Just an ordinary day

Suna telefonul. Ma uit la alarma si o pun pe snooze. Imi mai dau timp 10 minute sa mai trag de un vis. Altul, ca asta intrerupt de alarma era cu unul care lipise o radiografie de un geam si imi arata o tumora uriasa si-mi explica sa ma las de fumat ca aia e cancer si eu ii ziceam ca ma pacaleste si ca n-am o atata gat cat sa-ncapa hidosenia aia in el.
Cut. Alt vis. Urlam in mine de nervi. Eram intr-un magazin in care probam chiloti care imi erau mici si eu ingrozita de cat de tare m-am ingrasat. Ma pipai. Sunt la fel.
Alarma. Snooze again. Cut. Alt vis.
Era soare si nu puteam ajunge la el pentru ca plecasem in papuci si iarna nu e o incaltaminte potrivita, fapt pentru care aveam picioarele prinse intr-un bloc de gheata, care era o gheata acida.
Alarma. Fuck snooze! Ale dracului vise, ca numa’ anapoda fura in dimineata asta!
Ma scutur. Dioda statea cu capul pe marginea patului si-mi fornaia nabadaios in fata. Ma aburc din pat si dau sa ma pornesc pe ruta obinuita pana la usa de la intrare (traseu extrem de sinuos dealtfel), sa-i dau drumul in curte sa urle la vecini si la nori. Mi se impleticeste printre picioare si cad catu-s de lunga. O jumate in dormitor, o jumate in bucatarie, cu capul infipt in aragaz. P-asta cine l-a mai pus in drum?!!! La cazatura trecuta parca era mai departe!
In fine…ajung la usa de la intrare dupa ce traversez inca o camera si holul si deschid larg sa sara jivina. Nu-mi luasem in calcul ca, goala pusca, nu mi-ar fi prea bine sa dau piept cu cele zero grade de afara. Inchid usa si ma gandesc sa mai lancezesc 10 minute in pat.
N-apuc sa ma asez bine ca imi amintesc brusc de faptul ca aveam un motiv intemeiat sa ma trezesc mai devreme.
Sar din pat, ma impiedic de cablul de alimentare al telefonului si, nuuuu, nu mai cad lata. De data asta fac spagatul. Imi amintesc brusc de faptul ca n-am mai facut gimnastica de ceva vreme abia atunci cand sunetul dureros al unui muschi gata sa se rupa mi-a amintit ca stiu (inca) sa sar drepti. Mi-e mai greu acum, dar o fac, luandu-mi ca obiectiv imaginea cafelei facute…pe care urma sa o fac…
O fac. Pe ea. Cafeaua, adica. Cand e gata iau o gura si ma trezesc brusc. Ce naiba caut eu in bucatarie? Si ce dracu e in cana mea de cafea? Imaginile mi e deruleaza pe detalii specifice, cu incetinitorul. Cu o seara inainte schimbasem ordinea borcanelor in dulap cu gandul sa-mi amintesc de dimineata. Ei uite ca am uitat. Combinatia din cana mea de cafea era corecta: doua lingurite cu una. Doar ca alea doua erau cu sare si aia una cu zahar. Din asta eu nu cred ca are cum sa iasa cafea.
Nu-i nimic, ma consolez repede, ca de obicei. Mai aveam o gura de cafea de ieri, pe masuta din living.
Dioda e calare pe poarta si in secunda urmatoare, cand sa-mi aprind tigara binefacatoare de dimineata, se da de ceasul mortii si bate cu labuta in usa sa-i deschid. Imi spun ca-l mai las un pic la tremurat, dar imi revine in fata ochilor imaginea cu mine izbita mai devreme de putinele dar fortoasele grade de afara. Ii deschid ca n-am inima de caine, desi unii ar putea sa jure ca-i asa.
Ia casa la intors si ma gandesc ca nu l-am mai scos demult la alergat. Ma rog doar, in fuga, sa nu-l apuce sa faca ravagii cat sunt plecata.
Si plec si eu.
In Victoriei la semafor, un militian langa mine, casca ochii atent. Cred si eu. Sapca mea rosie le-a luat ochii tuturor azi. Ma simt prea bine in pielea mea, asa ca nu stau sa-mi pese. Dau centura jos pentru cateva secunde cat sa-mi aranjez haina. Vine langa masina si imi face semn sa cobor geamul. „Pai asa se face…va puneti centura doar cand vedeti politistul?” Militianul, il corectez eu in minte, iar pe gura: nu ma interesezi si demarez, caci intre timp se facuse verde si deja ma claxona un nevrotic din spate.
