Ca tot ma pregatesc…

…sa ma duc la un interviu, azi, trebuie sa va spun ca m-am tot abtinut sa va povestesc o tarasenie de acum o saptamana jumate. Cum am emotii, emotia omului disperat care chiar vrea sa munceasca cinstit pentru o bucata de pita, zic, mai bine, sa va povestesc intamplarea, ca sa-mi iau gandul de la micimile lumesti. 🙂

Primesc acu vreo doua saptamani un mail, in engleza, of course, cum ca o sa fiu sunata pentru un interviu. Zic sa fac un dus inainte, ca asa e frumos.

Telefonul intarzie fata de ora stabilita, dar ma gandesc ca pana si intre Bucuresti si Cluj o trebui sa fie ceva diferenta de fus orar, contrar conventiei numita „ora Romaniei”, asa ca nu ma impacientez.

Cand in sfarsit suna, ma sperie, caci, intre timp, gandurile mele zburau in alte directii, dar imi dreg vocea si raspund cat de suav pot eu, cu un militaresc „Virginia, da”

De la celalalt capat al firului ma intampina o voce de-adevaratelea suava, incat pentru o fractiune de secunda m-am gandit ca o fi gresit vreo linie erotica numerul vreunui client fidel, dar nedumerirea imi trece repede cand mi se pronunta numele.

– Interviul de astazi va decurge astfel – imi spune vocea politicoasa.

Ma bucur, dau din coada lui Dioda, caci a ti se anunta agenda unei discutii de la bun inceput e un lucru rar intalnit. Imi casc urechea mai bine, sa nu scap vreun cuvintel si ma bucur ca am facut dus inainte.

– Asadar, la inceput o sa va povestesc despre firma noastra, apoi o sa discutam mai detaliat despre job description si apoi o sa va pun niste intrebari despre dumneavoastra.

Face o pauza care pe mine ma duce cu gandul ca domnisoara are nevoie de confirmare cum ca am inteles cum stau lucrurile. Eu vin cu raspunsul ceva mai tarziu, caci dupa voce si dupa prima impresie, aia cu hot line-ul, mi-o imaginez ca pe o pisi ca la ‘fo 27 de anisori, plina de o maxima importanta in fata angajatilor care sunt acolo datorita ei, cu un cur tare plesnibil delicat de un sef de peste 50, asa…in semn de amicitie, daca nu chiar de nostalgie legata de anii in care nu se gandea la andropauza. Ma scutur de imaginea asta din capul meu si arunc repede un „ok” hotarat.

Duduia pare multumita, caci aud un plescait delicat urmat de

– Buuuuuunnnn…..si acum sa incepem. Pe cati bani vrei sa vii la Cluj?

Am simtit cum imi pune cineva o perna pe fata, iar eu ma lupt pentru viata mea si caut repede in depozitul cu replici ceva care sa se asorteze.

– Ma scuzati, zic, dar cred ca este prematura aceasta intrebare. Nu am toate datele problemei….N-ati vrea sa urmam agenda propusa de dumneavoastra?

Adevarul e ca trecerea brusca de la dumneavoastra la „pe cati bani vrei sa vii” si schimbarea tonului cat sa se potriveasca cu negocierea pretului la legatura de varza mi se infipsesera direct in creier. In ala mic, ca la mine sh-ala mare tot mic e, asa ca nici macar nu le pot incurca. Pe ele, creierele.

Tipa mai incearca un pic sa stoarca de la mine informatia, pare-se vitala pentru ea, dar si eu eram intr-o zi buna si ieseau de la cutie replici de care ma minunam pana si eu ca exista.

Uita de agenda si de tot si intra in problema direct:

– Asadar….ati lucrat la Leo Burnett….mda…Cu ce va ocupati acolo? Cu comunicarea?

Creierul meu ruleaza o mie de programe pe secunda si se supraincalzeste rapid. Decid ca e momentul sa stiu daca e sarcastica sau doar proasta, ca sa stiu ce fac in continuare, asa ca raspund suav si eu:

– Nuuuuu!… Eu am fost Cleaning Manager.

(Aici l-am batut pe Naumovici, caci nu m-am putut abtine sa nu ii povestesc secventa si opinia lui a fost ca trebuia sa ii spun ca am fost contabila)

– Aaaaa…..cum adica?

