Trenule, masina mica

Cu doi ani in urma Brasovul m-a dezamagit crunt.

In aceeasi perioada, Clujul m-a surprins in cel mai placut mod posibil. De fapt, atat de placut, incat am bocit de-au sarit iile de pe mine, urland din toti bojocii ca nu mai vreau in Bucuresti. Era totodata si prima data in viata mea cand aveam reactia asta atat de virulenta impotriva Bucurestiului. Cred ca ala a fost primul semnal serios ca-mi ajunsese.

Revenind la Brasov, socul meu major a fost generat de constatarea scaderii ingrijoratoare a calitatii oamenilor, a lipsei acute de educatie si a unui tupeu nemasurat cu ocazia unei campanii care se derula in niste hypermarketuri.

Am sters lucrurile astea din minte. E greu sa accepti ca un loc fain poate involua atat de mult.

Cu ganduri curate e mai usor sa te asterni la la drum.

Cica sa nu tii cont de semne. Ba sa tii, Vasile, ca altfel patesti ca mine!

Ma puse dracu’ al mai drac dintre toti sa aleg calatoria cu trenul. Un tren de dimineata, care sa faca putine ore…mda…stiu ca vi se pare ca cer mult.

Ma bucur (si io cand ma bucur dau din coada lui Dioda) ca un copil cand descopar un tren care facea “doar” 2:40.

Activez alarma telefonului si ma reped sa-mi trag patul de urechi pe modelul “repede, ca vine trenul”, intrucat orele erau boieresc de mici.

Apuc sa simt senzatia aia dulce de alunecare in somn, imaginile incep sa mi se impleticeasca in cap, dar….

Cand iti spui ca tre’ sa iei in seama semnele, Ioaneeee!….

Si-odata numai ce se aude sunet de razboi la mine in curte. Sar din atipeala, constat in fuga un puls peste limita legala de viteza, tamplele imi zvacnesc, Dioda patineaza ca un cretin pe parchet, in gol – evident, astfel incat, atunci cand reuseste sa se adune intr-o singura bucata nimereste cu capul direct in usa dormitorului; eu intre timp ma impiedic in propriile picioare care incercau sa intre in proprii papuci, iar in curte sunetele erau din ce in ce mai violente.

Ma dezmeticesc fortat, urlu la caine, nevinovat saracul de el, il arunc in baie ca sa fiu sigura ca nu mi se strecoara (iar) printre picioare sa iasa sa ia la intins vreo lighioana de prin curte si ies.

Nu e bine, nu e bine!

De pe acoperis imi cad in cap doua matze (nu ma intrebati care le era sexul, ca la matze oricum nu m-am priceput niciodata), care se intrerup din catful pe care il incinsesera si mi se infig vartos in spate si pe gat. La zvarlu cat colo, speriata si luata prin surprindere si apoi alerg catre poarta sa le gonesc. Din baie, Dioda parea ca vrea sa demoleze orice zid i-ar fi stat in cale. Alung cu chiu cu vai matzele, ma reintorc in casa, dau drumul cainelui care face o tura prin curte si sfarseste atarnat de poarta, preventiv, pe modelul: “ba, daca va mai prind pe aici, ati sfeclit-o!”, dupa care vine linistit in casa.

A mai trecut o ora din cele 3 pe care le aveam la dispozitie pentru somn! Mi-nu-nat!

Cine sa ma doarma acum? Inima mea inca nu se potolise, Dioda tragea deja la aghioase, iar sunetele scoase de el pareau mai degraba grohaituri de porc injunghiat. Asa cum parea si creierul meu.

M-am ridicat din pat si mi-am luat o carte. Prima pe care am nimerit-o inainte sa aprind lumina. Atata ca nu era carte. Era un prospect de pe la nush ce masinarie mai am eu prin casa. Bun si-ala! Il parcurg constiincios, fiind sigura, sigura ca la asa lectura placuta o sa adorm in front. Ei, asi! De unde frate?!!! Nu numai ca am lecturat-o cu atentie, ba chiar am constatat ca la finalul lecturii o si stiam pe de rost – fir’ai tu sa fii de memorie cretina ce esti, ca nu ai face asta atunci cand chiar am nevoie!

A mai trecut o ora….

Capul meu nu voia sa accepte semnele si pace…

…Ajung in gara, dupa o calatorie cu un taximetrist care a vorbit la telefon tot drumul, impasibil la rugamintile mele fierbinti de a circula macar cu viteza legala, alerg si reusesc sa imi cumpar bilet pe ultima suta de metri.

De pe peron trenul parea chiar civilizat.

In interior Polul nord poluat. Adica pe langa frig si poseda si niste specimene dubioase. Grupurile s-au format repede. Femeile discutau politica, barbatii fotbal.

