Lectii despre injuraturi, in familie :)

In afara de faptul ca, mai nou, datorita multiplelor schimbari in platforma wordpress, mi se cere mailul pentru a ma loga sa comentez la propriile articole, Dani este vinovata pentru o alta amintire din capitolul „injuraturi celebre„. Ca sa fie clar de la bun inceput, zic🙂

Cum v-am mai spus, mama mea a fost de o eleganta iesita din comun pe toate planurile. Si, din fericire, nu ma puteti banui de subiectivism, atata vreme cat, mai intai, au spus-o si o spun oameni straini familiei mele.

O singura data in viata mea am auzit-o pe mama injurand. Nu-i placea sa conduca, neam. Cu toate astea, cand plecam in masina, era o adevarata aventura, pentru ca avea rau de masina din ala nasol si pe care eu nu l-am inteles niciodata, chiar daca ma tineai o zi intreaga cu nasul in teava de esapament.

Tot cum v-am mai zis ai mei erau foarte destepti, chesti confirmata prin insasi existenta lui frate-miu, iar exceptia de la regula care confirma, fiind eu.

Asa ca tata o punea pe mama sa conduca pe drumurile de munte. Pe mama! Pe mama, care ura condusul, pe mama care isi luase permisul abia la a 6-a tura de examen, caci pica mereu la traseu, pe mama care daca depasea 20 de km/ h o luau fibrilatiile. Pe mama, ma!

Cum, necum, chestia functiona. Pentru ca mama era atat de atenta la condus, incat toata concentrarea ei era acolo, chestie care o facea sa-l lase naibii si de rau si de uratul condusului si de tot. Pe undeva pe langa Medias, mai specific pe langa Lacul Dracului (ireal de frumos, recomandat pt vizitare, sesiuni foto si aflat legende de la localnici), erau niste serpentine de te lua cu rau si daca n-aveai nici o problema cu masina.

Pe vremea lui Ceausescu, asa cum stiti, traficul nu era intens, dar nah, se intampla neintamplata si ajunge unul in „fundul„ nostru. Care suporta saracul. Un kilometru….doi…trei….mama, cum am zis cu 20 la ora…mai da flashuri….mama cu 20…mai da claxoane…mama cu 20…tata in dreapta, cu voce calma

– Stai linistita, condu in siguranta si cum simti tu

Mama…liniste, incruntare, incordare….

Si numa ce-l pune dracu (ca tot eram la lacul lui) pe ala sa o depaseasca pe mama in plina curba, pe linie continua, probabil terminat nervos. Curba inchisa, vizibilitate zero la 90 de grade, zi – deci fara ajutor cat de mic din partea farurilor. In secunda urmatoare ajungerii astuia in spatele nostru in paralel cu noi, apare de dupa curba, pe sens opus, altul, care venea cu viteza. Mama apuca volanul cu vitejie si face un opt pe sosea, astfel incat nimeni nu a patit nimic. Tata tacuse (tata tacuse???!!!!!!!!!!), iar eu ma facusem mica de tot pe bancheta din spate.

Se depaseste faza de criza, iesim din curba, in fata aveam privelistea uluitoare a Stancii Dracului, mama trage pe dreapta, lasa geamul in jos, tacticos si, cu cea mai perfecta dictie o aud:

-Pas-tele ma-tii!

Ma rog…nu respectase intocmai despartirea in silabe, dar ce mai conta. Eu eram blocata de uluire, tata ramasese cu gura cascata. Dupa secundele critice, tata, cu cea mai calma voce din lume (????!!!!!):

– Draga, iti multumesc pentru lectia educativa oferita fiicei noastre. Crezi ca acum esti in stare sa mergi mai departe, ca sa nu incurcam circulatia?

Mama tace, tensiunea din aer creste, eu aud numai darabane in cap si vad sabii si lupte, ca nah…eu cu imaginatia…si oricum eu nu intelegeam ce-are Pastele a face cu trasul asta pe dreapta care nu facea altceva decat sa ne intarzie din drum, asa ca-mi vad de-ale mele si incep sa cant primul lucru care imi vine in cap…si ala era un cantec mult prea des repetat in scoala:

„Se-nchina flori in mandre straaaaiiiieeee

Iuuubita maaaamaaaaaa cu gand buuuuunnnn

Toooti trandaaaafiiirriiii de vapaiiiieeeee

Aaaani muuulti siiii fericiiiti va spun.

Aaaalaaaaaaaturi de al tarii draaaaag barrrrbat …..„

si n-am mai apucat sa termin strofa, caci, neapreciind talentele mele artistice, imi simt turul pantalonilor arzand de la palma tatei si amenintarea insotita de fulgerele din ochi:

– O data daca te mai prind ca mai canti ode pentru Ceausescu, te calc in picioare!

De unde am dedus eu ca injuratul e bun, odele nu.

Continuarea maine, ca ma dor mainile🙂

2 gânduri despre „Lectii despre injuraturi, in familie :)

  1. mi-as fi dorit sa vad fata amandorura in acel moment! :)))))))))))

    p.s. orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s