Si curvele ie oameni

Play…alea…stiti…

Cunosteam cartierul si cu ochii inchisi si nu stiu sa-mi fi fost vreodata frica sa ies singura pe strazi noaptea.

Pe Maria Rosetti ajunegeam mai mereu dupa ora 1. La „OK” era putina lume si mereu imi petreceam timp cu fiecare dintre angajati, discutand lucruri mai mult sau mai putin importante.

In noaptea aceea de vara era placut pentru ca adia usor vantul si asta mai alunga un pic starea aceea de spleen care se instaleaza de obicei pe canicula.

Iesisem sa-mi iau tigari, dar, cum se intampla de obicei cand plec fara un scop anume, mi-am umplut cosul cu tot ce imi facuse cu ochiul, pentru ca pana si un om ca mine, are nevoie sa se alinte uneori.

Fructe cu denumiri simandicoase, serbeturi din tari cu nume care ma faceau sa rad, samburi de migdale…Ma simteam de parca ma pregateam de carnaval.

La casa, dupa ce am platit, cand sa dau sa ies, ma prinde cineva de brat si ma intorc mirata.   Era una dintre vanzatoare. Cu lacrimi in ochi mi-a intins o ciocolata si n-am inteles in prima etapa ce se intampla. Mi-a indesat-o cu forta intr-una dintre plase. M-a mirat gestul ei si m-a luat prin surprindere. Si da, in contnuare nu intelegeam.

A inceput sa vorbeasca repede, tremura brusc din toate madularele si cuvintele-i ieseau de-a valma, astfel incat mi-a trebuit ceva timp pana sa inteleg.

Cu o saptamana inainte imi spusese povestea ei. Nu era o poveste fericita. Ma intristase povestea ei si ma gandeam cu groaza cat de rau e sa nu ai bani si ajutor de la nimeni pe lumea asta, asa ca la orele acelea ale diminetii am sunat la cineva, am trimis o salvare la ea acasa, iar copilul ei a fost luat imediat in ingrijire si tratament, fara nici un cost din partea femeii care muncea „douashpatru cu doishpe” pentru 2 milioane jumate, avea 2 copii de crescut, dintre care unul grav bolnav, iar din spitale mai mereu o ushuisera ca n-aveau ce spaga sa scoata de la amarata de ea si o mama in intretinere.

I-am multumit. Ma simteam aiurea. Ca si cum as fi primit spaga. Mi-am corectat gandul prost si i-am multumit femeii care avea o privire plina de recunostinta.

Am iesit ingandurata si am aruncat plasele in masina. Simteam brusc ca ma sufoc desi vanticelul batea in continuare. Am incuiat masina. Simteam nevoia sa fug sa-mi potolesc focul din creier si sa ma linistesc. Ma bulversase intamplarea.

La nici o suta de metri mai incolo incepea sectorul curvelor. Le stiam pe toate dupa infatisare. Cand abia ma mutasem in cartier, cu multi ani in urma, imi faceau semn sa ma opresc, pline de speranta, iar pe mine ma umfla rasul de fiecare data cand le vedeam ca se dezumfla atunci cand, dupa orbirea farurilor, constatau ca sunt femeie la volan. Dupa aia imi invatasera masina si ma salutau de cate ori treceam pe acolo. Radeam si la fazele astea.

Una dintre ele, in mod special, era punctul meu de atractie.

Rubensiana de-a dreptul, trecuta de varsta primei tinereti, cu un piept mai mult decat generos de la mama natura si imbracata mereu „la moda”. Pentru ea nu contase niciodata anotimpul. Pieptul ei mereu simtea nevoia de aer curat, asa ca vara sau iarna, era mereu supra expus.

Pe sanul stang trona cat un cap de pisica, un tatuaj facut cu mina de pix, din vremurile tineretii sale tumultuoase. Cum desenul cu pricina reprezenta un zar „3 de” m-am gandit ca nici parnaia nu-i e straina, dar mai departe de-atat nu m-am dus niciodata cu gandul.

Mereu avea un mers tantos de regina, ca si atitudinea, lucru care a atras admiratia mea vis a vis de postura ei.

Pitipoanecele cu care impartea zona nu indrazneau sa-i stea in cale, iar daca ea era nemultumita de vreun client ori de oferta lui, il trimitea, tot cu gest de regina, catre mai tinerele ei colege de munca.

S-a uitat nedumerita la mine, cum ma indreptam tinta catre ea si brusc si-a corectat si postura si atitudine, aratandu-mi brusc o fata agresiva, lucru care nu m-a impiedicat sa-mi urmez drumul.

