Laif căuci

credits to: http://www.cartoonstock.com/directory/l/life-or-death.asp

Nu inteleg de ce Asociatia Psihologilor din Romania (sau cum s-o fi numind ea) nu ia nici o masura in privinta unui trend ingrijorator si deopotriva periculos.

Am sa pornesc de la un exemplu: in SUA, ca sa poti practica terapii alternative ori masaj esti obligat de lege sa faci 3 ani de Medicina. Altfel, ne intoarcem cu succes in Evul Mediu (si, spre referinta iti recomand sa te uiti la un film: „The Phisician”, ca sa intelegi la ce ma refer.

Sa-ti spun o poveste:

Cu ceva vreme in urma mi-a tunat sa pun pe hartie povestea unui proiect pe care il tot coc in mine de ceva vreme, un proiect de suflet, ca orice am lucrat pe lumea asta. Si se face ca imi tuna si ideea sa ma intalnesc cu cineva dintr-o mare companie, sa-i povestesc la o cafea despre ce e vorba si sa identificam impreuna daca exista posibilitatea de colaborare. Daca in ultimii doi ani persoana respectiva nu a avut vreme sa ne vedem, de data asta a acceptat mult prea usor ca sa nu-mi ridice spranceana, dar am mers inainte, pentru ca, dincolo de toate, curiozitatea mea si dorinta de a-mi vedea povestea pusa in practica ma impingeau de la spate.

Ma tot gandesc cu ce sa ma imbrac la intalnirea cu pricina. In rochie nu puteam pentru ca aveam programare la cosmeticiana abia peste doua zile, era si duminica si mai eram si intr-una din zilele alea. In plus, cu ditamai rucascul in spate, caci trebuia sa imi iau si laptopul la mine, nu mergea sa ma imbrac in rochitica, asa, ca o alba ca zapada. Aleg asadar o pereche de blugi subtiri si cool, o camasa vesela si mega pantofii mei sport Sketchers de care sunt foarte mandra. Simteam ca as vrea sa am ceva in plus, asa ca mi-am pus si ceasul. Pe mana dreapta, ca acolo mi-a venit sa-l pun in ziua aia. Oricum pentru mine ceasul nu reprezinta mai mult decat o bratara in plus, asa ca nu tin cont de mana pe care il port. Ma uit in oglida, aplic un fard atat de natural ca nici nu te prindeai ca as avea ceva shmacoline pe fata si plec simtindu-ma extrem de bine in pielea mea.

Cafeaua era programata intr-o duminica, asa cum ti-am mai spus, pe la ora 14:00. Ajung cu maximum 3 minute intarziere din pricina unui semafor la care am stat cam mult.

Doamna, caci era o doamna persoana cu care urma sa am intrevederea, sedea la o masa, in plin soare, desi erau nenumarate altele libere la umbra, insa asta era in vitrina asa… Imbracata intr-o rochie sclipicioasa, argintie cu margini negre. Ma umfla rasul in sinea mea, dar sunt serioasa in exterior. Am mai avut cu ani in urma o clienta care se imbraca la birou cu haine de club si nu i se parea nimic anormal in asta.

Ma intreaba din start scopul si durata vizitei si incerc un usor sentiment de descumpanire. Il dau la o parte cu o mana imaginara si plina de entuziasm incep sa-i spun povestea. Incep – asta e cuvantul cheie. Ma intrerupea la fiecare 3-5 cuvinte si o lua pe campii povestindu-mi despre alte proiecte „la fel ca al tau”, care nu aveau decat legaturi vagi cu ceea ce voiam eu sa fac si, in plus, de unde stia ea ce vreau sa fac daca nu ma lasa nici macar sa termin o fraza?!…Ma cuprindea o stare din ce in ce mai neplacuta cu care ma luptam in interiorul meu. Mda, deci toate proiectele de care imi povestea madam erau mult mai minunate si mai mirobolante decat ce as fi vrut eu sa ii spun, lucru care ma bucura la modul cel mai sincer, dar, in aceeasi masura, nu aveau legatura cu mine.

Mi-am dat seama ca e absolut inutil, dupa 3 incercari, sa o aduc pe carare, asa ca am lasat-o balta.

