EA nu-i Tanta!

„Eu sunt actor de instinct: imi spui ce vrei de la mine si fac! Sigur, daca e nevoie, pot sa si explic, dar pot sa creez personajul pur si simplu, fara sa ma gandesc mult – e un dar de la Dumnezeu si asta, eu nu am nici un merit…”

(Nuami Dinescu, „Eu nu sunt Tanta”)

Are acelasi obicei prost ca mine: nu da „add” nimanui pe FB. Nu din aroganta. Asa se intampla sa fie lucrurile. Deci nu stiu cine cui a dat add pe FB.

Eu pe Nuami o vazusem. Aveam nush ce drac de campanie si a trebuit sa ma duc in culise la emisiunea in care ea era co-prezentator. Cum nu m-am dus niciodata sa ma bat cu pumnii in piepit cu cine sunt si cu ce ma ocup, am avut placerea sa ma misc in voie prin studio si inainte si in timpul emisiunii si sa fac ce imi place mie cel mai mult: sa observ oameni, reactii, atutudini. Atat atunci.

Pe FB ne-am salutat, ca la orice noua „imprietenire”, dar am simtit ca femeia sta in banca ei, nu arogant, ca si cum nu ar vrea sa fie deranjata, ci ca un om ori timid ori introvert (ca atunci nu m-am putut decide ce si cum). Asa ca, vreme de un an, nu prea am interactionat.

Nu mai stiu (din nou, ca deh…am o varsta, tind sa uit detalii 😀 ) ce subiect a declansat prima noastra discutie, cert e ca dupa vreo cateva minute eu m-am simtit ca un invadator. Adica o abordam ca si cum eram prietene de-o viata si dadeam navala peste ea. A rezistat cat a rezistat, eu am inceput sa ma simt prost cand am constientizat cat de abuziva sunt cu ea si apoi am schimbat cursul discutiei pana cand am simtit ca am faut-o sa rada. S-a prins ea ca nu prea-s cu toti boii acasa.

De atunci a inceput prietenia noastra.

Dar e una prietenia, aia adevarata, din viata reala si e alta viata publica. Si cum eu am in reteau a mea de Fb si firoscosi d-astia din business, va dati seama cam cum imi pica mie cand ma pomeneam cu cate un mesaj de genul: hai sa te hraneasca mama!

La un moment dat n-am mai putut si i-am zis, intr-o seara cand, evident, ma dusesem la ea sa ma hraneasca:

– Bai, nu mai zi si tu pe fb d-alea cu hai sa te hranesc ca ma ia lumea de atarnator si pana mea!….

S-a uitat mirata ca un copil la mine si mi-a parut imediat rau ca nu m-am putut abtine.

– Da ia mai lasa-i tu in pace pe aia. Cui nu-i convine, sa scrie acasa cu creion chimic.

Mi-a dat brusc cu virgula. Nu mai auzisem expresia asta si, in acelasi timp imi parea foarte familiara. Am izbucnit amandoua in ras. De atunci tot „fac cunostinta” cu niste expresii de-ale ei, care par sa nu se epuizeze. I-am propus sa scrie o carte doar cu expresii din astea si cu tot felul de poezioare populare, pe care le stie de la mama ei.

Pe langa asta, Nuami gateste de rupe! La propriu! M-a chemat intr-o noapte pe la 2 sa-mi dea paine facuta de ea si sarmale ca se gandise ea ca io n-am avut vreme sa gatesc. Evindent ca i-am zis ca nu-i normala la cap. Statea in picioare si robotea pe langa mine in bucataria ei pe care eu o iubesc.

– Mie imi place sa gatesc pentru cei dragi. Nu mi se pare un efort. Imi place si uite si tu…nici nu iti ia asa de mult timp! Ma scol la cat zici tu…la 2…la 3…la  4 si-ti gateste mama ce vrei tu. Ca ma uit la betele alea ale tale si nu stiu, zau, cum stai pe ele toata ziua!

Am ras din nou. Bucataria lui Nuami e vesela si plina de viata, asa, ca ea.

Adevarul e ca ma luase de suflet. Problema mea nu era cu ea, era cu mine. De mine eu am grija de multi ani. In felul meu. De vreo 15 m-a luat de suflet Sorin si numai el stie cat isi mananca ficatii cu mine. Nu stiu daca s-a obisnuit, cred ca mai degraba ma lasa in boii mei. Acu, na surpriza, ma aparu si Nuami! Si pentru mine era ciudat „sa dau raportul cuiva”….cand nu esti obisnuit cu ceva, la inceput pare ciudat….dar si cand m-am obisnuit!!!…. 😉

Frate si eram ca un plod de la casa de copii. Ma suna peste zi, cand eu eram in vriile mele la job:

– Ai mancat ceva?

sau

-Iar n-ai mancat!

sau

– Nu stiu cum faci, dar vii ca ti-am pus mancare la sufertas!

