Holocaustul romanesc – disparitia Romaniei ca stat

O sa vi se para dur titlul, stiu, dar de cateva luni tot aman momentul sa scriu randurile astea.

Cate vieti pierdute se spune ca a insemnat cuantificarea holocaustului? 6 milioane? Hm….Romania avea 23 de milioane. Dupa mai bine de un deceniu de la momentul ’89, Romania mai are 17 milioane si ceva. Deci sa spunem 17, ca sa nu ne mai incurcam cu zecimale.

Mintea mea vede lucrurile astfel:

1. „Finalul” comunismului

Dupa ’73, se spune ca in Romania comunismul, ca sistem de guvernare, s-a alterat, in urma amestecului din ce in ce mai puternic al Elenei Ceausescu in viata politica.

Sa ne intelegem bine, puterea este un miraj si sunt extrem de putini cei care ii rezista. Peste tot in lumea asta, nu doar in Romania.

La noi au existat dintotdeauna Paturici. Si in alte tari e la fel, desigur, cu particularitati locale, financiare, de grupuri, genetice, educationale si de materie cenusie etc.

Una dintre caracteristicile Paturiciului local este ilustrarea proverbului „s-a urcat scroafa-n copac”. El urmareste sa ajunga sus, sa fie Cineva si sa „le arate el lor”. Este lacom si nu are limite. Cine nu este cu el este impotriva lui. Nu accepta oamenii mai buni, mai pregatiti, mai muncitori, mai inteligenti, mai educati etc decat el.

Activistii de partid au fost impartiti in doua categorii: cei care chiar credeau in comunism si beneficiile sale si cei care nu au fost niciodata buni de nimic, nu le placea munca si care au vazut in asta oportunitatea de a ajunge Cineva. Cei din urma sunt cei care au „cariat” sistemul, daca pot spune asa. Ei sunt cei care si-au impus suprematia. Ei sunt cei care, printre altele, au inteles ca cea mai simpla de impunere si manipulare este generarea fricii.

Romanii (ca populatie) erau impartiti in cei care traiau cu frica (pe baza unor experiente personale sau nu) si cei carora, pe romaneste, li se rupea. Astora le-a fost simplu sa se „imprieteneasca cu sistemul”. Ei „calcau apa”.

Exista o vorba care spune ca nu trebuie sa ii faci cuiva rau, ci doar sa-i asiguri platforma potrivita, ca va face singur ce trebuie ca sa-si franga gatul. La asta as rezuma eu intamplarile din ’89. Vicitimele colaterale fac parte din categoria „pierderi asumate”. Daca va uitati mai bine o sa observati ca la nivel national „eroii” lui ’89 au murit de prosti: ca s-au jucat cu pustile militarilor, ca au pus mana pe arme pe care habar nu aveau sa le foloseasca ori ca au iesit sa caste gura prin pietele publice sau s-au calcat pe picioare la deschiderea usilor cantinelor de partid. Putini au murit pe bune. Trecem mai departe, caci asta, este, in sine, un subiect foarte vast.

Dupa 89, activistii, in functii mai mari sau mai mici, impreuna cu securistii si guristii au strans radurile. S-au ajutat si se ajuta in continuare. Cel mai simplu e sa ne uitam la mediul de business romanesc. E o oglinda foarte buna.

2. „Asigura-le platforma propice si-o sa se omoare singuri”.

Romania ca stat unitar nu face bine nimanui. Nici UE, nici SUA, nici Rusiei.

Are pozitie, are resurse naturale, are potential. Dar nu ca stat unitar!

Si atunci ni s-a creat platforma. Restul au facut si fac ai nostri. Cu brio. Si alaturi de ei, noi, fiecare dintre noi!

3. Etapele manipularii

Confuzia.

De la frica la confuzie nu e mare distanta. Fericirea imbecila a „libertatii” a ajutat si ea. In timpul asta marii smecheri isi aranjau apele. Puterea si averea li se deschideau acum in fata.

Din randurile „confuzilor” s-au desprins 3 categorii: aia care au ramas asa si in ziua de azi si care se misca buimaci neintelegand nimic; aia care s-au scuturat si au facut ce stiau si inainte: munca; si aia care s-au scuturat si au vazut si ei El Dorado. O parte dintre ei au reusit sa acceada in timp in cercurile „celor mari”.

Anii aia au fost cei mai importanti, dupa parerea mea, pentru tot ce avea sa se intample mai tarziu. Perioada ’90 – ’95 (aproximativ).

In plus, romanul de rand fusese deja „handicapat” de catre regimul comunist. Cand omul traieste zeci de ani intr-un sistem in care stie ca trebuie sa invete, sa munceasca la stat si sa stea cu capul plecat si in frica, dar primeste casa si masa si posibilitatea de distractie, considera ca asa trebuie sa fie lucrurile. Generatii dupa generatii au fost educate astfel. Dupa ’90, explica-i tu romanului ca trebuie sa munceasca pe branci, dar nu de capul lui si nu singur, pentru ca, dincolo de interesele individuale exista niste interese nationale, de reconstructie a tarii, de asezare a ei e baze solide!….Pai cum asta cand el a trait doar in sistemul „muietzi is posmagii”?!!! Acum mai avea si o scuza: era confuz.