In momentul acela doamna imi spune ca ea nu mai lucreaza in compania aia. In mintea mea a urlat un gand: „si nu puteai sa spui asta de la inceput? Macar stiam o treaba!!!” Dar am tacut si am asteptat cuminte sa vad cand i se declansa arcul. I s-a declansat rapid, caci stiam foarte clar ce fel de energie ii transmit din priviri.

Asa se face ca aflu ca s-a facut life coach. Ai lasa-ma! Deci e de batut campii.

O ia usor in prima faza, dar am simtit-o ca e exact ca o tante d-asta care da in carti. Are niste chestii standard invatate pe care le etaleaza sa vada unde pune clientul botul ca sa poata broda pe subiect. O chinui un pic, caci altel mi s-ar fi parut prea lesne si incep sa-i servesc povesti de care voia sa auda. Pe aceeasi strategie de joc ca datul in carti.

Din momentul ala incepe sa ma puna la zid. Simteam cum ma mitraliaza si cum ma scurge de energie si am lasat-o. Da, am momentele mele de masochism, recunosc.😉 5 ore a durat chinul.

Iata mostra:

– Unde e femeia din tine?

Mi-a venit sa-i spun ca acum se scurge prin tampon, golaneste, dar m-am abtinut. Am facut doar ochii mari, de caprioara, cu intrebarea inclusa.

– Pai, uita-te la tine cum esti imbracata!

Ma uit, ce sa fac?!…Eram curatel imbracata, sport, degajata, ba mai mult decat atat imi si calcasem camasa in ziua aia! Nu vad nimic in neregula si ma intorc din nou catre ea cu privirea de caprioara 2.0

– N-ai nimic feminin in tine!

Ma mai uit o data la camasa. Era cu roz. La maini am bratari cu tot felul de zdranganele. Pe fata am tot felul de boiele, ca toate femeile. Si da, e o zi in care m-am imbracat in blugi. Probleme, Gogule?!!! Se pare ca da.

– Si ceasul?!!! Ceasul de ce il porti pe mana dreapta?

– Pai asa mi-a venit sa il pun azi….eu nu port ceas de obicei si atunci cand il port e de decor. Nici macar nu m-am uitat daca nu l-am pus cu susul in jos.

– Partea stanga a corpului reprezinta emotiile, partea dreapta a corpului reprezinta puterea! – imi zicea ea usor nervoasa.

„Ce dai, bre, nu stii sa-njuri?” – imi venea sa-i spun si rad in continuare in sinea mea.

– Nu stiam asta, sincer!

– Vezi, totul e masculin in tine! Cum vrei……(nu-si gasea ideile si cuvintele) cum vrei sa te placa un barbat?!!!!

– Ca pozitii sau la ce te referi? – de data asta chiar nu m-am putut abtine…

– Ai o relatie?

Aaaaa, deci asta era frustrarea….

– In momentul ASTA nu. – ii raspund simplu.

– Pai vezi?!!!!! – in ochii ei se citea victoria

Cum nu stiam ce ar fi trebuit sa vad, am preferat sa tac si sa ma uit pe strada. Trecea un tip misto. Ea se intoarce involuntar dupa privirea mea si in acelasi timp cu ea se intoarce catre noi si tipul. Care ne evalueaza pe amandoua si alege sa-mi zambeasca mie. Imi venea sa-i urlu aluia: boule, care esti tu bou, ce-mi faci tu mie, ma, ca ma executa asta nu alta?!!!! – dar tac… Simt cu frustrarea explodeaza in femeia care se intoarce spre mine si incearca sa-si recompuna o fata umana. Ce dreaq, ba, avea si rochitica cu sclipici si alea….Asa cevaaaa!….

– Gandeste-te la cei mai buni 5 prieteni ai tai!

Tonul ei ma ia prin surprindere si tresar, caci, intre timp, eu intrasem pe modulul lene absoluta.

– Pai nu mai am 5 „cei mai buni prieteni”. Am mai putini, ca i-am triat riguros.

Se uita la mine cu mila.

– Bine, gandeste-te la aia pe care ii ai!

– Bine, ma gandesc.

– Sunt doar femei, nu?!!!!

– Nu, sunt si barbati.

Ma priveste cu furie de data asta. Nashpa, iar am zis ce nu trebuia.

– Bine, gandeste-te la ei! Au o viata implinita? Adica si profesional si personal?

– Din punctul meu de vedere, da.

Dezamagirea din ochii ei capata proportii ametitoare, dar de data asta nu o las.

– De ce ma intrebi?

