Despre tot felul de politici…mai putin politice, la Altex

Unknown

…sau cum aflam din povestea de astazi despre….Ei, dar mai bine va spun povestea, sa nu ii stric farmecul!…😉

Nu demult, intr-o zi insorita de vara (ce e drept, vorbesc despre vara, nu despre parodia de anul acesta) se face ca a trebuit sa-mi parasesc lenea la umbra marului si s-o pornesc spre Carrefourul de pe Soseaua Chitila, pentru refillul lunar cu hrana pentru dihania numita Diodă. Il stiti, doar! Evident ca ma intind la povesti cu vanzatorii de la pet shop si uit complet ca pe langa animalul din dotare, mai trebuia sa ma hranesc si pe mine, dar, precum am mai spus, era prea vara si prea frumos ca sa-mi pese de un astfel de detaliu. Asa ca in momentul in care m-am hotarat sa plec, nu ma duc si eu ca orice crestin botezat, sa ies pe usa principala, ci ma abat prin Altex. Asa…sa mai casc gura.

Aham…zi-i tu unei femei sa intre intr-un magazin doar sa caste gura!!!…sau, in fine, nu mie!

Si mi se arata brusc si fara preaviz ca e timpul sa imi schimb aspiratorul. Nu ca cel vechi avea ceva, Doamne fere, ca nici macar 2 ani nu facuse de cand ma „indragostisem” de el intr-un alt magazin. Dar asa…

Si descopar cu bucurie aspiratorul care avea sa-mi faca mie viata mai usoara. Vertical, fara fir, de putere mare – sa faca fata la cat naparleste Dioda in fiecare anotimp. Rog un reprezentant de vanzari sa ma ajute sa il testez. Se face. Doar ca obiectul era defect. Reprezentantul de vanzari mi-a spus asta, dar, ca sa-mi dovedeasca a si cuplat obiectul la o priza. Mda…nu mergea…desi se presupune ca in felul acesta un client ar fi fost motivat sa cumpere. Nu-i bai, zic, doar n-o sa va cumpar decorul! Iau unul sigilat si netestat de un milion de oameni si care sa si mearga. Asa…de fiță…

Cauta copilul ala ce cauta prin calculatorul lui si constata ca nu mai are absolut nici o bucata. Nici macar o bucata de cablu din obiectul pe care mi-l doream, un buton, o ceva…

Ma dezumflu.

Copilul vine cu o idee salvatoare.

– Lasati-mi datele dumneavoastra de contact si va sun sau va dau email cand aducem.

– Nu-i problema, dar asa, ca idee…cam cat ar dura?…

– Sincer, nu stiu. Nu depinde de noi…Stiti, sefii…

Da, stiu, sefii…

A trecut mai bine de un an de atunci. Nu m-a sunat nimeni. Intre timp aparuse zvonul ca nu se vor mai produce si comercializa aspiratoare peste o anumita putere, nicaieri in UE. Sincera sa fiu, pe mine m-a umflat rasul cand am citit stirea asta, dar nu pot spune ca n-am avut o strangere de inima. Chiar era fain aspiratorul ala!…Si tare mult s-a mai lasat asteptat.

Nu-i vorba, ca am mai trecut prin Altexul cu pricina si mereu mi se spunea ca n-au mai adus. Ce m-a contrariat de atunci incoace, a fost faptul ca, in continuare, acel aspirator stricat este expus spre vanzare. In fine, nu mi-am batut capul prea mult, sa nu-mi cauzeze.

In fond, cu cateva luni inainte cumparasem ultimul filtru de cafea cu programare si mi s-a spus

– Stiti, sefii ne-au pus sa aruncam ambalajul, ca e ultima bucata….Stiti…politica magazinului…Va suparati daca il luati in brate?

Nu, dar cum sa ma supar pentru atata lucru. Fericirea de a ma trezi dimineata in parfumul cafelei gata facute si nu de mine, era prea mare. Si-apoi, cine sa se mai uite la faptul ca cine-s io sa-mi permit sa mai fac si figuri?!…un client amarat acolo…

Si tot in fond, dupa cele doua tarasenii trebuia sa vina si o a treia, pentru ca eu am enuntat cu multi ani in urma un principiu care vad ca functioneaza perfect (cel putin in privinta mea): cand gresesti o data e omeneste, cand gresesti de doua ori esti prost, iar cand gresesti de trei ori, pentru ca Dumnezeu are simtul umorului, iar Murphy traieste si e printre noi, primesti una peste dinti sa te trezesti la realitate.