(la ce punct am ajuns, oare?)

4. Paine si circ

Paine mai putina ca face rau. Cel putin asa sustin medicii. Circ, insa, cat cuprinde. S-a dat liber la spectacolul mediatic, pe de o parte, iar pe de alta parte s-a ridicat un pic un colt de cortina in spatele careia se vedea sclipici si huzur. Si romanul obisnuit a pus botul. Si-a crezut ca o sa-i fie si lui bine. Dar nu cu asa de multa munca.

Media a fost un fel de UDMR. Juca mereu cu cine trebuia ca sa-i dea la socoteala. Asa se face ca au jucat impreuna pe cartea decapitarii natiei asteia:

– imbecilizare prin programe de un nivel din ce in ce mai scazut

– crearea falselor valori

– distrugerea valorilor reale (da, stiu, o sa-mi spui ca nu se poate sa difuzezi doar muzica clasica, dar o sa-ti spun ca nici nu e posibil sa vezi doar creieri pe asfalt, manele, fotbal, tzatze si circ)

– distrugerea sentimentului national si distrugerea simbolurilor care tin de national prin luarea lor in deradere, caci, ce-i place mai mult romanului decat „sa se rada” ca prostul si sa se veseleasca?!…(stiu, din nou o sa imi spuneti ca exagerez cu asta si, cu toate astea va contrazic! Uitati-va…mergeti sa traiti printre francezi, englezi, austrieci, americani etc! Atunci o sa intelegeti ce inseamna spirit national!!!! Asa ca nu mai mancati ciuperci!)

– inlaturarea elitelor. Nu ca inainte de ’89 mai ramasesera multe elite, dar…

Dar avand circ, romanului i se consolida credinta ca va avea acces si dincolo de cortina, unde va huzuri. Vorba lui Tanase: „si-o sa fie-o bogatie!..”

In perioada asta ’95 – 2000 s-au „asezat” frumos cele mai multe dintre afacerile corporatiste. Desigur dupa spagi consistente la nivel de guvern, sri si altele. Dar s-au asezat cum au vrut ele. Un fel de stat in stat.

5. Lacomia se trateaza cu bogatie

Dupa 2000 s-a creat falsa bogatie. O masa de needucati, care au parte zilnic de circuri care le abat atentia si care s-au lasat sedusi de o falsa bogatie. Desigur, nu la fel de falsa pentru altii. Dar nici atunci si nici acum nu realizeaza romanul ca diferenta intre el si un cetatean dintr-o tara civilizata consta in detalii cum ar fi: romanul da pe hrana aproximativ 80% din salariul sau net, din restul platind taxe, impozite, teveauri si alte gauri, in timp ce cetateanul din tara civilizata da maxim 20% din salariul sau net pe mancare. Si nu o spun eu, ci studiile efectuate periodic. Asta e un exemplu mic. Extrapolati si singuri. Despre protectie sociala nici nu putem discuta in Romania!

6. „Criza” a venit taman la tanc. Pentru ca ea acopera ultima etapa a manipularii unei natiuni care se bazeaza tot pe frica. Nu stiu daca ati observat ca mai nou, SRI recruteaza ofiteri de informatii pe linkedin. Nu-i asa ca iti vine sa razi? Razi, ca e tot ce mai ai!

Politica agresiva a Angelei Merkel (sincera sa fiu, eu cand pomenesc de ea, o vad in fata ochilor cu figura lui Hitler) si politicile mai subtile ale altor puteri referitoare la Romania care au inteles ca pot distruge tara asta „din interior”…

Lipsa intrevederii unei iesiri, lipsa alternativelor, lipsa de educatie, distrugerea valorilor si reperelor, confuzia, saracirea la propriu a tarii (ma refer la distrugerea rezervelor naturale, la distrugerea completa a industriei si agriculturii), lipsa unitatii romanilor, politica fricii, ghici la ce vor duce?

In cat timp? Sincer nu stiu, ca nu dau in bobi. As putea sa fac un minim efort sa dau o estimare, dar nu acum.

Este o forma de holocaust de secol XXI, in care nu suntem arsi la propriu, desigur, desi s-ar putea ajunge si la asta in cele din urma, chiar daca eu cred ca nu. Cert e ca Romania ca stat unitar sta in gatul multora.

De ce si noi contribuim la asta?

Pai uitati-va la voi: la ce faceti, la cum ganditi, la ce perspective reale aveti si mai vorbim, ca am obosit de atata scris. 😉

P.S. Vreti sa las articolul asta fara parola?

