsa modestie vine din frustari. De aceea vorba veche „modestia este pentru prosti” se valideaza in acest context, de fiecare data.

Eistein era un om modest. Nu avea haine de aratat si nici nu tanjea dupa promovare. Dar niciodata nu era modest in ceea ce priveste inteligenta lui, lucrurile pe care le facea si de care era mandru, rezultatele obtinute etc. Au contraire! Era mandru. Si o arata cu degajare si chiar placere. Natural. Firesc. Si nu era modest sustinand ca este modest pentru ca in sinea lui sa isi injure competitorii, adversarii, colegii etc.

Acum, cand scriu randurile acestea, fac o alta conexiune. Intre falsa modestie si falsele complimente. Ambele sunt forme fara fond. La fel ca si in cazul acelora care sustin ca au renuntat la mandrie si la orgolii. La fel de fals adica.

Revin la ideea demult enuntata ca orice cuvant este o haina a unui gand care, la randul sau, este o forma de energie.

Cuvintele sunt deasupra noastra. Formele fara fond se prabusesc mai devreme sau mai tarziu. Si sub ele ne aflam noi. Ca atare, folosind si promovand forme fara fond, primii care vor avea de suferit suntem noi insine. Tot mai devreme sau mai tarziu.

E greu sa fii profund constient de fiecare cuvant pe care il rostesti de-a lungul unei zile. Adica sa stai sa il analizezi ca sa determini ce fel de energie il formeaza. Greu pana cand, prin exercitiu, poti ajunge sa faci asta firesc.

Dar e usor sa te gandesti la lucrurile (cuvintele) pe care le tot scoti, cu obstinatie, in evidenta, sperand ca intr-o buna zi, oamenii din jurul tau sa te creada atat de mult incat sa te bage in seama. Pentru ca si daca ar face-o si la un moment dat si ar descoperi lipsa fondului, s-ar simti furati si inselati. Si cine va plati pentru asta? Tot tu. Sub o forma sau alta, mereu alta decat cea la care te gandesti tu, din simplul fapt ca Dumnezeu dragutul are un simt al umorului ceva de speriat.

Asadar ….nu, mai bine facem altfel: fiecare sa-si extraga propriile concluzii din aceste randuri. Daca merita. Randurile adica😉

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s