– Te superi daca iti spun ca am nevoie sa vorbesc cu cineva si mi-ar face placere sa vorbesc cu tine?

Agresivitatea i s-a transformat in mirare. S-a dat un pas inapoi, lucru care m-a mirat sa o vad ca-si lasa teritoriul descoperit, m-a analizat din cap pana-n picioare, a pufnit cumva nemultumita si mi-a aruncat, din varful buzelor bine rujate, carnoase si surprinzator de bine conturate tot de mama natura un

– Si despre ce vrei sa vorbim, ma rog?!!! Esti de la militie?

– Nuuuu, stai linistita…sunt doar…coplesita de intamplari. Te superi?

Se uita in lungul strazii, isi misca soldurile a nerabdare si se intoarce iar spre mine:

– Si despre….adica ce vrei sa vorbim?!!!

Era o intrebare buna.

– Despre ce vrei tu. Ne salutam, tu de pe strada, eu din masina in fiecare noapte. Cred ca putem vorbi orice, nu? – si rad usor tamp…Adevarul e ca ma uimea exact ce faceam in momentul ala.

– Bine, da cand apar clienti, o-ntinzi, da?!

– Sigur, nu vreau sa te incurc. Stiu ca lucrezi.

Privirea i s-a linistit, dar n-a incetat sa ma scruteze cercetator.

– Hai sa ne asezam pe bordura, sa nu stam in picioare. – ii zic. Si da, sunt de o lene infernala cateodata.

Se uita ma mine, cumva cu repros.

– Ca curvele?!!!

Venita din gura ei, intrebarea imi provoaca o criza de ras zguduitoare.

– Da, ca curvele….sau ca studentii…cum iti place…

Privirea i se linisteste si mai mult si, cu un aer nemultumit se uita la bordura. Imi scot vesta de in aruncata peste camasa, o intind ceremonios pe jos si o invit sa se aseze.

Se uita amuzata la gestul meu si se aseaza obosita brusc de multele kilograme, langa mine.

– Hai stii ca esti haioasa? – si rade colorat. …adica esti chiar nebuna, tu!… – si ma inghionteste amical, atat de amical ca am cazut pe cotul care pana nu demult fusese in gips. Sub zambetul afisat am icnit din toti rarunchii, caci durerea scurta si acuta mi se dusese pana in creier.

Asteapta sa ma redresez si tacem un pic amandoua.

– Auzi? Da’ cum te cheama pe tine.

– Virginia.

– Frumos nume. De boieroaica, asa…

– Da’ pe tine?

– Mariana

Rad isteric pana nu mai am aer iar privirile Marianei devin instantaneu razboinice.

– De ce razi…fa?!!! – Si iar ma inghionteste, insa complet neamical, de data asta.

– Si pe mine ma cheama Mariana – si rad si mai isteric, batand cu picioarele in asflat

Se enerveaza si da sa se ridice, jignita. O prind de mana si o fortez sa shada locului.

– Nu e o gluma. Ma cheama Mariana Virginia. Uite, iti dau buletinul sa vezi. Dintr-o greseala, dar asta e…

Se uita uimita la mine.

– Duuuu-te, fa, ca nu te cred….aaa…adica nu va cred!…

– Zau! – si scot buletinul din buzunar.

Imi respinge mana care tinea documentul si zice mai mult pentru sine

– Mariana le cheama pa curve!

– Poate ca si eu sunt curva….nu ca tine, dar poate ca sunt… nu stiu…adica in viata, pana la urma, nu avem toti momentele noastre in care suntem curve?!…

Se uita la mine uimita din nou si zice tot ca pentru sine.

– Ti-am zis io ca esti nebuna!…

– Poate, dar na…dintr-o greseala m-am procopsit cu numele asta. Si uite, esti singura persoana din Bucuresti care stie singurul lucru pe care l-am ascuns toata viata mea, de rusine.

– Rusine? Pai de ce? Dumnezeu ti-a ales numele, nu tu.

– Nu Dumnezeu. Dumnezeu poate ca alege altele. Numele le aleg oamenii, iar alti oameni le gresesc cand le scriu….- si brusc am simtit cum ma cuprinde amaraciunea….

– Ba nu, sa stii! Mi-a zis mie popa de la Darvari! Mi-a zis popa de la Darvari ca chiar daca noi credem ca alegem ceva, de fapt Dumnezeu alege pentru noi.

– Pai atunci…poate trebuia sa ma fac curva…m-ai fi primit in sectorul tau? – si rad cu pofta, din toata inima.

Rade si Mariana cu mine.