P.S.S. E o tema ampla si complexa, asa ca m-am straduit sa scriu cat mai pe scurt o parte din lucrurile pe care le vad eu. Dezbaterea este deschisa. 🙂

Anunțuri

10 gânduri despre „Holocaustul romanesc – disparitia Romaniei ca stat

  1. eu sunt muta!!!! analiza ta extrem de lucida si concisa, REALA, ma lasa efectiv fara cuvinte….
    poate ca o parte din raspunsuri, la intrebarea de ce Romania poate fi orice dar nu stat unitar se pot gasi aici:
    https://www.youtube.com/watch?v=duj_84hnc58 partea 1 si https://www.youtube.com/watch?v=PUIS30dFgG4 partea 2.
    Sunt doua documentare, despre daci, si in care, poate, se afla raspunsul. eu inca nu l-am gasit :), dar sunt sigura ca raspunsul este acolo, undeva, ascuns in istoria noastra.
    iar eu cu istoria=baba si mitraliera asa ca trebuie sa citesc, sa ascult, sa invat de la cei care stiu…poate candva in viata asta voi afla raspunsul 🙂

    Apreciază

  2. Merci pentru linkuri. O sa ma uit si eu sa vedem despre ce e vorba. Am o problema atunci cand scriu ca atunci cand ma ia valul creierul meu alearga mai repede decat apuca mana sa scrie. Am incercat, cum am mai zis, sa fiu cat mai scurta, dar sunt multe elemente importante pe care le-am sarit. De multa vreme tot zic sa iau pe cineva sa ma ajute cu scrisul si alte „bucatareli” din astea, dar mai e pana acolo…

    Apreciază

  3. Ceea ce ai scris tu este FOARTE TRIST insa FOARTE ADEVARAT!!!!
    Sunt in asentimentul Danielei .. am ramas fara cuvinte!!!
    17 milioane de suflete separate, dezbinate, prostite, indobitocite, mintite, pline de ura, pline de frica, infometate si lipsiti de speranta sunt 17 milioane de victime sigure!!!

    Apreciază

  4. Intr-adevar, un comentariu concis referitor la situatia din tara. In ceea ce priveste partea cu spiritul national, am locuit in Franta, acum locuiesc in UK. Asa ca cel putin aici ai dreptate 100%.
    Ceea ce omiti, gresesti, uiti (la alegerea ta care din ele) e lenea romanului (scuze pt generalizare) si sictirul national care-l avem cu privire la iesirea din situatia prezentata de tine. Acel „think outside the box’ cum spun altii, care ar ajuta mult. Dar pe care unii nu-l inteleg, altii nu-l pot face din lipsa de viziune, altii pur si simplu nu vor.
    Asa ca desi nu ma intereseaza politica sau afacerile mai mult sau mai putin murdare din tara, hai sa nu dam toata vina pe clasa politica si mass-media. Vina e a fiecaruia. A tuturor.
    Si pentru a preveni un eventual „tu vorbesti aiurea, nu esti in tara, nu stii cum e” (cum mi s-a mai inatamplat), pot doar sa spun ca sunt mai la curent cu situatia interna, politica externa a Romaniei precum si imagina Romaniei vazuta din afara, decat multi dintre cei aflati acolo.
    One in all, un post dur si concis. Asa cum ar trebui sa fie cei care conduc tara. Teoretic.

    P.S. Cele doua link-uri, presupun ca e vorba de „Dacii, adevaruri tulburatoare” sunt interesante daca-ti place SF-ul. Dl Roxin e unul din contactele mele de FB (yeah, facebook) de ceva timp; ii cunosc munca de ceva timp si am tot respectul pt el. Dar omul hiperboreean aflat in Bucegi, precum si muntele de aur aflat in aceeasi zona si alte povesti de genul (scrise tot de el pe blogul personal), alaturate documentarului despre daci, ii scad din valoare. Plus ca, chiar si dl Roxin lasa multe intrebari fara raspuns. Poate mai multe decat ai fi avut inainte de a viziona documentarele.

    Sorry, stiu ca am scris cam mult. Hate me 😉

    Apreciază

  5. Daniel, e o fraza in text care zice ceva de ggenul ” spune-i tu romanului ca trebuie sa si munceasca…..” Se referea la exact ce zici tu ca am omis. 🙂
    In privinta lui Roxin, iti dau dreptate. Cum ziceam, cand o sa am din nou calculator, o sa scriu mai mult. Ma cam enerveaza sa scriu mult de pe tel

    Apreciază

  6. Bun venit in „sufrageria” mea, Sasha! Nu stiu de unde ai parola, dar ma bucur ca prima ta interventie este o recomandare. Mi-ar prinde bine mai multe info despre aceasta carte: titlu, editura, an de aparitie…As vrea sa o cumpar si sa o citesc pentru a putea discuta pornind de la o baza comuna.
    Multumesc si sper sa te simti bine aici! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s