seara placuta, altfel….

In seara asta ma gandii sa ma dau prin magazinul Unirea. Pentru ai de ma cunosc, jos spranceana. Pentru cei care au avut norocul sa nu ma stie si in real life, eu nu ma dau prin magazine mari, mall-uri si d-astea pt ca mi se face rau in primele 10 minute. Dupa aia, pana la iesire sunt intr-un soi de coma prelungita.

Dar, cum eu merg rar prin astfel de magazine ma port si ma simt (usor) ca salbaticul venit din jungla. Vorba unei prietene: e frumos la voi la oras cu asa multe luminutze si case puse una peste alta.

Cam asa si eu.

Si pt ca mereu am problema cu magazinele mari, care vine din faptul ca

1. sunt fotofoba

2. ma termina aglomeratia

eficienta mea la cumparaturi este maxima. sau pe aproape, ca in cazul din seara asta.

In primul rand, demult imi doresc eu o cruciulita din aur alb, simpla fara fonfleuri si pietricele lucitoare si alte artificii chiciopteresti. Asa ca am coborat la parter (ca parcasem masina in subterana asa ca iesisem la etajul 1).

Pe vremuri, dar nu chiar asa demult ori poate doar eu nu am notiunea timpului erau niste cashcarabete cu aur si preturi decente. Dar astia ori au aflat poveste cu printul  in piele de porc ori doar de Maria cu alta palarie, cert e ca vechile panarame de standuri erau acum inlocuite cu niste chestii mega ultra hipra luminate, evident tot cu lumina din aia stupida de te intrebi dupa cateva minute daca ai baut fara sa iti dai seama sau ai fumat si esti stoned. Deasupra lor tronau nume care de care mai pretioase. Cum moda cu turcii nu mai e de bon ton, desi marfa e absolut identica (adica si proasta si urata), toti se lauda ca importa din Italia.

Ma manca-v-ash io gura, io nu-s capsunar ma, deci lasati dreaq abureala ca oi fi io mai saracutz imbracata, ca pana si pe mine ma atinse criza, da creierul meu e inca in cutiuta  cu maimute si e bine, ma!

N-avui cu cine discuta. Bashca, nu stiu cum se intoarse o amarata de eticheta, de la o cruciulita care nu avea mai mult de 6 puncte si era sa fac infract. Ei, pana aici, baieti, zic! Am avut un infract, pe al doilea n-o sa-l fac chiar acu, deci luati eticheta aia din fata mea ca ma sufoc. Nu costa decat vreo suta si oleaca de eur. Ma ori nu m-am tampit?

Merg la „magazinul” urmator de bijuterii. Si la urmatorul. Astia is trasi la indigo toti. Numa vanzatoarele is mai de dat cu dintzii de tejghele nu alta. Arogante, nesimtite, cretine patentate. Nasol….si sa vedeti ce-o sa fie la anu’….si hotarasc sa ma duc in borsul meu la etajul 3 unde stiam eu ca sunt electronicele.

Urc. Era un magain de chiloti de dama, altu cu alte feluri de textile si vad un indicator catre Flanco. Si fericita dau sa alerg, da ma abtin ca nu se cade.

Intru in Flanco si ma izbesc pe bune luminile lor. Ochii mei erau in delirium tremens nu alta. Dar nu pot sa nu apreciez noul concept store al baietilor. Ii bun, unii dintre putinii care au investit pe timp de criza. Arata bine tare. Adica arata ca afara. Cu singura diferenta ca diferenta intre ei si restul lumii e fabuloasa. Doua universuri paralele si toate intre aceleasi ziduri. Nu-i bun zic.

Ma ratacesc printre tonele de culoare gandite ca un labirint care sa-ti ofere diferite tipuri de experiente. Descopar cu jale ca la locurile de baut cafea nu aveau si scrumiere si imi amintesc cu durere ca daca nu trag rapid o tigara intru in sevraj. Da-mi fac curaj si ma avant in acest univers, oricaum capiata de cap de la luminis si sunete, neintelegand nimic din organizarea lor, dar continuand sa admir conceptul. Si cand te gandesti cat efort faceam eu doar pentru un amarat de uscator de par….Intreb in sfarsit un nene al locului daca ma poate ajuta. Zambeste. Stie deja ca-s capie de cap. Ma mai invarte prin niste culoare si la un moment dat ma pune sa astept.

Nu astept mult, dar suficient cat sa realizez ca romanul e indragostit de magazine. Are, n-are banu, descopera imediat atractiile, mai ales alea moca, pt ca erau puzderie care se uitau la filme se jucau.

Misto e ca baietii au imprumutat conceptul lui Apple (nu ma intreb daca au cerut cuiva voie pentru mitocania asta), ala cu ouale alea in care poti sa testezi produse sau numa sa stai ca prostu si sa le admiri. Io le zic oua ca nu stiu care le e numele de marketing.