Alti barbati – 3 la numar, corporatisti navetisti, stateau ba cu nasul in telefon, ba in tableta. Cand m-au vazut in vagon mai aveau un pic si strigau Evrika. Cred ca din cauza ca posed o fata cat de cat umanoida.

Pana la Brasov am tremurat cu vorbe. Ba nu, mint. Vorbele nu mai ieseau demult. Tremuram, punct.

La destinatie urmaresc indicatoarele care ma trimiteau catre o statie de taximetre si imi recompun fengshuiu’ in graba, aparent indiferenta la peisajul dezolant al pasajului prin care trebuia sa trec. Chiar n-aveam vreme de prostii!

– Buna dimineata – si-mi acompaniez vorbele de un zambet larg pe modelul “azi iubesc toata omenirea”.

– Ihi…

– Sunteti liber?

– Unde mergeț?

Ii spun strada cu o voce aflata sub imperiul emotiilor declansate de deja – vu.

– Nț! – raspunde sugandu-si dintii. Nu merg acolo.

Eu merg pana acolo, dumneavoastra doar conduceti taxiul.

Da din cap plin de scarba, ma masoara si-mi face un semn care mai degraba parea sa insemne “valea”, insa m-a linistit din vorbe:

– Mergeti la colegul.

Colegul este personajul colectiv, in caz ca va scapa. Colegul are pret de 2.25 lei / km. Colegul se uita la fel de urat si de scarbit la mine.

Ma apuca Tourette-ul. La adresa mea, ca io-s proasta si “divina”. M-a mancat undeva sa fac o calatorie cu trenul!

Acu’, taci si sapa, Ioane si zi merci ca Dumnezeu dragutul te face sa-ti platesti prostiile imediat, ca stie ca ai capu’ mic si uiti repede!

Gasesc in cele din urma un domn in varsta, cred ca singurul amarastean cu dacie din toata parcarea aia de taxiuri si pe asta il lasa inima sa ma duca la destinatie, ba chiar sa ma si ajute cu informatii si o vorba blanda de bunic.

Ii zic “saru’mana” in gand si ma depozitez in cafeneaua unei pensiuni. De fapt, impropriu spus cafenea. Pe hol, ca in cafeneaua lor nu se fumeaza. Bun si acolo. Unde mai pui ca baia e la doi pasi si pot sa ma schimb si eu decent si sa ma imbrac de business, ca doara pentru asta venisem.

Constat ca oricat de mult m-am straduit sa-mi tin moralul sus, toate intamplarile de pana atunci imi modificasera usor starea, dar doar usor de tot, asa ca ma concentrez pe un gand frumos. Si ma gandesc la el. La gand, zic.

Businessul tine ca la vreo doua ore si imi propun sa ma vad cu niste prieteni vechi sa povestim o jumatate de ora, la o cafea, pana cand sa plec inapoi spre gara.
(…)

– Buna ziua! As dori un loc la trenul de 16:16, va rog!

– Buna ziua, nu pot sa va dau!

– ….?????….

– Pai nu pot, pentru ca trenul asta are mereu intarziere si eu nu stiu care pleaca primul, asa ca nu pot sa va dau.

– ….????….???….????….????……!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

– Mergeti la informatii si intrebati!

– CE?!!!!

– Care pleaca primul!

– Care, CE?

– Tren!

– Doamna – si incerc din rasputeri sa nu sparg geamul – v-am rugat sa-mi dati loc la trenul de 16:16. Ce nu imi e mie clar in toata chestia asta?!!!

– Pai trenul de 16:16 mereu intarzie si nimeni nu stie cand pleaca. Da’ mai e unu’ care pleaca mai tarziu si de obicei ajunge inaintea aluia de 16:16.

– Perfect, dati-mi la ala, atunci!!!!

– Nu pot! Intai mergeti si intrebati la informatii!

– CEEEEE?!!!!

– Daca stie care pleaca primul, nu v-am spus?!!!…

– Doamna, dati-mi loc la ala care nu intarzie, va rog!

– Asta nu pot io sa stiu!….

CUT

(…)

Biroul de informatii

– Buna ziua!

– Buna ziua!

– Nu va suparati, stiti cumva la ce ora pleaca trenul de 16:16? – rad in hohote, in capul meu, cand ma aud rostind acest cretinism, dar nu am ce face, chiar vreau sa ajung acasa la mine!

– Aaa….ala?!….pai cine stie?!…..

– Bine, atunci imi puteti spune daca trenul ala care pleaca mai tarziu face tot 2:50 pe drum?

– Da.

– Si imi puteti spune si la ce ora pleaca acel tren “de mai tarziu”?

– Pai cine stie?!….

