Cafeaua de amiaza si gandurile ei :)

People

Am cunoscut foarte multi oameni in viata mea. Pe de o parte datorita firii mele, pe de alta parta datorita meseriilor mele.

Imi amintesc de o perioada de demult cand eu eram mica de varsta, iar ei mici de functii.

Pe unii doar i-am cunoscut in trecerea mea prin viata. In dreptul unora am notat aprecierea mea la adresa modestiei lor (nu, n-am sa vorbesc azi despre modestie…sau poate…), a dorintei de a-si gasi calea, de a merge corect pe calea aleasa si, mai ales de a invata.

Pe altii i-am cunoscut mai bine si i-am ajutat direct sau indirect. Multi dintre ei nu stiu nici azi cine a stat in spatele devenirii lor si asta ma bucura enorm. De niciunde si cumva li s-au intamplat lucruri bune si neasteptate in viata. Si s-au foloit de sansa. Cat de correct, insa…asta nu mai e treaba mea sa comentez.

Ma bucur cand ma intalnesc si cu unii si cu altii dintre cei cunoscuti. Si ma bucur cu atat mai mult cu cat, ei, acum oameni extrem de importanti, ma privesc de sus, cu aroganta precarului piedestal de pe care au sentimentul ca sunt (cel putin) zei. Zambesc, nu fara o oarecare unda de tristete, caci mi-as fi dorit cel mai putin sa ma insel.

Frumuetea interioara, dorinta, entuziasmul si multe alte calitati au facut loc lipsei de scrupule si banilor ca singur stapan caruia i se inchina. Valorile au disparut. Dar sunt clamate in continuare.

Asa o fi lumea de azi, imi spun.

Tristetea mea se topeste cand am surpriza ca in aceasta lume sa descopar, rar ce-i drept, oameni frumosi, oameni cu entuzism, oameni…de toate varstele si de toate pozitiile sociale. De aici sau de-aiurea. Balanta insa nu se inclina in favoarea lor, numeric vorbind.

Ma straduiesc doar sa propovaduiesc un acelasi lucru in care am crezut dintotdeauna: atata vreme cat vom fi fiecare de capul nostru, atata vreme cat nu ne vom aduna impreuna sa ne concentram eforturile, nu vom fi decat supusi zadarniciei. Dar cum sa te lupti impotriva individualsimului, genetic amprentat in noi? Si da, mai e un factor negativ care ne afecteaza pe toti: cum sa mai ai incredere, dupa ce ti-o furi de atatea ori? Nu exista un detector care sa te ajute sa identifici in cine sa mai ai incredere de la bun inceput. Asadar, drumul se complica. E o cautare permanenta. E cu atat mai mare implinirea cand reusesti.

Mi se pare important sa nu renunti. Nu doar sa speri. Sa-ti pastrezi entuziasmul, dar mai ales CREDINTA.

O sa-mi spui ça ai obosit. Si eu am obosit. O spun cat sa ma aud tare si clar. Ma odihnesc un pic si o iau de la capat. Nu e o reteta. E doar ceea ce functioneaza la mine. Tu poti sa gasesti un milion de alte resurse care sa te ajute. Un alt lucru care functioneaza la mine sunt prietenii pe care ii am. Discutiile cu ei imi arata unde trebuie sa ajustez lucruri, in aceeasi masura in care imi deschid noi directii de gandire, pe care nu le vedeam si multe altele.

Important e sa nu-ti pierzi credinta si entuziasmul, dar, mai presus de toate, verticalitatea.

Nu te lasa inselat de aspecte trecatoare. Nu-ti trada valorile in care crezi. Poate nu vei deveni niciodata bogat material, dar cu siguranta vei ramane OM.

In urma ta nu raman banii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s