Rad pe drum. E aglomerat. Am timp, ca in fiecare dimineata, sa ma machez cu grija, ca doar n-o sa stau sa ma plictisesc d-aiurea in trafic. Imi masez fata tacticos cu ulei de roibos. Ma doare la bashketzi de ciudatii care se minuneaza. Asept cateva minute sa intre bine restul de ulei in piele si mai cant impreuna cu radioul, mai inaintez cativa centimetri…d-astea…uzuale…Apoi imi aplic cu grija fondul de ten. Unul dintr-o masina imi atrage atentia. Ma uit intr-un tarziu. Imi face semn ca ratasem o zona. Asta cred ca e gay de observa detalii din astea. Ii multumesc cu un zanbet larg. Gay-ii sunt haiosi si pacifisti. Pacat ca nu mergem pe acelasi sens…straight…
Urmeaza rimelul. Azi n-am chef sa dau cu culori pe la ochi. Apoi, cu grija, crieonul de buze pe care il folosesc pe post de ruj. Pentru mine e suficient. Apoi un pic de „sanatate” in obraji. Imi admir opera. Intre timp am ajuns la semaforul de la Barbu Vacarescu unde eu fac dreapta pe „drumul oaselor” catre birou. Mai am totusi vreme sa mai trag o privire in oglinda. Da, cu sigurata azi ma simt bine in pielea mea.
Se termina repede starea. 3 sedinte una dupa alta.
Seara. Intarzii la medic. Sun si e de acord sa ma mai astepte doua ore. Plec in fuga. Trafic. Corporatistii din Pipera sunt facuti de aceeasi mama si locuiesc impreuna. E singura explicatie pe care mi-o dau eu – mie pentru plecarile astea in masa. Fac intr-o ora a 10-a parte din drum. Sun femeia. Imi spune sa ne vedem dimineata. Minunat. Inca o zi in care ma trezesc la 5 jumate.
Intre timp, in drum spre prima benzinarie fac o evaluare. Azi am primit la schimb un renault clio cu cutie automata. Mi se reconfirma gandul ca pt un oras ca asta cea mai buna solutie e masina cu cutie automata. Dar in rest….nu recomand nimanui masina asta. Are geamuri actionate manual. N-are stergator in spate si nu vad nimic. Ploua de rupe. Oglinzile sunt si pline de picuri si aburite. Pe geamurile laterale nu vad nimic altceva decat niste pete luminoase. Ma orientez. Zbaterea stergatoarelor e obositoare pentru ochii mei la ora aia, dar alea sunt, cu alea defilez.
Nu ma bucura nici motorul. E slab si la capitolul demaraj, mai e de lucru.
Fac incantatii sa ajung macar pana la benzinarie pentru masina mi-a fost data pe rosu. Romanii n-o sa fie in stare sa ofere servicii de calitate niciodata in viata lor. Mi se si spune la telefon: sa fii multumita ca ai masina. Si …si tac. De data asta chiar m-am infuriat. Am inceput sa ma rog sa ma lase masina inainte de benzinarie sa am maxima placere sa o las pe marginea drumului si sa plec in legea mea.
Dar nu se intampla. Pun benzina de 50 de lei si constat pana acasa ca mancase deja jumate din ea. Masina asta e camila!
Ajung acasa, parchez, si in cap deja se deruleaza…next steps: las jivina afara, ma dezbrac, ma spal pe maini, fac ceva de mancare, las jivina inauntru, mancam amandoi…d-astea…casnice. Intre timp vorbeam si la telefon. Realizez ca ceva in filmul meu e aiurea. Derulez imaginile inapoi, pe automat si realizez ca azi, cand am scos cheile de acasa de la brelocul cu cheia de la masina mea, pe care am dat-o celui de la service, nu le-am pus in geanta.
Inchid telefonul.
Ma urc ofuscata inapoi in masina si ma gandesc doar la saracul Dioda inchis in casa de dimineata.
Ma intorc la birou, iau cheile si ma intorc. Fac cu totul douaj de minute. Hai 30.
Ajung, dau jivina afara, fac de mancare, mancam….
S-a mai dus o zi obisnuita…..
La voi cum a fost?😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s