Alexandru Andries

800px-Alexandru_Andries

Play…you know already…🙂

Pe melodia asta m-am indragostit de Andries. Nici macar nu-mi pasa cum arata. Stiam ca e arhitect. Eheeei pe vremea lui Ceasca, sa fii arhitect era o treaba…. Si, de fapt, nici macar nu m-am indragostit de el, ci de conceptul de EL. N-am avut fantezii cu Fat Frumos. Si nici macar nu am fost vreodata capabila sa descriu un Fat Frumos. V-am mai zis ca-s gresita.. :)) Dar mereu am putut sa definesc conceptul de Fat Frumos. Spontan, cu simtul umorului, mare dusman al rutinei, sa-mi transmita ceva si, mai ales, dar mai ales sa-mi dea foc la creier, iar in pat…oh….dar mai bine nu intru in detalii!… Intelege fiecare ce vrea.😉 Cand „l-am cunoscut” pe Andries, el era intr-un pickup, altfel de fitze pentru vremea respectiva, iar eu cantam dimpreuna cu el, asa..cu lipsa-mi de voce si cu lacrimi pe obraz, intrebandu-ma daca vreodata in viata voi merita un om misto in viata mea. da, stiu, eram dubioasa de pe vremea aia. * M-am obisnuit cu termenul de „dubioasa” de cand nepoata-mea mi-a declarat prima data ca sunt „dubios de draguta”.😉 Nepoata-mea, care e fata, nu baiat, da?!!! :)) (*remarca pentru cunoscatori😉 ) Problema era atunci cand intram in baie, in acel program infernal de „doua ore de apa calda” si nu ieseam nici moarta pana nu-mi terminam repertoriul. In ordinea numerelor de pe tricou: Dimineata devreme Am doua umbrele Are ochi de ciocolata (si priveste uite-asa – si pe versul asta musai ma uitam sasiu) Ea va veni (si aici imi imaginam cum EL s-a dus la o tiganca si a cumparat galeata cu flori, cu totul si asteapta emotionat sa apar eu. Eu am aparut, el nu… ) Fluture pe perdea Nu-l dau pe azi pentru maine (aici urlam cat ma tineau bojocii: „eu n-am sa te parasesc niciodata”…desigur la conceptul de EL ma refeream) Regina noptii Asta-i usa Cercei in urechile ei (la asta radeam pana ma prabuseam in cada) …mai era un cantec pe care nici moarta nu mi-l amintesc acum si care era rupere pentru mine… Si nu as fi avut cum sa imi inchei recitalul decat cu „Am intrebat un militian” De fapt, erau mult mai multe melodiile pe care le cantam, dar astea au fost primele pe care mi le-am amintit… Uneori ma simteam ipocrita pentru ca il tradam pe Adrian Pintea cu Alexandru Andries…dar adolescenta are regulile ei, pana la urma… Dupa un miliard de ani si alte miliarde de intamplari, aflu in seara asta despre concertul lui Andries la Sala Radio, aceeasi in care stateam cu manusi in maini si paltonasul strans pe langa mine la concerte, eu, copilul dintr-un targ fara tramvaie, adus de parinti la Bucuresti sa nu ne pierdem farama de umanitate care ne diferentia. Pe Alexandru Andries nu l-am cunoscut niciodata personal. Este unul dintre extrem de putii artisti romani cu care nu am lucrat si pe undeva ma incearca o unda de regret. Ramane insa, in sufletul meu, ca omul cu un simt al umorului extraordinar, capabil de ironii mai mult sau mai putin fine, ca omul care „spune cantece” si „vorbeste cu sufletul tau”. Si da, la concertul sau aniversar chiar am chef sa merg. Pentru ca el e cel care mi-a cristalizat conceptul de „EL”.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s