Sta minute bune in tacere si nu mi se pare de bun augur. Intr-un final zice cu voce moale si blanda

– Cei mai buni prieteni ai tai te reflecta pe tine.

Sar in sus de bucurie. La propriu. Si mai bat si din palme. Nu cred ca a fost bine ce-am facut, dar eu ma comport in felul meu no matter what.

– Sunt cel mai misto om din lume, in cazul asta! – completez ca proasta.

Fata i se innegureaza. Dar e hotarata sa continue tirul.

Cum ti-am zis a durat 5 ore intrevederea. La final am platit eu nota si ea m-a intrebat

– De ce nu inveti sa primesti?

Imi venea sa-i zic de dulce.

Pe strada se intoarce brusc spre mine si-mi spune:

– Uite, chiar daca te superi pe mine, am sa-ti spun ceva!

– Te rog! – o invit ceremonios

– Eu am decis sa ma intalnesc doar cu oameni care au relatii fericite, asa ca, vezi tu…

– Si eu am decis sa platesc eu nota ca sa nu te mai vad niciodata.

Ce sa-i fi spus? Ca nu inghit bullshiturile? Ca rahati ca astia, daca dau de o  persoana instabila emotional si / sau psihic o pot distruge si baga la spitalul de nebuni?

Am scris asa pentru ca in Romania cazurile de schizofrenie s-au inmultit ingrijorator, sindroamele, precum cel mistic, capata o amploare grava si ca e bine sa te documentezi foarte bine inainte de a te da pe mana unui „laif căuci”, guru ori maestru de oricare ar fi el. E posibil sa aiba probleme grave la cutiuta cu maimute si sa-ti faca un rau pe care sa nu-l mai poata repara nimeni.

17 gânduri despre „Laif căuci

  1. Povestea ta seamana destul de mult cu a mea de pe vremea cand eram la facultate si cautam si eu sa „fac un ban” si mergeam pe la diferite interviuri (nu ca nu lucram, insa nu stii de unde sare iepurele si poti pierde oportunitatea vietii)…. incep sa-ti povestesc pe scurt .. tine-te bine :)))

    Anii 95-96 circa… eu student deja lucram sa-mi castig banii de buzunar pt „varie si eventuale” in plus fata de bursa si ce primeam de acasa de la parinti… vad anunturi destul de multe de genul: „vrei sa castigi bani, sa iti faci o cariera, sa stii cum sa reusesti in viata? vino in ziua de, la ora de in locul x”…. ok, no problem chiar daca era duminica dupa masa si ora era vreo 14-15 cred eu

    Tin minte asta pt ca mi.a facut click la povestea ta orarul lu’ tanti aia … duminica la ora 14:00

    In fine …ajung acolo dupa ce mancasem eu ceva pe la vreo 13:30 … vad multa lume pestrita si zic…hait ca e groasa….

    In fine… intram intr-o sala si incepe un nene sa vorbeasca asa de pe pereti zic eu cu exemple si fraze de genul : vrei sa ai bani sa nu stii numarul lor? vrei sa nu ai orar fix de mers la munca? etc…. pe principiul mai bine tanar, sanatos, frumos si bogat decat batran,bolnav, urat si sarac :))))

    In fine … eu aproape ca adormisem in sala caci mancasem cu o juma’ de ora mai devreme… imi faceam siesta… la sfarsit vad ca ne triaza si ne cheama pe fiecare separat la un meeting.

    Vine si randul meu si ma intreaba: ce faci, cum te numesti etc…

    El: asa e ca nu muncesti si nu ai bani?
    Eu: nu, muncesc si am si bani!

    El: ce muncesti?
    Eu: ii zic ce muncesc – aveam 2 joburi pe vremea aia – ambele part time

    El: cat castigi?
    Eu: ii zic suma si il vad ca incepe sa se balbaie…

    El: vrei sa mergi la facultate?
    Eu: sunt deja! (no comment pe fatza lui)

    El: la ce facultate esti?
    Eu: ii zic unde sunt si replica brusc: da esti inteligent!!! (m-a busit rasul sincer …. arat eu poate a prost insa nici asa pe fazta cred ca nu ma dau de gol cand deschid gura)

    El: vrei sa-ti iei masina?
    Eu: dar am una deja! ce sa fac cu a doua? (ramane interzis)

    El: ce masina e?
    Eu: ii zic marca si modelul si vad ca da okii peste cap! (era disperat saracu’)

