„Tanti” Nagica

ouaTanti Nagica nu era ruda cu noi, dar era parte integranta a familiei noastre intr-un fel interesant.

O turcoaica extrem de inalta, cu niste ochi blanzi, mari si caprui, ca maini moi si suflet cat un univers. Nu stiu dinainte de nasterea mea, dar odata cu venirea mea pe lume, ea a avut un loc foarte bine definit in casa noastra. Nu e ea dadaca mea, turcoaica de care v-am mai zis. Cred ca am fost, totusi, un plod binecuvantat.

Cand eram in scutece si ai mei trebuiau sa se ocupe de problemele cuiva din judet sau de copiii lor de la scoala sau de salvarea planetei, Tanti Nagica era prezenta.

Mai tarziu, pe la 1 an si 8 luni am fost dusa la gradinita. Nu la cresa, ci la gradinita. De frica sa nu ma calce copiii in picioare, educatoarele ma tineau pe catedra.

Gradinita se afla in curtea liceului, adica exact langa locul unde Tanti Nagica profesa. 😀

Cand m-am facut eu mai marisoara, adica de pe la 2 ani si un pic, Tanti Nagica a fost cea care a negociat cu crizele mele de personalitate si cu fugile mele.

Cand ma lua amocul si incepeam sa zbier (eu nu am plans in viata mea, dar la zbierat mi-am dat doctoratul), niciodata, dar niciodata nu zbieram sa vina mama si tata, pentru ca la ei nu tinea santajul. Oameni fara suflet, ai mei, astia! :))

Da’ Tanti Nagica lasa totul balta si aerga intr-un suflet sa vaza ce-a patit plodul. Si ma lua in brate si io icneam de rupeam inimile publicului spectator si ii ziceam ce copil oropsit sunt eu, cum nimeni nu ma iubeste si cum toata lumea m-a parasit la gradinita. (bai, jur ca textul asta cu „nu ma iubeste nimeni” a rupt inimile multora pe vremea copilariei mele)

Iar ea statea si ma tinea in brate – si acum ii simt caldura cu care ma strangea ca sa ma asigur ca macar ea ma iubeste si nu-mi da drumul – si bocea de ziceai ca ii murise porcul in grajd nu alta. Si ma linistea si-mi zicea povesti si ma asigura ca sunt in siguranta la ea in brate, incat, la un moment dat, gratie felului cantat in care imi vorbea (bai si avea o voce extraordinara!) adormeam butuc.

Cand m-am facut si mai maricica, adica eram in categoria 3+, am inceput sa fac trasnai. MUUUUUUUULTEEEEEE! Eu cred ca nu-mi amintesc nici macar 0,00000000000000000000001% dintre ele si poate ca mai bine asa, ca altfel m-as fi simtit tare vinovata 😀

Tanti Nagica era prezenta si nu stiu cum facea si desfacea, dar, de cele mai multe ori, ma scotea basma curata curatica nu alta.

Intr-o buna zi, nu stiu cum se face dar sunt lasata in custodie la dansa, pentru o ziulica intreaga. Frumos. Curte, libertate…phiiiii, acu sa te tii!

Si-am facut tot ce mi-a tunat. Uitandu-ma eu in urma, acum, sincer va spun si cu mana pe inima ca eu mi-as fi dat o mama de bataie sora cu moartea. Frate, nici Dumnezeu n-avea cum sa tina pasul cu mine, va jur! Nu ca acum ar fi mult diferit, ma gandesc, da’ or’shcum…

Si se face ora pranzului. Si-ncepe Tanti Nagica prin a ma invita politicos la masa. Cin’ s-o auza? Si inventeaza un joc si eu ma prind, dar cand sa-mi bage mancarea in gura am zbughit-o ca din pusca. Si continua cu reprezentatie teatrala. Frumos, da’ pana la mancarea ce venea amenintator catre gura mea. Si apoi vine secventa cu „hai sa ne prefacem ca m-ai suparat si tu ca sa ma impaci – mananci” – care, evident ca n-a tinut. Pai da’ cine o vazuse pe ea vreodata in viata, suparata?!…Atat sa-mi spui si mananc. N-a avut femeia argument asa ca a trecut din nou la inventat de jocuri si de glume si de toate cele pe care ti le mai poti imagina. Nica nu tinea. Asa trecura vreo trei ceasuri, eu gandind in sinea mea ca daca tot trecu ora, apoi scap si eu de corvoada. Dar nici nu ma asteptam ca Tanti Nagica sa cedeze nervos.

Si numa’ ce-o vad cum se indreapta din spate si se face mai inalta decat oricum era, atata de inalta ca acoperea soarele, da’ era taman bine, ca oricum imi batea in ochi, isi pune mainile in sold (chestie care m-a facut sa ma opresc nedumerita din ras) si urla la mine cu vocea ei baritonala, care oricum parea ca seamana cu vocea lui Zeus cand tuna furios din Olimpul lui trecuta brusc in registru moldovenesc:

– Da puni mana, copchilu’ lu Dumniezău (???? ea fiind mahomedana???!!!) di manâncî ouli șelea, câ-s oua di țaran!

Blocajul meu a fost total caci nu intelesesem decat ca urla la mine (la mine???!!!! ea?!!!!) si ca in momentul celebrei ei replici ai mei taman intrau in curte, s-o ierte pe biata femeie de corvoada si, auzind-o ce racnea, au izbucnit in niste hohote de ras de se zguduia pamantul sub ei nu alta. Tanti Nagica se intoarce furioasa la auzul rasetelor. Nu realizase femeia ce porumbel ii iesise pe gura, insa vazandu-i pe ai mei se inroseste toata de rusine ca taman ea fusese surprinsa urland la mine (chestie pe care nu indraznea s-o faca nimeni in targusorul Arrubiumului) si le zice plina de naduf:

– D-apoi, mai oameni buni, mai prieteni dragi, acu’ va-nteleg ca v-a mancat sufletul copchilul asta cu nemancatul lui!

Si sfarsita se aseaza pe un scaunel din curte si prinde a plange incetisor, lucru care ma face sa-i fug in brate s-o rog sa ma ierte si sa ma inteleaga ca pentru mine mancarea e ceva urat si strain si greu….plus ca io-s de pe alta planeta….

Maturii se pun pe povestit, eu ma joc, apele par sa se fi linistit pentru toata lumea, insa din cand in cand ii mai aud pe ai mei cum, printre hohote de ras o mai intreaba:

– Si zi, Nagico, cum e cu ouale de taran?…si rad tustrei de se prapadesc, chestie care ma face sa-mi pun notita in cap sa nu uit sa intreb, atunci cand oi fi mare, ce-o fi insemnand asta….

N-am mai apucat sa intreb, din pacate, dar nici n-am uitat patania, asa cum nici Tanti Nagica n-a mai indraznit vreodata in viata ei sa se bage la cazna de a incerca sa ma hraneasca.

Phiiii…..si mai e intamplarea cu inelele din curtea liceului….nu mai stiu, pe asta v-am zis-o?… 😀

Anunțuri

3 gânduri despre „„Tanti” Nagica

  1. nu, mai zi,mai zi…( am avut si eu o „notita” in cap,credeam ca ziua in amiaza mare era o sarbatoare sau ceva,ca pastele, ca cerul e facut din carne , s.a. ).

    Lara

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s