– Te-as fi primit ca as fi facut bani cu tine. Da’ acu ca ne-am imprietenit, daca te razgandesti sa ma cauti. Nu te dau la astia de pe strada ca astia sunt vai mama lor. Nuuuuu…Curva de lux te fac pe tine!

I-am intins palma si am pecetluit afacerea.

– Cand o fi sa ma razgandesc, te caut, Mariano!

Rade un pic si apoi, in timp ce-si scarpina cu placere zarul de pe piept zice, tot ca pentru ea

– Eheeeiii sa am io o boieroaica in harem, bogata as fi!….

– Auzi, da’ tu de ce te-ai facut curva?!…

– Era mai simplu decat sa invat carte. Si oricum…la ce mi-ar fi folosit? Sa fiu una ca tine, asa…toata ziua sa buchisesc la munca la stapan?!…Noooo….mie-mi place libertatea! Uite, aer curat, noaptea lucrez cateva ore, ma duc dupa aia sa-mi fac somnul de frumusese – si-si da pletele pe spate ca o persana get beget – iar ziua sa fac ce vreau io.

– Si ce faci ziua?

– Ce vreau io!

O masina de fitze se opreste in dreptul nostru, geamul coboara, iar tipul de la volan urla catre noi:

– Ce face fetele?

Cu o usurinta uluitoare, Mariana sare in picioare, isi reia atitudinea de regina, isi pune mainile in sold si incepe a urla din toti bojocii

– Fir’ar mama ta a dracului sa fie da labagiu! Nu vezi, ma, ca stau de vorba cu o Doamna?! Huooo necioplitule! Pai ai tu p…. de asa marfa ma? Manelistuleee!!!!

Masina demareaza in tromba, acoperind pe jumatate sunetul vocii posesorului

– ‘le dracu da curve ce sunteti, fa! V-ati domnit!

Mariana redevine instantaneu calma, isi aduna poalele mantoului si-mi face semn sa-i intind o mana sa se reaseze pe bordura.

– Ti-am zis, fa, ca stam ca curvili?!!!…

Mai tacem un pic. Era placut afara…

– Auzi?

– I?

– Da nu bem si noi ceva?

– Ce vrei sa bei, Mariano?

– Vodca!

– Vodca pe caldura asta?

– Ce-are caldura cu vodca? Stiu io o vodca buna.

Ma rog…si eu stiam, chiar daca pe vremea aia nu puneam gura pe asa ceva…

– Iti dau io bani, da’ tu trimite una din fete sa ne ia. Si sa ne ia si niste suc.

– da’ de ce suc?

– Ca e prea tare vodca simpla pe caldura asta. Mai bine sa facem long drinks. sa ne ia si niste pahare mari de plastic.

Pe-asta cu long drinks Mariana nu o stia. S-a uitat mirata la mine, mai degraba sa verifice daca rad de ea. Se apleaca un pic sa vada mai bine in lungul strazii.

– Faaaaa, Violetoooooo, vino sa-ti dau o treaba!

Apoi se intoarce brusc catre mine

– Nu te superi ca vorbesc cu „fa”. Nu e ceva urat. E de drag, asa…

Ii fac semn ca totul e in regula.

Violeta se indreapta catre noi supusa. E inalta, desirata, bruneta si cu bube pe pieptul pe care incearca sa si-l acopere cu o geaca de blugi pe care scria mare D&G cu strassuri. Ia banii de la mine, ii numara cu atentie si se duce, fara sa i se spuna ce sa cumpere. Se intoarce repede. Si cu vodca si cu pahare. Fara suc. Imi fac un calcul rapid. Distanta pana acasa nu era mare, asa ca oricat de pilaf m-as fi facut de la vodca aia ajungeam oricum. Mereu mi-a fost groaza ca ma imbat.

Mariana a turnat ceremonios in pahare. In mai multe. Apoi, i-a umplut Marianei mainile de pahare, atentionand-o din priviri sa nu scape lichidul pretios si a concediat-o cu un gest scurt. Mi-a dat apoi mie un pahar si am ciocnit ca in noaptea de Revelion.

– Noi sa fim sanatoase!

– Amin!

Am avut brusc sentimentul ca m-am imbatat crita dupa prima gura de vodca, dar deja imi asumasem asta.

– Si zi…ca nu inteleg….adica am inteles de ce te-ai facut curva, da’ de ce ai ramas curva pana la varsta asta?