    El: ti-au cumparato parintii tai, nu-i asa?
    Eu: nu, mi.am cumparat-o eu cu banii mei muncind! (ii venea sa-si dea cu ceva in cap)

    (…. sar peste anumite intrebari pe care le consider stupide si ajung la final…)

    El: si stii ce vei vrea sa faci in viitor?
    Eu: ii zic da! sa termin facultatea, sa muncesc pe meseria mea intr-o tara in lumea asta unde pot sa traiesc decent eu si familia mea pe care mi.o voi cladi din saraiul castigat muncind 8 ore pe zi de luni pana vineri fara sa fiu sclav la vreun patron idiot cu pretentii de 2 lei care se crede stapan pe vietile celor din jur doar pt faptul ca ii sunt angajati!

    El: Aham….aaaaa… si de ce ai venit la intalnirea asta azi?
    Eu: pt ca am crezut ca pot sa invat ceva nou, bun si pozitiv🙂

    Ma ridic ii dau binetze , i urez toate cele bune si succes in viata si plec….

    Cam asta e tot….

    Apreciat de 1 persoană

  2. Foarte mișto scris, m-am distrat copios!
    În afară de faptul că femeia era pe arătură și tu, da, ai fost masochista să o suporți, pot să te asigur cu mâna pe inimă că și din Colegiul Psihologilor – căci așa se numește Asociația cu pricina-ies asemenea specimene. Și că există cel puțin un laif cauci foarte mișto, îl cunosc personal și i-am declarat iubire veșnică!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Stiu ca exista si oameni misto specializati in asta. Si eu cunosc cativa. Din pacate, e asa un carcalete de titluri retinute din cartile de pe tarabe, semi-spiritualitate si al dracu god faires incat te ia jalea, mai ales ca astia au si tupeu. Oamenii de bun simt stau in spate. Churchill spunea ca pentru ca raul sa se propage e suficient ca oamenii pregatiti sa nu faca nimic. Inteleg si ca le e sila, dar…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pentru că la ora asta modestia mea s-a culcat, mă voi autocataloga în categoria oamenilor mișto ca să îți spun despre mine că fac. Țin seminarii gratuite -unde vin oamenii să critice prestația vorbitorului, mai mult decât să învețe ceva și unde vorbitorul ar vorbi mai bine dacă ar simți ceva mai multă susținere din partea auditoriului- , împreună cu Asociația Supra pornesc pe 2 aprilie un proiect de 10 întâlniri pentru copiii supraponderali și părinții lor-despre care toată lumea consideră că e o idee minunată, mai puțin cei în cauză, deci ne confruntăm cu lipsa cvorumului.
    Și nu știu dacă mi-e silă, cât îmi e greu câteodată. Doar că vin și încurajări care se alătură motorului meu intern.
    As fi putut să îți arăt spre alții care fac, cu rezultate mai bune deja, dar asta înțeleg eu din mult prea vehiculata ” schimbarea începe cu tine”.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Nu trebuie sa uiti faptul ca traim intr-o tara in care educatia (in cele mai mici detalii ale sale) lipseste si pe verticala si pe orizontala. Si da, iti inteleg si greul si sila care te incearca; si faptul ca sunt momente in care, poate, te intrebi de ce sa mai continui. E o lupta foarte grea si foarte lunga cea la care te-ai inhamat, dar eu cred ca ficare efort din asta merita pentru ca mai inseamna un pas mic. Da, stiu, te costa multe resurse, dar eu cred ca merita. Da-mi mai multe detalii pe mail si poate reusesc si eu sa ajut cu ceva.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Sunt psiholog şi vreau să ştiţi că şi psihologii au aceeaşi viziune asupra consilierilor ăstora de ocazie. Din păcate Colegiul Psihologilor din România nu le poate reglementa meseriile. Un life coach sau un consilier de dezvoltare personală poate face un curs de 3 luni prin intermediul căruia primeşte o diplomă neavizată de Ministerul Educaţiei. Statutul lui nu e reglementat de nicio asociaţie. Problema e că, alături de vrăjitorie, meseria lui e prezentă în codul CAEN, deci o poate practica legal. Problema şi mai mare e că un life coach de-ăsta nu cunoaşte detalii despre tulburarea de personalitate schizotipală, despre schizofrenia paranoidă sau alte boli mintale şi, când nimereşte un client cu de-astea, mai mult rău decât bine îi face. Pentru că cei cu aceste boli şi tulburări sunt extrem de influenţabili şi au gust pentru gândirea magică de tip ”puterea e în tine”. În plus, noi psihologii, pentru a putea consilia eficient un client, facem 3 ani de facultate, 2 de masterat, plus cursuri de formare complementară şi ani buni de practică sub supervizare. Asta ca să se asigure faptul că nu-i spunem prostii clientului sau pacientului. Şi vine un life-coach de-ăsta care habar nu are despre cum decurge o şedinţă adevărată de consiliere şi-ncepe să toarne truisme şi vorbe mari fără substanţă, de pleacă acasă omul mai confuz decât venise şi cu problema agravată.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Nu am mai citit de mult un text asumat ….mi-a placut ……sunt perfect de acord cu life coachul dar el a existat si v-a exista sub alte forme de ‘consultanta holistica ‘ ….