sau

– Iar ai stat toata noaptea treaza

(„Mama plange cand gaseste caiete vechie de-ale mele, in care scriam tot felul de prostii, mama plange cand gaseste niste incercari de a-mi coase singura fuste – le gaseste, le pune bine si ma suna si-i simt lacrimile in glas cand imi spune <Ce copil bun ai fost tu…>  Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce nu am si pentru ca mi-o tine pe mama…” Nuami Dinescu, „Eu nu sunt Tanta”)

Si tot asa. asta cu mancarea a fost leitmotivul vietii mele. Da’ ma lua la rost pentru orice: de ce nu m-am imbracat gros, de ce am racit, de ce nu dorm, de ce nu am grija de mine. Si eu nu eram obsinuita sa fiu cocolosita!!! Vai de capu si de zilele mele, cred ca a fost primul gand. Da-mi si placea! Mult adanc in mine. Si mai tare ma rascolea dorul de mama….

Adevarul e ca in perioada aia pusese o organizare pe mine, cum ai mei nu cred ca au reusit vreodata in viata lor. Si asta pentru ca ma lua o rusine fata de ea cand ma mustra!…. Si simteam ca o face cu toata inima si cu toata dragostea.

Am avut si io grija sa-mi iau revansa si am fost cel mai urat om din viata ei. Pentru ca toti o luau delicat in privinta scrisului, numai eu dadeam cu ea de pamant.

Si mi-a scris odata un mail de-am intrat in pamant de rusine. Dar am tinut coada sus…cumva…”Cu mine nu se lucreaza asa, Virginia! Eu nu pot cum vrei tu. Inteleg ce vrei, dar eu nu pot asa.”

Eram agresiva cu ea. Mult prea. Stiam asta. Pentru ca voiam sa o fac sa mearga catre un anume punct, eu stiind lumea aia pe care nu o stia ea si pecare nu vreau sa o cunoasca. Si pentru ca avand un job in care eram treaza pe toate fusurile orare, oboseala isi spunea si ea cuvantul.

In fine, a trecut perioada aia in care am cam fost ca aricii si mi-a venit ideea de a o implica intr-o campanie.

Sa nu credeti cumva ca vreo secunda clientul a apreciat efortul ei mult…MULT peste litera contractului!

Am plimbat toata tara in decurs de 3 saptamani. Mii de kilometri. Eram 4 in echipa si faceam treaba de 8 oameni.

Frumos sau urat afara, noi ne faceam datoria.

la un moment dat, eram contra cronometru, sa ajungem intr-o noapte de la Iasi la Brasov. O sa ziceti ca e simplu. Da, posibil, cand esti odihnit. Noi eram dupa un drum Bucuresti – Cluj, campanie in Cluj, Cluj – Iasi, campanie in Iasi in doua locatii aflate la poli, Iasi – Brasov, campanie in Brasov, Brasov – Bucuresti si totul, plecand din Bucuresti vineri la 8 seara si trebuind sa fim in Bucuresti duminica seara.

Nu mai stiu sa va spun pe unde, incepe un drum cu serpentine si inclinatia soselei de ziceai ca picam in prapastie, caci da, pe o latura aveam muntele si pe o parte ditamai prapastia. In afara de lumina farurilor, in rest, intuneric de ziceai ca am ajuns pe lumea cealalta. Sorin, colegul nostru, conducea cam cu viteza pentru „gustul” meu, mai ales ca eram rupti de oboseala. Serpentinele au inceput sa fie periculoase si am avut o situatie critica la un moment dat. Am dat semnal de tras pe dreapta pentru cateva minute, sub pretext ca vreau sa ma uit la stele si sa fumez. Ce stele, neica? N-auzi ca era intuneric ca-n cazanul cu smoala?!…Dar trebuia sa respiram.

Se termina pauza si ne urcam in masina. JUR, JUUUR ca nu stiu cum am ajuns la Brasov. Eram lesinati de ras, aproape la propriu. Din cauza lui Nuami. Care Nuami a mea a inceput sa imite un copil: voce, atitudine, toooooot + intrebarile alea care il pot face si pe cel mai calm matur sa isi iasa din papuci.

Am sa regret toata viata ca nu am avut inspiratia sa o inregistrez. Dar promit solemn sa o mai provoc intr-o buna zi.

Cred ca in campania aia am fost ca o familie si cumva fiecare dintre noi avea grija de ceilalti.

Tensiunea s-a risipit, oboseala a fugit ca prin farmec si am ajuns la Brasov in plina verva si veselie.

Eu mai aveam ceva de lucru, asa ca am luat laptopul si m-am dus pe hol sa lucrez si sa fumez ca sa pot sa o las pe Nuami sa se odihneasca pentru ca urma o noua zi extrem de plina.