– Nu intelegi nimic! Pe vremea lu-mpuscatu ce sanse avea una ca mine? Cel mult sa cante-n crashma daca o ajuta vocea si fizicu’. Isi salta cu mandrie sanii in maini, ca sa mi-i mai arate o data. Pe mine fizicu m-a ajutat, nu zic nu, da’ voce, nici de cioara n-am. Si-apoi mie nu-mi place programu’! Mie-mi place sa fiu libera! In curtea mea…si-mi arata cu mana larg o zona de case, io eram cea mai mica, asa ca m-au calarit toti pana inainte de 10 ani. Dupa aia, de pe la 13 ani a inceput sa-mi placa.

– Da’ ai avut un peste? Ca acum nu pari a avea unul.

Da a lehamite din mana.

– Da’ de unde! Pai nu ti-am zis ca m-a ajutat fizicul? Pe tata l-am batut primu’…ca cand se-mbata o batea pe mama si pe sor-mea aia mica de le omora. Cre’ c-aveam vreo 12 ani. Dupa aia i-am batut pe toti din cartier ca am inteles ca asa o sa-mi stie de frica. Tata bea toti banii si ce-i mai ramanea ii juca la barbut cu bagabontii. Io trebuia sa tiu familia ca eram cea mai mare. La ce sa-mi mai trebuiasca scoala.

Am tacut din nou, sorbind vodca din paharul de plastic si cascand gura la cer.

– Auzi? Da’ tu ai familie?

E randul Marianei sa rada in hohote.

– Pai ce-ti inchipui, ca-s maicuta?

– Pai si barbata-tu cum se impaca cu asta?

– Ii dau de baut si p-orma il bat, ca nu pot sa-l bat cat ii treaz ca e mai vanjos ca mine. da’ dupa ce-l bat, nu se mai scoala din pat o saptamana.

– Pai de ce te-ai maritat? Il iubesti?

Zambeste unei amintiri indepartate.

– L-oi fi iubit….io mai stiu?!…

– Pai daca nu il mai iubesti…de ce stai cu el?…

– Se vede ca nici nu esti maritata si nici nu stii ce-i viata.

– Poate…incerc sa inteleg…deci?…

– Fato, sa nu te mariti niciodata. Sa faci copii, da’ sa nu te mariti niciodata. Mai bine libera….

Si se uita catre cer, continuandu-si ideea in gand, probabil…

– Da’ copii ai?

– 3

– ii trimiti la scoala?

– Cat ii de la lege. Oricum nu s-alege cu nimic.

– De ce?

– Nu s-alege, Virginio. stiu io ce zic. Traiesc de-o viata pe strazi, crezica nu stiu?!…Ai vazut tu destept si bogat? Da’ prosti si bogati vezi peste tot. L-ai vazut pa labagiu’ ala cu masina? Ala e client p-aci. E manelist, da-l dracu, da vezi ce masina ai tu si ce masina are el?

– Da’ poate, nu in asta sta viata…zic si io…

– Pe dracu! Voi astia prosti da dastepti, d-aia sunteti vai mama voastra si muriti saraci. Pan’ la Dumnezeu te mananca sfintii si io una stiu: cat is vie, vreau sa traiesc bine.

Tacem din nou….ce sa-i fi spus…Vantul continua sa faca noaptea placuta, nu erau multe masini in noaptea aia.

– Auzi?

– I?

– Du-te la culcare fato, iar cand te trezesti analizeaza pana la batranete. In timpu’ asta io o sa fiu curva, o sa fac bani si-o sa traiesc bine. Strada nu ie pentru una ca tine. da sa nu-ti iei barbat filosof…adica asa destept ca tine! Nuuu….ca te duci p…de suflet! Sa-ti iei unu care sa stie sa te dea de pereti si sa ti-o traga pana nu mai sufli, ca cu filozofii si dasteptii n-ajungi nicaierea! Al meu, catu-i de prost si de betiv, d-apoi cand ma ia pe sus, cand nici nu m-astept si ma tranteste in pat si ne iubim o zi si-o noapte…tiiiii….ii iert toate cele!

Hmmm….ciudat….asta era discursul unui profesor din facultate…

– Mariano si cand n-ai clienti ce faci?

– Ma plimb pe strada si-atata. Ma plimb, ca programu-i program si daca-l stric, tot io platesc, ca devin lenesa. Da’ io nu-mi fac griji ca de cand cu telefoanele mobile, pa mine ma suna sa ma duc in tot felul de locuri. Pa strada, acuma, mai ies sa le supraveghez pa astea mici, ca io-s pestele lor. Dacat vreun bagabont, mai bine io, ca-s femeie si stiu ce greu i-e la o femeie cateodata….si se uita cu drag, ca un pastor in lungul strazii.

– Auzi, ma mai primesti sa mai stam de vorba?