– Adica eu curatam cadavrele clientilor dupa fiecare intalnire, ca era de strategie ori de concept ori de buget….- ii raspund cu o voce intentionat dusa pe basi cat sa o bag in transa hipnotica si mai multe nu.

Se lasa brusc intunericul, caci nu se mai auzea nici un sunet de la celalalt capat al firului. Imi vine sa ma scuip. Daca, Doamne iarta-ma, am omorat biata fiinta?!…

– Alo?…zis cu voce tremurand si speriata pe bune de data asta… Mai sunteti pe fir?….

Dar decid in capul meu ca e proasta. Mi-ar fi placut sa fi fost sarcastica, totusi….Si in viata!

– Da, zice ea, notam ceva…

Incep sa curga intrebari care de care mai de soi. Eu revin la sentimente mai bune, raspund punctual, decent, chiar prea decent. La un moment dat, cu o voce sovaitoare ma intreaba (eu am crezut ca nu prea mai avea ce sa intrebe):

– V-ar deranja (iar dumneavoastra! fato, mai incet ca ametesc!) sa dati un test de limba la telefon?

Gura mea zburda inainte sa o inchida creierul:

– Aaaa…n-am mai facut asta pana acum, insa pentru toate exista un inceput nu?!…si rad ca proasta. Eu cu mine si pentru mine.

Ea nu pare sa fi auzit raspunsul meu, dar probabil a interpretat melodia cuvintelor mele ca pe un semn de aprobare si ma izbeste cu o Rongleza perfecta (dau aci cu traducere):

– Aaaaaaaa……care este strategia ta…aaaaaaaaaaa…..adica…..aaaaaa…..unde te vezi peste 5 ani SI peste 10 ani….aaaaaaa…..adica intelegi?!…..

Aaaaa, adica io inteleg, dar prietenii mei apropiati stiu si ce raspuns am eu la intrebarea asta, dar ma mai feresc sa il verbalizez, asa ca mai caut prin depozitul de replici din capul meu cat portocala si ma minunez sa descopar niste chestii geniale pe care le scot la atac.

Si turui, vere, pret de 3 minute pe ceas, intr-o engleza atat de impecabila incat simt nevoia sa ma uit in oglinda de la baie in timp ce zic, sa ma minunez si eu de mine si de atata engleza corecta ce mi-s in stare sa emit.

Duduia pare multumita, caci aud un plescait de placere. Fato, ma gandesc, vezi usor cu orgasmele, sa nu umezesti scaunul, dar ma abtin sa trantesc vreuna.

Trecuse deja o ora de cand raspundeam la intrebari. Dar fata intra deodata in sevraj si incepe sa ma intrebe in diferite moduri, din ce in ce mai agresiv, pe cati bani vreau eu sa ma duc acolo, la internationala lor companie.

Eu ma transform brusc intr-un razboinic din viitor si parez intrebarile cu raspunsuri din ce in ce mai destepte, menite sa-mi trezeasca nedumerire vis a vis de inteligenta proprie-mi persoane si ne duelam asa pana cand fata intelege ca eu astept totusi o oferta de la ei, pe care sa o discutam, ca nu negociez niciodata doar salariul, sh-alte d-astea.

Trezita brusc din somnul care naste monstri, vocea ei ia o turnura agresiva de data asta si vrea sa clarifice lucrurile:

– Pai nu avem cum sa va trimitem noi o oferta pentru ca la noi salarile sunt confidentiale.

Replica la care eu cad brusc de pe canapea, ma straduiesc sa nu o fac cu zgomot si sa-mi inghit icnetul de durere, caci aterizasem, din pricina surprizei, direct pe o jucarie a lui Dioda. Ma redresez rapid, ma ridic in picioare si incep a ma plimba prin casa, timp in care, duduia se repliaza si ea, is aduna vocea suava de pe unde o lasase si-mi susura in telefon:

-…dar…uite, la noi veti primi discounturi la cluburile de fitness din oras si chiar reducere la piscina olimpica….

Cum eu eram in procesul de adunare la un loc, pauza mea a contrariat-o un pic, asa ca a plusat:

– Si in plus, primiti cate 1 (UNU) bon de masa, o data la 2 (DOUA) zile.

