Ia cu apa

supozitorMa urc in masina, cu chiu cu vai, mutandu-mi piciorul drept cu mainile. Doare al dracu’ o coloana pocnita!…Ajung la farmacie si-mi mai ia 10 minute sa cobor din masina, ca o doamna. Nu mentionez, dupa cum observati, felul in care am parcat, langa un nene care ocupase doua locuri, pen’ ca el isi permitea – avea masina jmekera.

Si era un ghetus pe jos, de numa’- numa’…

Inca 10 minute sa parcurg cei 3 metri pana la intrarea in farmacie. Fata Morgana, frate! Ceva ce nici un dealer de iarba nu-ti poate promite.

Ma prabusesc – tot ca o doamna, pe scaunul pe care il stiam amplasat langa intrare, dar nu bag sama ca era alt „badigard” decat ala de-l stiam eu. Gresec, caci doamnelor le e permis.

Gresit! Greseala costa!

Nea asta cu gardu se uita intai bizar la mine cum ma straduiesc, ca o gravida in luna a IX-a, sa-mi amplasez frumosul fund in pozitia „intr-o rana” pe scaunul cu pricina. Cand constata el ca mie chiar nu imi e bine, nu face gestul de a ma ajuta cu fapta, ci cu vorba. Si-ascult…ca oricum nu aveam ce face, caci la coada erau doar barbati care cumparau tampoane, niciunul neavand intentia, chiar si de fatada, sa-mi cedeze randul…toata povestea bolilor nenelui cu pricina. Omul cu talent de povestitor, constat eu, caci povestea crestea in raport invers proportional cu cheful meu de a-i asculta epopeea pana la capat.

In capul meu nu urla decat un gand:

– ‘Te-n gatu’ ma-tii, taci odata ca mie imi vine a naste de durere si nu mai am de unde sa-ti plang si tie de mila!

– dar, cum eram o doamna, m-am rezumat doar la a gandi aceste lucruri de care ma rusinez, onorata instanta, desi, tot in cap la mine, ma vedeam cu o sabie in mana, luandu-i gatul….ori cel putin limba.

Nici macar, dupa ce toti-barbatii-care-cumparau-tampoane si s-au carat naibii la iubitele / nevestele lor, cam fara chef, daca e sa ma iau dupa moacele lor – nenea cu gardu’ nu m-a ajutat sa ma ridic de pe scaun, desi miscarile mele erau tot de luna a noua. Dar ma sustinea moral, povestindu-mi pana la casa cum avea el dureri pana in umar cand facuse pneumonie -care – doctorii netrebnici – ii – zicea lui ca are coastele rupte – care asea erea – ca erea rupte – da el nu sa gandise – care el a racit imediat ce loase bataie de la nevasta – dacat.

La casa am zis ca ma iarta, da’ ca sa fiu sigura, i-am facut cu ochiul farmacistei si i-am zis ca vreau pastile pentru boli venerice. Cat de inocenta am putut sa fiu sa cred ca nenea cu gardu’, spariet, ar putea sa se duca (naibii) mai incolo?!!!! Cam cat?!…Retorica intrebarea, altfel.

Oricum nu ma puteam intoarce si oricum ma tineam ca betivii de tejghea. Si-n inocenta mea, considerand ca nea ala a plecat, i-am zis farmacistei ce sa imi dea si i-am mai cerut ceva sfaturi. Cand terminam cu recomandarile, femeia imi aduce cutia cu indometacin si, culmea, tin minte perfect ca am rostit amandoua numele medicamentului extrem de tare, cat sa se auda si in mega-ul de langa.

Moment in care ma trezesc cu viraj pe stanga al badigardului, care imi plaseaza strategic un pahar cu apa, pune mana pe cutie, scoate un supozitor si ma indeamna sa-l iau cu multa apa ca – face- bine-la-stomac- sa-nu -ma roada- mai tarziu- ca-s -tanara.

Nu stiu sa fi avut moment mai ingrozitor in viata, caci orice mica vibratie imi provoca moarte prin dureri inimaginabile, dar nici nu puteam sa nu rad la asa ceva. Eu ca eu, dar farmacista radea busita pe tastatura calculatorului fix in casuta de pret, atfel incat, la finalul rundei de ras in care m-am rugat (da, sunt multitasking) sa nu ii faram bunatate de tejghea de care ma ancorasem cu putinele puteri ramase, mi-a spus senina ca ma costa un milion. De lei. Noi. Lei, adica. In lei vechi -inmultiti cu 10 mii, ca tot stati degeaba p-aci si  cascati gura ca la cinema!

Moment in care cad a oua oara, ca io aveam treij de lei toti banii din care trebuia sa imi iau si tigari.

Cred, uitandu-ma acum in urma, ca rasul ala a fost cel mai scump ras din viata mea.

Dincolo de faptul ca indometacinul nu si-a facut si nici nu-si face datoria si, in plus, eu am complet alte efecte secundare decat alea scrise pe prospect, lucru care ma face sa ma gandesc sa ….nu ma mai gandesc la nimic. Am hotarat! Renunt!

In Romania nu trebuie sa gandesti. E prima regula a jocului.

P.S. Romania are o geografie extraordinara.

Anunțuri

8 gânduri despre „Ia cu apa

  1. sau! :)) nu de alta, dar am calculat ca fiind eu cu gura plina de ras, ar putea aluneca aiurea si s-ar putea duce in inima ocolind rinichii si unde ai mai auzit tu indometacin de inima?!…. 😀

    Apreciază

  2. faza asta imi aduce aminte de o pacienta in varsta , de pe linga bucuresti , care vine la o consultatie de cardio si cand e intrebata ce medicatie ia ghici ce zice? aspirina , tertensif si medicamentul ala, maica cum ii zice? aaa gata stiu, clitoris, in loc de PRITOR:)) am zis ca lesin, ma luase cu hipoxie cerebrala de atat ras cu sughituri:)) . nu mai zic de doctoreasa, era vanata si se zvarcolea la birou:P

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s