Apare o duduita vadit deranjata de faptul ca e posibil sa aiba un client si cu atat mai dezumflaat cand vede ca-s muiere. Asta deja era prea mult. Ma gandeam sa-i zic „saru’ mana”  , da’ m-am multumit numa sa o intreb cu juma de voce daca ma poate ajuta cu ce caut eu. Imi spune ca au avut da nu mai au si oricum e neinteresant pentru ea, pt ca ea are parul lung si foarte des si nu foloseste d-astea. Ii multumesc si ma plimb prin zona in care despcoperisem ca erau uscatoarele de par. A venit dupa mine, urmarindu-ma cu un vultur cu privirea. Sa nu care cumva sa sutesc ceva, probabil, cum eram eu asa saracut imbracata in blugi, cu pulovar gros si geaca.

Ies disperata din nava aia spatiala cand simteam ca ochii sunt gata sa-mi cedeze de tot si aterizez in celalalt univers. Brusc si fara preaviz. Ma linistesc cand vad magazinul de chiloti. Inca mai vad. E bine…

Cu curaj intru si o intreb pe vanzatoare (alta care ma privea circumspect, de-mi venea sa ies pe culoar si sa strig „da’ ce-aveti fratilor azi?!!!” daca mai e vreun magazin de electronice si alte electro pe etajul ala.

Tipa pufneste cu dispret catre mine si-mi face semn ca mai e un Altex undeva in capatul celalalt (imensa distanta) al etajului.

Ma pun serios pe mers si ma strecor pe culoarele din ce in ce mai intortocheate si mai inguste si ma gandesc pentru o fractiune de secunda sa nu am vreun puseu de claustrofobie.

Ajung intr-un tarziu la Altex. La fel de prafuit ca pe vremuri. Poate de aia nu e nimeni in ditai magazinul. Nimic nu te atrage sa intri aici. Am apreciat insa ca au preturile neschimbate fata de vecinii lor care au mai dat cu lumina, au mai facut o nava spatiala si au preturile de 3 ori mai mari.

Imediat imi sar in ajutor 4 baieti. In mod normal asta m-ar fi bucurat. Acum doar ma gandeam: hai maaaa, ce stiu astia de uscatoarele de par. Da’ uite ca au stiut si io am scapat rapid, dupa ce mi-am cumparat si un storcator de fructe, la care am primit cadou si un toaster. Mai am unu acasa, da oi gasi eu cui sa il dau de pomana ca poate n-o avea toata lumea prajitor de pita prin casa si io zic ca n-are ce sa strice.

Cat ai zice peste fac cumparaturile, testez produsele si plec fericita catre lift. In sfarsit calvarul meu se termina. Un pic si ajung la masina si vira acasa ca Dioda iar e inchis de 14 ore.

Urc in lift apas butonul si incepe tragedia. Iar nu ma vede senzorul. Raman blocata. Cum lifturile din Unirea nu-s asa folosite ma gandeam deja cum o sa imi petrec eu noaptea pe acolo. Si tigarile sunt in masina.

Noroc ca ma duce capul sa testez butonul de alarma, ca poate o fi diferit de ala din liftul de la Heineken in care statui ceva vreme pana sa se hotarasca primii corporatisti sa coboare la tigara. Si am noroc. Ma uit repede pe talpile bocancilor sa vad daca am calcat in vreun rahat de caine peste zi, ca io numa asa am noroc. Nu. Nu calcasem, adica. Probabil ca facui io ceva bun de ma Rasplati Dumnezeu dragutul.

Canta butonul ala de alarma mai ceva ca sirena lu Roaita. Era sa zic Shoaita, da nu e cazu’ (pentru necunoscatori – Shoaita e patronul de la Club A si Twice, un smenar care vinde valuta si bilete la Scala pe vremea lu Ceasca, un cocalar mai de centru asa…)

La un moment dat se misca liftul. A fost atat de brusca pornirea ca m-am si speriat sa nu fie cutremur. Nu era. Dar cu ocazia asta mi-am amintit si fata duduii de la Flanco atunci cand m-a vazut carand atatea cutioaie imense la iesirea de la Altex. Am vrut sa scot limba la ea, dar oricum eram cu limba scoasa de la efort.

Pana una alta se opreste liftul si eu intepenesc. Eram la un etaj despre care nu stiam. Intuneric. O singura planta luminata si aia difuz. De undeva din intuneric apare un nene in varsta cu un brat de platouri si boluri si ma ia la rost.

– Ce suni atata? Ce-ai?

– Am ramas blocata in lift, raspund, pentru a doua oara in seara asta, timid.

– Si ce? …

Da…chiar asa…si ce?!!!….

