Paste fericit si odihneste-te in pace Mircea!

Cu multi ani in urma, am hotarat sa schimb ceva din refuzul meu fata de sarbatori. Am vorbit cu 3 prieteni dragi mie si am stabilit sa petrecem prima zi de Paste la mine.

Dana si cu mine ne-am luat rolul in serios. Am plecat dupa cumparaturi. Am dat la o parte si greata mea la mirosul de miel. Paste fara miel nu se poate, nu? Cu cateva zile inainte mai facusem niste cumparaturi si am zis sa mai „completam” cu chestiile „de ultima suta de metri”.

Asa ca am plecat cu Dana la cumparaturi. N-am cumparat decat …cat un alt cos din ala imens supraplin. Atata ca nu luasem masina. Eram aproape de casa Danei unde hotarasem sa gatim ce trebuia gatit la cuptor si, cum ziceam plecasem sa cumparam cateva „maruntisuri”.

Evident ca nu aveam cum sa caram atatea lucruri. M-am uitat gales la un „badigard” si i-am lasat buletinul gaj, doar sa ne lase sa plecam cu cosul pe strada pana acasa. Bine…i-am mai dat si 10 lei de-o ciunga si-o bere si totul s-a aranjat.

Aratam, probabil, cam ciudat impingand carutul umplut cu varf, dar si cu grija, pe strazi, printre liniile de tramvai, razand in hohote de toata tarasenia.

Nu mai facusem cozonaci in viata mea, dar stiam tot ritualul din cat o privisem pe mama in copilarie. Stiam ca marele secret al ei, pe care acum vi-l impartasesc si voua, consta in framantarea pret de ore in sir a aluatului, care trebuie „ba mangaiat, ba batut sa nu se vada”. la final rezultatul ti se topeste in gura nu alta.

Dupa ore de chin am reusit sa terminam tot ce era de gatit la cuptor si am plecat la mine pentru restul de gateala si de pregatit.

Cum la magazin nu se gaseau caserole cu cantitati umane de carne de miel, am cumparat o juma’ de miel. Mie imi e rau numai cand pronunt cuvantul miel, daramite sa-l mai si prepar. Si cu toate astea,m-am dus in cap la mine si amavut o discutie foarte serioasa pe tema asta.

Dana imi explica cu zambetul pe buze ca sunt dusa, dar hotararea era hotarare.

Rezultatul a constat intr-o ciorba dementiala dupa spusele prietenilor mei si o friptura cu salvie,vin si usturoi verde, la fel de dementiala. Complimente care chiar m-au umplut de mandrie si de fericire la cel mai real mod.

Adi si Mircea au mancat pana au declarat cu mana pe inima ca le crapa burtile. Adica aproape tot. Mare mi-e bucuria cand prietenii mei se simt bine la mine!

A fost un Paste foarte special cu prieteni foarte speciali.

Hotarasem ca de Craciun sa repetam istoria si in plus sa iesim sa haladuim pe strazi.

Au trecut lunile dinanul acelacu bucurie. Eu cred ca atunci cand esti inconjurat de prieteni dragi, lucrurile infloresc.

A venit iarna. Nu toate surprizele sunt dintre cele mai placute. Asa se face ca Mircea, un fotograf exceptional, care studiase in State si se intorsese in Romania, a atipit un pic ppe fotoliu la Adi acasa. Din pacate, nu s-a mai trezit. In ajunul Craciunului a ales sa plece intr-o calatorie.

Nu ne-am prea mai vazut, noi, restul. Viata si-a urmat cursul. Adi s-a casatorit intre timp cu o tipa foarte misto, Dana a plecat cu iubitul ei in Rusia si muncesc acolo sperand sa poata reveni in tara, sperand ca tara asta nu-i va mai scuipa in fata, iar eu…

Eu mi-am amintit acum toate acestea si am aprins o lumanare….

…si eu sperand ca intr-o buna zi….ca intr-o buna zi!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s