Adăugire importantă

O să repet ceva ce am spus și pe pagina aia cu cine sunt eu: blogul ăsta este menit să nască reacții, ca semn că încă sunteți vii.

Nu scriu pentru mine. Daca voiam asta, țineam un jurnal. Era simplu, safe și, în plus, nici nu dădeam socoteală nimanui. Cum nu mă consider scriitor, am ales varianta blogului. Mi se pare și mult mai prietenoasă.

Aici sunt povești reale, sunt povești care pleacă de la o întâmplare reală, sunt ficțiuni, sunt gânduri aiurea în tramvai…sunt multe…și sunt toate scrise pentru voi si de fiecare dată și pentru mine – ca ordonare, reajustare, reamintire etc.

Sunt trăiri.

Orice reacție a voastră ma bucura. Mai putin dislike-urile neargumentate cu cuvinte. Alea ma irită cel mai rău. E normal să nu fie toată lumea de aceeași părere cu mine, altfel aș crede ca am crescut o comunitate de monștri. Dă frate dislike sau unlike sau ce vrei, da’ argumentează și cu cuvinte că doar așa putem învăța toți și rostul blogului ăsta exact ăsta e. Poți și cu desene, dacă nu te ajută cuvintele. Și eu am momente în care n-am cuvinte în cap, așa că fac scheme, desenez ca toate arătarile, dar măcar ma exprim cumva. 🙂

Dincolo de asta, de multe ori scriu ca să vă stârnesc reacții. Poveștile mele nu-s doar de citit. Îs de comentat. Tocmai pentru ca din ele învățăm împreună.

Eu scriu de-a valma. Adica nu scriu după nici o comandă. Scriu cum imi vine. Scriu repede, pentru că oricum scriu muuuuuult mai încet decât gândesc și mă străduiesc să țin pasul. D-aia mai bag deștele aiurea în taste. De aia ma bucur când imi atrageți atenția că trebuie să corectez ceva. Îmi e greu să revizuiesc un material pt că am o căsuță de text meschină și ochii mei fac ca la păcănele. Să scriu în word și să transfer nu-mi place – am sentimentul că pregătesc un material și dispare trăirea.

Revenind, scriu agresiv de multe ori și ma fac pe mine personajul principal, dar sunt doar oglinda.

Faptul ca dați like nu e o fericire pentru mine. E ca și cum aș vorbi la pereți ori în fața unei audiențe mute. D-aia de multe ori am vrut să închid blogul.

Uite, acum mă străduiesc să scriu cu diacritice și ritmul este mult încetinit și asta pur și simplu mă scoate din minți. Noroc că n-am multe. De minți zic nu de diacritice… 😉

În seara asta voiam să va spun un lucru simplu:

Rasa nu se capătă prin educație, nu se ia prin inducție, nu se formează la cursuri de leadership. De rasă te naști.

Uite-acilea de-un par example:

P.S. ‘R-ar ale dracu’ de diacritice. Nu poți trăi cu ele, nu poți trăi fără ele, ca să parafrazez o maximă celebră despre femei.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Adăugire importantă

  1. Ca să citez pe cațavenci „cititorii tăi sînt mai deștepți decît cititorii lor” așa că te-nțelegem și fără diacritice…. Rasa o ai au ba… poate celor ce „dislike” nu le-or plăcut ce văzură în oglindă? Împăratul e gol, dar….. 😉

    Apreciază

  2. Am scris eu 2 in 1 ca la sampoane. Aia cu rasa mi-a venit dupa ce am urmarit-o pe Alexandrina la TEDx. Noblete este primul cuvant care imi vine acum in minte. Am simtit nevoia sa impartasesc cu voi aceasta inregistrare, pentru ca e un exemplu, e inca un reper foarte bun. Si ma bucur sa vad ca rasar din nou reperele la care ne putem raporta noi ca societate, dar si noi ca indivizi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s