Scoate un mobil de pe vremea lui Pazvante din bucunar, isi potriveste vreme de 3 minute ochelarii si suna pe cineva:

– Reseteaza ma liftu din dreapta.

Vocea de la capatul celalalt al firului pare vadit deranjata.

– Da ma, ala cum te uiti la el in fata usii. A ramas un…a ramas cineva blocat.

Ma simt onorata, de la una la cineva e, totusi, o mare diferenta.

Inchide nervos. Se mai invarte in jurul meu pret de vreo 10 minute in care nu se intampla nimic. Deschide din nou usa liftului defect si incepe a umba la butoane. Scoate apoi o cheie o invarte de cateva ori si tot nimic. Eu aveam doar o privire curioasa si brusc obosita.

– Ce te uiti…o sa-i dea drumul.

Nu zic nimic…Nu mai zic nimic….Vreau acasa la mine! Bocesc in interiorul meu ca o curca plouata.

Inca 10 minute. Transpiram deja. Eram imbracata mult prea gros, dar si daca ma apucam s ma dezbrac nu aveam cum sa car si hainele si cutiile. Ma concentrez pe floarea aia. N-o vedeam, de fapt, dar tot era ceva ce faceam si asta conta in scurgerea timpului.

Moshul se enerveaza brusc, iar scoate telefonul, iar face ritualul cu ochelarii si, evident, iar il deranjeaza pe nenele celalalt.

Da nici moshul nu-i de carpa. Il ia pe ala la impins vagoane, ba-i mai zice de nervi si de neamuri si organe sexuale si brusc pare sa reinvie din morti.

Tot brusc reporneste si liftul. Face o miscare circulara din umeri, ca atunci cand iti iese o chestie la care te-ai muncit mult si ma impinge in lift.

– Io cobor la 4 tu te duci pana la 1. Acolo cobori!

– Da…

– Si traversezi magazinul ca sa ajungi in parcare.

Sa traitz am inteles! imi venea sa-i raspundm da n-aveam chipiu la care sa duc mana, asa ca am abandonat ideea.

Am reusit! Am plecat ca gandul!

Data viitoare cand mai intru intr-o mizerie din asta ca un staul o sa fie la anu’! Pana atunci mi-am facut norma.

Pana atunci insa, o sa ma bucur de uscatorul meu de par si de storcatorul de fructe. Daca n-o sa imi prind parul si degetele prin cele chestii ale lor.

Da’ va tin la curent, acu ca tot v-ati riscat sa va abonati la blogul meu 🙂

Hai, ia, alinierea sa va imbratisez pe fiecare in parte, ca tare imi sunteti dragi!

A bientot!

Anunțuri

6 gânduri despre „seara placuta, altfel….

  1. io zic sa te aliniezi unde vrei tu, da incet sa nu-i calci pe ceilalti pe picioare :))))
    pacat ca nu ti-ai imaginat si sesiunea mea de testare a produselor, acasa. prietena mea Cristina mi-a zis ca tre sa scriu si urmarea. :))))

    Apreciază

  2. te superi daca iti spun ca am ras de numa`, desi nu stu daca tie ti-a venit a rade? 😀 deci mi te imaginez acolo aproape spunandu-i “sa traiti” lui nenea ala si sperand sa nu-ti faca si morala… si rad isteric.

    totusi, sugerez o minima organizare, ca marian m-a calcat deja pe degetul mic de la picior si am mai primit si un ghiont de la cineva din spate. si sa dai doar cate o imbratisare, ca sa ajunga la toti. 😀

    Apreciază

  3. hehehehe!!!! :))))) ma bucur ca razi si ca ti-a placut tarasenia. de „sa traitzi” l-as fi salutat, dar am si zis ca nu aveam chipiu si nu se face altfel 😀
    cu organizarea ai mare dreptate! ia, ca trec acush la instructie, ca sa nu mai avem parte de accidente la locul de munca! ei comedie!!! :))

    Apreciază

  4. Am citit cu placere si interes acest articol si … am obosit!!!
    Crede-ma ca am obosit fizic si mental imaginandu-mi acele locuri pline de lumini, preturi imense, vanzatoare care nu pot fi numite vanzatoare si mai ales cireasa de pe tort sau cum imi place mie sa ii spun „BOMBOANA DE PE COLIVA” – MOSHUL de la lift!!!
    Este mortal de adevarat si trist de plictisitor acest personaj care intruchipeaza „figura tehnica al romanului” dintr-un departament de SERVICE!!!
    Sper ca nu mai ai parte de asemenea aventuri!!

    Apreciază

  5. Ionut draga, daca nu mai am parte de astfel de aventuri…io ce naiba va mai povestesc?! Imi iei pita de la gura, ca sa zic asa :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s