– Daca n-am clienti, da. Esti cam nebuna, tu, asa….da-mi place da tine!…

– Ma duc acum ca io cred ca m-am cam pilit.

– Te-ai pilit pa dracu’! gandesi prea mult si asta-ti face rau! Va prosteste scoala pa toti! Pfff…

Ma ridic cu greu si o ajut si pe Mariana sa se ridice.

– Auzi fa?

– Ihi

– Sa stii ca numele nu-i degeaba si n-are legatura cu curvele. Mariana vine de la Fecioara Maria, fa, asa sa stii!

– Bine, Mariano, asa o fi…

…si plec agale catre masina auzind in urma mea

– faaaaa, Mariano, sa nu-ti fie, fa rusine de numele tau, ca-i de la Dumnezeu! Stie El!….

Imi continuu drumul fara sa ma intorc. Gandul la numele meu ma face sa ma simt umilita in continuare de el, insa, acelasi nume, al ei, suna jucaus si vesel….

Ma urc in masina si ma pornesc spre casa.  In Rosetti, ca niciodata, politie. Sunt trasa pe dreapta.

– Numele va rog!

– Mariana. Ai bani?!…

Si plec fara sa mai astept un raspuns….

8 comentarii

  1. 🙂 Kreatzo, dincolo de faptul ca tu esi sora pe care n-am avut-o niciodata si stii asta, ma bucur, pentru ca am sentimentul ca e prima data cand iti place ceva. M-am cam abinut sa scriu pana acum, ce era nepoata-mea minora si am facut un juramant, stii!…Insa m-am convins ca e cu toti creierii la ea si ma simt eliberata sa scriu si intamplari, altele cecat cele din copilarie ori ale faptelor anoste de peste si si politica 🙂
    Iar daca nu ti-am zis azi, imi fac mea culpa, si zic acu: te iubesc de mor! 🙂

    Apreciază

  2. amintirile ma rascolesc :))
    de la petreceri intotdeauna ne opream la o ciorba de burta. era prin anii 90 poate mai tarziu, o carciuma pe eminescu faimoasa pentru ciorba de burta :).
    era 3-4-5 dimineata, intram ne asezam si mancam. mai ramanem la masa 2-3, ne napadise lenea de dupa chef si povesteam si radeam de ne tavaleam pe jos.
    la o masa alaturata, o femeie. o vazuseram cand intrase dar nu i-am acordat atentie.
    la un moment dat a cerut o tigara. i-am dat una. si aproape ca ne-a pupat talpile pentru gest. noi am sarit ca arsi, ca nu-i nevoie si daca mai vrea sa ceara. cat avem dam.
    si din una alta a ajuns sa ne povesteasca viata ei. tot ca mariana ta.
    pe mine cel mai tare m-a uimit, intelepciunea de care dadea dovada, asa fara carte cum era si faptul ca era fericita!
    eu una n-am mai vazut asa om fericit, pana la ea si dupa ea 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. E tot un fel de pima data, pana la urma… 🙂 Nu-s chitra! Tu ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu. Pentru mine e prima data cand ma bucura ceva. Pentru ca tu si Radu sunteti cei mai aprigi critici ai mei si de aceea, cu atat mai mult, va iubesc! 🙂

    Apreciază

  4. @Dani: cred ca stim amandoua carciuma cu pricina! 🙂 Am povesti si de acolo….Multumesc ca mi-ai dat un ghiont cu povestea ta! Adevarul ca e ca ar trebui, cum am mai zis, sa stam de povesti si apoi sa ti le scriu, pentru ca ai povesti mult mai misto ca ale mele. Adica io asa cred.. 🙂 Si pe tine stii ca te iubesc rau de tot, pentru…TOT! 🙂

    Apreciază

  5. cand te vad cum scrii, simt. unchiul meu spunea ca pana si vagabonzii astora (tara asta super in care m-am gasit sa traiesc) sunt altfel decat ai nostri. si curvele sunt altfel. mi-e dor de casa, doamna care scrie frumos. io inteleg, da’ tare ma tem ca nimeni aici nu intele cum de mi-e mie dor de vagabonzii si curvele de-acasa … :)))

    Apreciază

  6. @Ygritte: doua vorbe sa-ti mai spun, vorba cantecului:
    1. e bine sa-ti fie dor de Romania, dar sa fii cat mai departe de ea.
    2. cand esti departe de Romania, nimic nu e mai greu de dus in anumite momente decat bucata aia lipsa din tine si atunci toate uratele si negrele probleme ale ei devin roz, asa ca nu te amagi si reciteste punctul 1 ca pe o mantra.
    Cum ar veni…beent there, done that….insa despre asta, o sa povestim altadata 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.