La un moment dat am ramas fara baterie si am descoperit ca in hol nu exista priza. Am intrat in camera tiptil sa las laptopul. Nuami isi lasase veioza de la patul ei aprinsa ca sa nu ma lovesc de toate cele si adormise intre timp.

Dormea cu o palma sub obraz, cu fata destinsa, lumninoasa, curata. Radia. Cred ca asta e cel mai potrivit cuvant. Era in fata mea imaginea Omului care ia lucrurile asa cum vin in viata, cu calm si intelegere profunda, care isi face datoria fata de sine si fata de cei dragi in fiecare zi, datorie pe care ea o simte, nu i-o impune nimeni si care traieste frumos, chiar cand in jur nu e frumos deloc. M-am asezat pe o margine a patului meu si am privit-o asa o vreme. Un alt om daruit de Dumnezeu cu mult prea mult talent, pe langa care trecem in fiecare zi si, in loc sa profitam de sansa de a fi contemporani si de a-i pune in lumina talentul….M-a intristat gandul asta. Nici nu mi-am dat seama ca se trezise intre timp si ma privea.

– Tu nu dormi?

– Nu…mai incolo…

Am simtit nevoia sa ies din camera si sa nu-mi las tristetea sa umple spatiul acela curatat de toata energia aceea frumoasa pe care o radia Nuami.

– Hai trezirea, ca ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem cu bine si la ziua de azi si avem treaba!

Se trezise inaintea mea. Nici o urma de oboseala nu se cunostea, nici o alta preocupare decat lucrurile la care trebuia sa ne concentram in ziua aceea. Rar am intalnit la actorii romani atata meticulozitate, atata…ordonare, aproape militaroasa si crede-ma ca am lucrat cu muuuuulti. Omul cu probelemele sale, cu bucurii si necazuri se inchidea cuminte, adanc in interior si iesea Profesionistul.

Am povesti cat pentru multe zile, din prietenia noastra, despre care mie imi place sa cred ca e pe viata!….

De fapt…eu, de fapt, in seara asta, voiam sa va mai invit o data sa ii cumparati cartea. Si cred ca titlu mai potrivit nici nu putea sa aiba aceasta prima carte a lui Nuami! Nu poti reduce un ACTOR la un singur personaj, dar sunt convinsa ca cei care au fost pe vremuri la spectacolele ei, la teatrele din tara, stiu asta mai bine ca mine si trag nadejde ca vom avea sansa din nou sa o revedem pe Nuami pe scena, fie ea de scandura sau platou de filmare.

„Mai exista oameni pe lumea asta, care stiu sa fie ca unul, care stiu sa se respecte, care se iubesc din adancul inimii, fara nici un fel de artificii mincinoase menite sa ascunda te miri ce…”

Anunțuri

8 gânduri despre „EA nu-i Tanta!

  1. frumos spus; si frumos om; atita cit am „vazut-o” eu, pe ici, pe colo, mai la teveu, mai in online. Mi-amintesc cum acu’ multi ani ii ziceam sotiei la un moment dat ca o vasuzem undeva ne-Tanta; si ca ce faina era; EA; nu Tanta; si ca ce fain o cheama 🙂
    Si chiar ma gindeam azi, cind am citit prima ta postare – ca nu mai stiam nimic de ea 😦 Bine – eu nici nu urmaresc nimic din ce se intimpla in lume, recunosc. Dar mi-o fost drag sa stiu ca e bine, si mi-o fost drag sa stiu ca e „de-a ta” (asta am vrut sa-ti zic odata, mai demult, uitind-ma printre FB-ii tai; da’ cum zici tu – inca nu-mi permiteam 🙂 )
    Saru’mina ca mi-ai adus-o iar un pic aproape; si promit sa caut cartea. Dar de data asta – nu de dragul tau – ci doar de-al ei 🙂 Meritul tau – e ca m-ai informat. Saru’mina inca o data…

    Apreciază

  2. Radule, dragule, nici nu stii cat ma bucur ca ai poposit in seara asta in sufrageria mea! Imi esti si tu unul dintre Oamenii tare dragi si m-as bucura sa ne vedem mai des! Uite, cartea o poti comanda de aici: https://www.facebook.com/CarteaDeSuflet?fref=ts
    Este pagina editurii Cartea de suflet a Alinei Grozea.
    Si sunt FERICITA pentru vorbele spuse despre Nuami. Oricum, pe tema asta noi doi trebuie musai sa avem o vorba. Lui Nuami nu-i zicem. O punem in fata faptului implinit, ca tre’ sa se obisnuiasca si ea ca-s mai smuncita asa… 😉

    Apreciază

  3. apoi, iubire….daca stai tu pina a fi sa sun eu – mai prindem 2-3 apocalipse, la cit de tare urasc eu telefoanele 😀 cre’ ca mai repede ne intilnim intimplator pe-aeroport in Muenchen – decit sa te sun 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s