Sotron extensiv

Azi m-am jucat sotron. La mine in cap. Ti-am zis ca n-am vreme sa ma plictisesc. Sotronul nu se joaca doar asa cum stii tu din copilarie. El capata forme si dimensiuni noi. Eu o sa-ti spun ca pentru mine e un reper pentru o strategie. Adica ma duc pana departe, la ultimele casute pe care abia le vezi in zare. Dupa aia fac o intoarcere si revin pana la casuta din care am plecat. Odata ce am facut drumul inainte, la revenire, observ cu mult mai multa acuratete contururile pe care le-am trasat, formele casutelor, erorile, cuantific efortul si dozez energia. Si daca, revenind in punctul din care am plecat totul e bine, inseamna ca drumul creionat e corect.

Dupa aia ma mai dau o data in sotronul meu. Doar asa….sa vad ce ar mai putea fi de desenat in jur, daca ma paste vreun pericol, daca pot „acapara” mai mult spatiu.

Joaca de copii….

Cand nu fac asta, in capul meu se nasc povesti. Multe. Pe o parte am inceput sa le pun pe hartie. Is sefeuri pe bune, adica. Habar nu am de unde imi vin. Singura mea ciuda majora e ca gamalia asta pe post de cap ruleaza mai repede decat poate mana mea sa scrie. Mai degraba le-as povesti pe gura decat sa le scriu, uneori, dar si scrisul isi are rostul lui.

Primul e acela al uimirii. Capul zice una, mana vrea sa scrie alta, mana castiga, capul urla, mana scrie. Eu asist si ma distrez copios la scandalul intre componentele fiintei mele. E misto si sa mai stai o tura pe margine si sa le lasi, pe ele, componentele fiintei, sa se mai descurce si singure.

Al doilea e cel al descoperirii. Pentru ca in fiecare litera scrisa mai frumos sau mai urat, functie de pozitie, de instrumentul de scris, de hartie, de culoarea cernelii, de cat se frumos e soarele in ziua aia si de cat de puternic e dorul de duca ori de apa ori de orice altceva, lucrurile capata, de la o secunda la alta, alta turnura. Si uite asa descopar, in primul rand, lucruri despre mine, despre creirul meu, ori despre sufletul meu, ori despre cine stie ce personaj mai sare de pe te miri unde.

Al treilea si nici pe departe cel din urma este al facerii. Pentru ca simti asa…o durere placuta, venind de prin niste colturi ale fiintei pe care nici nu le-ai fi banuit vreodata a exista. Si, de fapt, nici nu-i durere, e ca un fel de contorsionare, de nu mai stii daca nu ti s-au inversat organele interne…habar nu am cum sa-ti spun….Cert e ca e tare frumos si epuizant in aceeasi masura.

De fapt, in seara asta nu voiam sa-ti spun nimic. Adica nimic altceva decat ca astazi, vorbind cu o prietena, am realizat ca dupa accidentul de masina, adica de pe la 24 de ani, dupa ce mi-am revenit, am spus….mi-am spus ca fiecare zi pe care o traiesc este un dar de la Dumnezeu. Daca nu-ti place termenul Dumnezeu, poti sa-l inlocuiesti cu ce vrei tu.

Cu mine viata nu a fost dulce si nu cred ca e vina ei. Si mai cred ca pentru mine a fost perfecta fix asa cum a fost ea. Asa ca, oricat de nasol mi-a fost, eu am considerat ca e un dar.

Si….de fapt…mult mai simplu, voiam sa-ti spun ca, oricat de greu sau de usor ar fi, eu sunt, in interiorul meu, un om fericit. Si asta e ceva ce nu-mi poate lua nimeni. La fel cum nici sufletul ori creierul nu mi le poate lua nimeni.

Poate sunt trista uneori, poate sunt fara energie, dar astea sunt ca acordajul unei viori inainte de un concert fabulos si fac parte dintr-un tot unitar.

Sunt o vioara dintr-o orchestra. Uneori sunt una dintre multele, alteori sunt vioara intai. Depinde de concert si, mai cu seama depinde de decizia dirijorului. Uneori chiar eu sunt dirijorul. Si cand se intampla asa, nu ma pun niciodata vioara intai, ca sa nu fac favoritisme. Chiar si ultima vioara dintr-o orchestra poate face diferenta. Dar da, conteaza enorm dirijorul. El ma poate face sa tac intr-un concert, ori ma poate sustine sa joc sotron pe note pana ajung la Dumnezeu. Dincolo de asta, nimic nu poate face un concert reusit ca orchestra si publicul.

Si-acum, imi sterg arcusul de sacâz, curat corzile frumos, cu iubire, ma asez in cutie si ma odihnesc fericita. Imi traiesc visul, iar voua, sper sa am puterea sa va trezesc emotii si sentimente prin fiecare nota, acord ori poveste.

Noapte buna, dragii mei!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s