– Pai si io cum aflu la care sa-mi iau bilet?!!!! – si disperarea mi se citeste nu doar in glas, ci si priviri…

– Pai mai veniti la 4:20 si intrebati atunci ca poate aflam, da’ noua nu ne spune nimeni, nimica….
(…)

Plec…Imi spusesera prietenii mei ca langa gara, pe stanga, e o terasa decenta si cu net. Am 50 de minute la dispozitie sa-mi verific mailurile, sa fumez o tigara si sa beau o apa. Cafele bausem vreo 6 pana la ora aia si oricum simteam ca lesin. Nu mai stiu daca de nervi ori de oboseala ori de limite atinse….Nici macar nu e important.
(…)

Biroul de informatii – doamna vorbeste la telefon, aruncata pe spatarul scaunului, o diva. Are o fata ascutita si, dupa riduri pare foarte aproape de pensie. Cenusie la fata, incercanata, dar cu o sclipire draceasca in timp ce-si rasuceste o suvita din mult prea putinu-i par ramas, grizonat si complet nespalat, se intinde languros pe scaunul si el jegos, ramas de pe vremea comunistilor. La un moment dat, imi arata prin semne ca ii perturb conversatia telefonica. Ma incapatanez sa raman pe pozitii.

– Buna ziua!

Imi face semn din mana sa dispar.

– Imi puteti spune, va rog, care dintre cele doua trenuri spre Bucuresti va ajunge primul?

(Doamne, Eugen Ionesco a fost mic copil, va jur!!!)

– Primul!

– Poftim?!!!!!!!

Glasul meu brusc enervat pare sa o scoata din transa pe diva.

– Aaaa…..(imi zambeste spart, cu toate cariile la vedere, ca unei vechi si dragi cunostinte)….tot TU esti?!…..

– Da. Deci?!!!…

– Pai, deci, nu stiu ca nu ne-a anuntat.

– Si eu la care sa imi iau bilet?

Intreb inutil, caci diva isi reia conversatia telefonica, asimilandu-ma decorului.

Nu ma misc de acolo si pace! Nu ma duc sa stau iar la o coada infernala, ca sa fiu trimisa din nou la informatii. In aceeasi masura, imi pare sincer rau ca nu posed o arma. Stiu sa trag si ochesc al dracului de bine. Intre ochi!

– …pai ce sa-ti zic, mai fata?!!!

– Despre trenuri. Va rog, povestiti-mi despre trenuri. It turns me on! – si-mi ling buzele fix ca intr-un film porno de cea mai proasta categorie.
Fomeia se sperie de data asta, nu se mai uita in nici un calculator, se balbaie incercand sa apuce microfonul sa se tina de el si zice pe nerasuflate:

– Luati-l p-ala de 16:16

Urlu:

– E șaișpe și douazeci, cretino!

– Da, da’ are intarziere douaj de minute! – si-mi face cu ochiul atat de gales, ca e randul meu sa-mi scuip in san si s-o rup la fuga catre primul ghiseu cu coada infernala, de la care pot sa imi cumpar “suplimentul de loc”.
CUT

(…)

– Buna ziua!

– Aaaa….(voce vesela) Tot dumneavoastra?

– Aaaa…..da….imi puteti da loc acum?

– La ce tren?

– La ala care pleaca primul

– Si io de unde sa stiu care pleaca primul?

-Dati-mi la oricare!

– Bine, va dau la ala care pleaca primul.
Vreti si continuarea sau va ajunge?!!!

6 gânduri despre „Trenule, masina mica

  1. Leșin! de-au n-o să se mai zică că e de-a râsu-plânsu, ci că e de România. Și cu asta o să se cuprindă toate.

    Trebuie să recunosc că n-am apucat să citesc tot, dar promit solemn că mâine dimineață asta fac la prima ora, sau a doua, depinde când ajung la lucru. Eu parcă semăn oleacă cu treburile alea.😀

    Apreciază

  2. Io am zis demult ca cel mai bun slogan pentru Romania este titlul unei carti pe care, pe vremuri, elevii o aveau in lista de lecturi obligatorii – „Romania pitoreasca”. Sa-nteleaga fiecare ce vrea!😀

    Apreciază

  3. Narcisa: ori esti sadica ori nu stiu ce sa spun, zau! :))) Lasa-ma un pic sa ma adun dupa toata oboseala acumulata, mai ales ca in ultima luna cred ca pot numara pe degetele de la o singura mana cat am dormit si revin si cu continuarea + cateva poze.😉

    Apreciază

  4. MOR DE RAS!!!

    Caragiale este etern, peren si pentru totdeauna prezent in viata romanilor!!!!

    ******
    – Buna ziua!

    – Nu va suparati, stiti cumva la ce ora pleaca trenul de 16:16?
    *******

    ar iu siri’ius ioane?!?!?

    Citez: „Tzatzo mooor” (am incheiat citatul!!!!) si altele nu de ras!!!!

    PS: Traiesca ion Luca Caragiale!!!!!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s