Lunea asta

Lunea asta a iesit asa, ca o planta cataratoare, direct din inima mea spre soare. Stateam in continuare intinsa in pat uitandu-ma uimita la ea cum creste, in timp ce un gand radea – „uite un fractal”.

M-am speriat si am sarit in picioare. Daca e un fractal, inseamna ca eu nu mai sunt om?!…

Planta a ras si mi-a raspuns cu o floare care s-a deschis spectaculos. Floarea s-a aplecat si mi s-a asezat dupa ureche, soptindu-mi – e o noua luni de inca vara, imbratiseaza viata!

M-am uitat in jos. De picioare aveam inlantuite buruienile trecutului. M-am scuturat de ele, ca si cum m-as fi descaltat de niste papuci pe care talpile ii resping pentru ca simt nevoia sa respire pamantul reavan si verdele ierbii si am plecat in viata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s