Sile

Sile a fost primul baiat care a suferit din cauza mea. La restul nu le-am mai tinut contul.

Eu eram venetica…aia prezentata de invatatoare drept: „Uitati-va bine la ea, e noua voastra colega! Vine dintr-un oras fara tramvaie (cu o voce buna de anuntat apocalipsa la radio) si este premianta. Adica are ZECE PE LINIE! Sper ca nu o veti lasa sa fie in continuare la fel!”

N-avui sansa sa fiu frumusica si nici macar o fire simpatica fetelor frumoase din clasa. Batui toti baietii in prima iarna de elev la Braila, orasul cu tramvaie. Io…una cu zece pe linie…dintr-un oras fra tramvaie…

Aveam o clasa intreaga impotriva-mi. Cel mai ciuda imi era de Zemy. Mama lui, profesoara de mate, avea sa ne articuleze mai tarziu pe toti din gasca pana am invatat matematica la fel ca pe Tatal nostru, iar el?!… El era la fel gras ca mine, atata ca era mai bun la mate ca mine. Cat nacaz am avut eu pe omul asta nu pot sa spun! Imi era drag, dar aveam nacaz pe dansul! Ca acasa imi luam bataie numa’ la comparatia ca stie mate mai bine ca mine si ca-i „mai serios” ca mine. Pai de aia a si ajuns unde a ajuns: ca e bun, frate! Cu tot respectul si azi imi scot palaria in fata lui, desi am avut de tras de pe urma lui. Ca el nu stia ca Izabela, fiica de general, colega de banca cu mine, era indragostita lulea de el si imi dadea bilete in ore, cu amenintari: tu esti o taranca proasta, dintr-un oras fara tramvaie, iar el e un geniu. Tu n-o sa intri la Balcescu, iat eu o sa ma duc dupa el si in panzele albe.” Nasol: am intrat la Balcescu si o sa ma mandresc cu asta pana la moarte!

Si mai am si azi biletele alea care ma faceau sa plang de sa-mi sara camasa de pe mine, caci numai eu stiam ce cantec aveam acasa cu ai mei pe tema: uita-te si tu la frate-tu si, daca ti se face rusine, poate pui mana si inveti!

Invatam in draci, dar nimic nu era bine pe nici o linie, desi aveam acel 10 pe linie in continuare.

Atata ca Zemy mi-a rupt o data o foaie cu tema si m-a dat in gat ca nu  am facut-o, impreuna cu prietenul lui Andrei Decebal.

Am urlat eu prin clasa, dar majoritatea a invins. M-a durut rautatea aia multi ani si cred ca a fost motorul meu de a face si mai mult, numai sa arat ca-s mai buna. Tampenii de copil…

Fiecare dintre noi ne-am urmat calea. Pe Zemy insa, nu il pot uita. Toata copilaria mea mi-am dorit sa mi se recunoasca valoarea. Zemy mi-e drag si acum, la fel ca si atunci. Poate de aia l-am cautat ani de zile pana sa dau de el. Bai si tot bun e!

Doar ca nu pot sa mai spun e mai bun ca mine. E bun…de fapt, e EXCEPTIONAL pe ce face el! Da’ tot drag imi e de el. Eu, pe ce fac eu, is cea mai buna, caci am depasit stadiul in care sa o dau cotita. Is a dracu’ cu mine, nu mi-as da nici macar zece sutimi in plus, dar sunt si constienta de ce pot si de cine sunt. Deci Zemy, draga, oricand, cu mare drag, ne vedem la o cafea! 🙂 Mai ales sa ne amintim de mama ta care ne-a bagat mate in cap pana la moarte 🙂 De-aia esti si tu atat de special.

Dar dincolo de asta, desi induram zilnic atacurile unei clase intregi, intoarse imporiva mea – fara vina- de o cretina care nu avea nici o legatura cu pedagogia, imi era bine sa stiu ca iarna, cand in orasul ala imi era frica si sa respir, la coltul scolii ma asteptau Gutza – cainele meu (un marele danez de toata frumusetea, care imi cara ghiozdanul in dinti pana acasa si imi mai facea si vant pe gheata cand iernile erau grele) si Sile.

Sile era fiu de bulibasa. Adica tigan. Ma lua de la coltul scolii si ma ducea acasa. Tarziu aveam sa aflu ca pe urmele noastre era ditamai turma de tigani care ne pazeau sa nu ni se intample nimic prin oras. D-aia poate ai mei erau asa linistiti. 🙂

Nu stiu daca Sile m-a iubit sau i-a fost mila ca eram proscrisa clasei. Cert e ca pana in clasa a VIII-a a avut grija de mine ca de un giuvaer.

Imi dadea chiar si patinele lui atunci cand voiam sa merg pe pationar si el ma urmarea de sus, din Gradina Publica.

Frate-miu radea de mine ca ma iubeste Sile, iar eu saream ca arsa si ii luam aparearea baiatului. Nu avea nici o vina, iar eu eram convinsa ca nu ma iubeste.

Nu-i vorba, ca de atunci si pana azi nu m-am schimabat deloc…. Nu ma prind nici sa ma pici cu ceara, cand ii place vreunuia de mine. Eu cu subtilitatile sunt cam bata, sa ma scuzati. Mie ori imi deseneaza cineva ori sunt lemn Tanase.

Sile a fost singurul barbat de la care am primit flori in viata mea. Mi le lasa in banca. Io credeam ca e o gluma proasta si le aruncam trufasa la cos. Nu vreau sa stiu daca si cat a suferit bietul baiat, dar asa cum as iesi cu Zemy la o cafea, tot asa as iesi si cu Sile.

Toata copilaria aceea a mea chinuita a fost protejata de el, de familia lui si de alti multi pe care nici macar nu ii stiu.

Si de multe ori ma gandesc…la multe….la cat le datoram oamenilor care nu ne conditioneaza cu absolut nimic, stau in umbra si noi nici nu stim, poate, ca suntem in viata si suntem bine datorita lor….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s