    Apreciază

  8. Mie imi pare rau de un lucru: ca in orice domeniu, uscaturile sunt din ce in ce mai multe. Din pacate, aceste uscaturi genereaza neincrederea oamenilor si ingreuneaza munca profesionistilor. Pentru foarte multe domenii de activitate aparute recent in Romania nu exista proceduri si standarde, iar anii care vor trece pana cand lucrurile se vor aseza cat de cat, vor avea niste costuri.

    Apreciază

  9. Simpatica diescrierea ta. Pe de alta parte, daca vrei sa te duci la „saman”, o faci pe riscul tau, ca sa zic asa. Daca te-ai informa putin, astfel de laif cauci ar muri de foame aproape instant, si ar disparea de la sine🙂 Nu mi-e foarte clar ce ai vrut sa subliniezi in articol: ca in orice meserie/breasla exista si rebuturi, sau ca, prin natura „meseriei” (cea de laif cauci), in cazul unui esec, efectele sunt mult mai grave. Altfel, cel putin dupa stilul in care ai povestit :)), cred ca mi-ar placea sa mai „comunicam”:D

    Apreciază

  10. Liviu, eu nu ma dusesem la saman, intalnirea avea cu totul si cu totul alt subiect. Dar da, am vrut sa subliniez ca e importanta informarea, dar, chiar si asa, sunt multi din categoria „pomul laudat”. Zilele trecute discutam situatia cuiva care a fost 10 ani la un acelasi psiholog si era din rau in mai rau, dar ii era frica sa schimbe ceva. La un moment dat si-a luat inima in dinti si a mers la altcineva la psihoterapie, iar evolutia din ultimele 6 luni este extraordinara. Aici sunt mai multi factori – calitatea profesionala a terapeutului, compatibilitatea dintre pacient si terapeut, conjunctura etc. Niciunul dintre acesti factori nu este de neglijat.
    Te mai astept prin sufrageria cu prieteni. Pe aici e plin de tot felul de povesti!🙂

    Apreciază

  11. Of…M-am exprimat foarte gresit. Nu ma refeream la tine, ci „tu” in general🙂. Am inteles din articol ca era cu totul altul motivul. Sunt de acord ca, dat fiind faptul ca te joci cu „mintea” cuiva, ar fi de preferat ca nu oricine sa practice asta… Pe de alta parte, tocmai pentru ca e „mintea” ta in joc, poate ar trebui sa fii atent si la cine te angajezi in terapie….

    PS: Toate pronumele personale la persoana a doua din acest text nu se refera la tine, ci in general :)))

    O duminica frumoasa!

    Apreciază

  12. E bine. Eu sunt singura in capul meu inainte de cafea si m-am gandit (cu mintea de alaltaieri) ca ai fi putut crede ca eu m-am dus la „remobilat” :))

    Apreciază

  13. Nu cred ca ar fi vreo problema daca te-ai duce… Mult mai grav ar fi insa daca ai da peste firme de „amenajari interioare” care sa nu aiba habar despre ce vorbesc.
    Kip ap za gud uork!!😉

    Apreciat de 1 persoană

  14. Nici eu nu gasesc ca ar fi vreo problema, mai ales ca stiu si la cine trebuie sa apelez.🙂
    Multam pentru incurajare, mai ales ca de ceva vreme ma lupt cu o „criza de scris”. Adica scriu in cap si mai putin pe hartie, fie ea si digitala.🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s