De prima zi de scoala

Prima zi de scoalaAm reusit sa sterg din prostie si neatentie articolul pe care il scrisesem asta noapte. Poate ca asa trebuia sa fie, ca sa faca loc lucrurilor frumoase.

Ca de obicei, prima zi de scoala are, pentru mine, conotatii speciale, pline de dor si de nostalgie.

Dar azi n-o sa va zic despre scoala mea. O sa va spun ca mi-am amintit ca, de fiecare data cand parintii mei erau in clasa I, lucru care se intampla cu regularitate la fiecare 4 ani 😉 bucuria si emotiile erau imense.

De fiecare data un drum nou, noi suflete si creiere de modelat. Nu s-au obisnuit niciodata cu emotiile si le lasau sa se manifeste si cred ca asta a fost unul dintre motivele care le-a mentinut mereu spiritul tanar.

Dupa deschiderea oficiala din curtea scolii, bobocii erau condusi in clasele lor. Parinti, flori, enorm de multe flori, boboci efervescenti ori timizi umpleau spatiul plin de banci. O noua viata, un nou inceput pentru fiecare – mare sau mic.

In clasa, fostii elevi – acum „studenti la gimnaziu, in clasa a V” – cum le zicea tata, sedeau frumos randuiti in picioare, langa fostele lor locuri din banci. De jur imprejurul salii de clasa, alti fosti elevi, din toate generatiile, care cum puteau ajunge de pe unde erau. Multi dintre parinti le fusesera, de asemenea, elevi, parintilor mei.

Pe banci, manualele scolare si cate o floare.

Cei de clasa a V-a le predau stafeta bobocilor si ii incurajau.

Apoi, se trecea la prezentari, la poezii, glume, astfel incat acomodarea sa aiba loc treptat si placut pentru micuti.

Putea sa fie oricat de frig sau inorat afara, in clasele alor mei era mereu soare si veselie.

Si prima sedinta cu parintii era cu emotii. Pentru ca ai mei isi prezentau conditiile si cereau suportul parintilor pentru ca procesul de invatamant sa fie unul nu doar placut, ci si optim. Niciodata in profesia lor parintii mei nu au facut compromisuri. NICIODATA! Din pacate pentru mine, in societatea actuala, eu nu am putut sa fac mereu asa. Poate de aceea mi-e greu sa inghit multe lucruri, sa le accept, sa le tolerez, sa le urmez….Dar sa nu divagam.

Poate prima conditie era aceea ca nici un elev nu are voie sa aiba in penar, pix. Pixul, spuneau ai mei, deformeaza trasatura. Si mare dreptate aveau. Nici acasa nu trebuiau sa foloseasca pixul pentru a-si scrie temele pentru ca in acest fel nu le luau temele in considerare si le puneau si nota proasta.

Copiilor din familii nevoiase, caci ai mei nu au acceptat niciodata sa aiba in clasa doar copii de smecheri, tot parintii mei le cumparau, din salariile alea mari de invatatori, stilouri si calimari cu cerneala, caiete si ce le mai era necesar.

In prima zi de scoala, ai mei le dadeau bobocilor lor cate o coala A4, pe banci aveau culori. Ii invitau sa deseneze ce vor ei. Ii chemau apoi, pe fiecare in parte si le scriau numele intr-un colt de pagina, iar unde nu intelegeau ce au vrut copiii sa exprime, ii intrebau si notau pe aceeasi coala ce reprezinta desenele lor.

Acele dosare erau pastrate cu sfintenie la noi acasa, vreme de 8 ani.

Dupa ce bobocii plecau acasa, parintii mei nu veneau si ei acasa, unde ii asteptam noi, copiii lor biologici. Mergeau la prima ora de „studenti la gimnaziu, in clasa a V-a”. Acela era un alt prag din viata de elev si ai mei mergeau sa le usureze emotiile. Evident ca se lasa cu lacrimi si emotii cel putin la fel de mari.

Mama si tata nu si-au numit niciodata elevii – „elevi”. Mereu „copii”. Am avut eu odata o criza de gelozie si le-am zis ca „mai copiii lor sunt copiii de la scoala decat mine”.

Desenele de care v-am zis erau surpriza parintilor mei pentru copiii lor de la scoala, la terminarea clasei a VIII-a, desene de care, evident, toata lumea uitase, mai putin ai mei. Se radea in hohote, printre lacrimi si incepeau amintirile. „Vacanta la sticla”, taberele, surprizele din clasa, intamplarile, trasnaile si cate si mai cate.

Imi pare rau ca nu pot scrie cu stiloul pe calculator….cred ca as fi fost mai convingatoare.

…asa ca, pana una alta, le doresc din toata inima copiilor vostri sa aiba un an scolar bun si frumos, sa fie curiosi, sa citeasca mult, sa rada si mai mult, iar voua, putere si rabdare, intelepciune si mai mult timp alocat lor! 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „De prima zi de scoala

  1. Frumos scris, frumos simtit – plin de emotii ca intodeuna fiecare mesaj publicat!
    Mi-am adus aminte de „prima zi de scoala” din nou.
    In general o fac in fiecare an in data de 15 septembrie indsa amesajele tale sunt mult mai elocvente si mai vii!
    Multumesc frumos pentru tot ce scrii!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s