Iar imi pleaca boii din jug si ma pun pe un ras de se zguduia casa cu mine, chestie care il face pe Dioda sa se trezeasca brusc din somn si sa alerge besmetic- dezarticulat prin toata casa, in incercarea disperata de a iesi pe undeva, in curte. Pocnesc delicat din degete, in timp ce-mi adunam rasul de pe campii, deschid usa si-i fac semn animalului sa iasa in curte.

Duduia e din ce in ce mai nedumerita si, cu o voce in care se simtea toata nesiguranta de pe  pamant, imi spune:

– Stiti…pentru pozitia asta…nu aveti masina….chiar daca deplasarile in interes de serviciu sunt undeva la 70% din timp….

apoi brusc isi recapata vocea de om care are pita si cutitul si continua:

– Asta la noi nu e pozitie manageriala.

Pe mine ma izbeste neintelegerea in mijlocul capului si intreb nevinovat:

– Director de strategie pe toata Europa si membru in boardul executiv….nu inseamna pozitie manageriala in compania dumneavoastra?

Face o pauza si-mi zice sigura de ea:

– Nu.

Mai urmeaza nu mai stiu ce intrebari, ma mai momeste cu „ceva reduceri” pe la magazine de toale si considera ca e important sa incheie discutia. Se facea mai bine de o ora jumate deja…

– Bun, pentru azi am terminat. O sa primiti un raspuns de la noi in urmatoarele 3-4 saptamani, daca ati fost selectionata si atunci o sa aveti un interviu cu….cu cineva de sus.

M-am uitat catre cer. Era o ploaie in ziua aia!….

Cand sa dau sa-mi iau la revedere, tipa revine in forta:

– O sa va rog sa imi trimiteti o scrisoare de intentie cu tot ce am discutat noi astazi si nu apare in Cv!

Am vrut sa o intreb daca sa includ si limbile, dar m-am abtinut. Da-ntreb, ca io unde nu pricep, din pricina dimensiunii capului, cum v-am mai zis, intreb:

– Aaaa….scrisoare de intentie?!!!…

– Da, vine raspunsul prompt. Sa scrieti despre toate proiectele de strategie pe care le-ati facut, cu date si cifre.

Nu mai am putere sa rad. Ii explic doar ca exista niste clauze de confidentialitate si ca nu am cum sa scriu despre astea.

Iar se face de pauza, dupa care, tot hotarata ea incheie:

– Or’cum astept scrisoarea de intentie! Va doresc o zi buna!

Si io-mi doresc o zi buna, sincera sa fiu….

Mai ales ca azi ma pregatesc de un nou interviu. De data asta fata in fata. 😀

Anunțuri

2 gânduri despre „Ca tot ma pregatesc…

  1. :)) asta e bonus la ziua de azi…..demential:) punctul culminant a fost cind ai aterizat pe jucaria Diodei:)) acolo am ramas fara aer:))
    interviurle prin telefon sint o gluma proasta dupa parerea mea. iar cei care se ocupa de HR sint niste pacalici care nu au nici in clin nici in mineca cu recrutarea , pshihologia sau orice altceva legat de procesul de recrutare.
    eu asistont medical generalist cu experienta pe bloc operator , urgente si imagisitica m-a recrutat unu de nu stia de viata lui pt un post pe blocul operator . cind incepu interviul l-am intrebat scurt : ” nenea, matali esti cu resursele umane calificat sau asa doar pe hirtie? ” , la care el raspune : Nu , eu de la contabilitate……rezultatul m-am ridicat si am plecat .
    cu alte cuvinte , mai ales cind iti cunosti valoarea si dai nas in nas cu din astia , fugi mincind pamintul , pt ca daca nu o faci vei ajunge sa iti irosesti timpul inutil:).poate vei avea ocazia sa rizi putin de mormoloc dar totul se rezuma aici.
    bafta maxima la interviul face to face ….si inca o data SARU’ MINA MATALI pt portia de ris de azi:)

    Apreciază

  2. Cu rasul…zic sa nu uitam de ce ne aflam aici! :))
    Ramai cu rasul, intr-adevar, pe banii tai cum ar veni, caci destinele le pecetluiesc astfel de oameni. Din pacate din ce in ce mai multi.
    Am uitat sa zic si ca m-a intrebat daca ma duc la interviu, daca o fi sa fie, la Cluj, pe banii mei 😀 Si-acu plec ca am intarziat. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s