Mno…si se face ca mi se strica telefonul de totul totului. Era spre seara asa…Ma urc in masina si apuc drumul cunoscut. Imi trebuia telefon musai musai, ca altfel as fi stat extrem de linistita. Din start nu-mi propun sa imi dau o poala de bani pentru un telefon. Ca daca tot am degetele rare si il sparg in maxim 48 de ore de la achizitie, tăt un drac. Phiii si ce vremuri erau alea in care imi uitam telefonul pe capota masinii dupa ce cautam o juma de ora cheile si plecam si telefonul cadea si nu se spargea!….Frumoase vremuri….

Ma uit pe la toate cele de prin magazin. Imi sare in ochi un Akai si ma distreaza gandul ca s-au apucat si astia sa produca telefoane. Subtire, usor, de dimensiuni rezonabile, frumusel ca design. Unde mai pui ca era si 400 de lei. Chilipir, vere! Asa ca il iau.

Ajung acasa cu sufletul impacat ca am telefon si ma apuc sa il butonez. Primele 5 secunde am avut impresii bune. Dupa aia s-a stricat caruta. Cu mine in ea. Pocnesc de nervi, dar la ora aia era deja inchis la Altex.

A doua zi, era sa spun ca Andries „ma urc in tramvaaaaai”, dar de unde tramvai pana in porumb la Altex? Ma urc si eu ca tot omul in masina si ma duc cu gandul sa schimb produsul si da, de data asta, chiar sa dau mai multi bani, dar sa nu mai fac experimente pe pielea mea.

Ei ash!…

– Ne pare rau, nu vi-l putem schimba. Trebuie sa il trimitem in service. Asa e politica noastra, stiti….

– Produsul nu are nici macar 24 de ore de la cumparare. Cum credeti ca as vrea un produs reparat? Sunteti cumva magazin de sh-uri?

– Nu, dar stiti…politica….

Sun un prieten de la …nici nu conteaza de unde…un prieten care ma putea lamuri.

– Nu poti sa le faci nimic, daca aia e politica lor, aia bate legea.

– Ma, a dracu’ lege, de ce n-o schimbati daca e ilogica?

In fine, respir de cateva ori adanc si ma calmez. Ma intorc spre reprezentantul de vanzari

– Stiti, voiam sa dau bani in plus, sa cumpar un alt produs, mai bun.

– Nu se poate…stiti…

– Da, stiu, politica…

Deja simteam ca fac urticarie.

Tot prietenul cu pricina imi spusese ca reparatia trebuie sa dureze maxim 15 zile calendaristice si, daca nu-l puteau repara, trebuiau sa ma lase sa imi iau altceva sau sa imi returneze banii.

Cinshpe zile?????!!!!! Si io ce fac fara telefon atata timp?

Dau sfoara in tara pe la prieteni dupa un telefon de bogda proste pentru cateva zile. Se brodise sa fie sezon de spart telefoane. Aia e, vineri 13, pisica neagra.

In a 18-a zi de la trimiterea obiectului in service (sincera sa fiu uitasem de telefonul ala si intre timp m-am procopsit cu o frumusete si o bunaciune. De telefon zic!), in timp ce eram in discutii cu un client, primesc un apel de la un numar necunoscut. Imi cer scuze si raspund.

– Buna ziua, de la Altex…

– Asa, daaa, ca si uitasem!

– Aaaa v-am sunat sa va spun ca ati primit negatie…aaaa

– Ne….ce, ma?!!!!!

– Negatie, zice vocea speriata.

Izbucnesc in hohote de ras pana cad (ca o doamna, cu ma stiti) de pe scaun, ca oricum nu intelegeam ce mai inseamna si asta si cand reusesc sa-mi adun vorbele intr-o chestie coerenta numita vulgar (de la lingua vulgaris) vorbire, intreb:

– Cum adica…am primit negatie?!!!

– Aaaaa….adica telefonul dumneavoastra nu poate fi reparat. E mort.

– Dumnezeu sa-l ierte si despre morti numai de bine. Si-acu’ ce facem?

– Pai veniti la noi la magazin sa ne dati acceptul si dupa aia mai asteptati sa va sunam noi sa va confirmam negatia si apoi sa mai veniti o data sa va luati banii.

Era prea tare chestia asta, asa ca pun telefonul pe speaker si rog personajul sa mai repete o data.

Clientul meu, om serios, imbracat ca orice om de business – la costum, lasa domnia la o parte si cade si el de pe scaun, din acelasi motiv din care cazusem si eu mai devreme. Fapt pentru care ne alegem cu propunerea, venita din partea ospatarilor, sa ni se aduca perne, sa stam direct pe podea, sa nu ne mai accidentam.

In fine, nu stiu sa va spun cat am ras, tinand bietul timorat de la Altex la telefon. Cert e ca am inteles ca trebuie sa ma duc la ei sa…ceva si apoi sa ma sune ei sa….altceva si abia pe urma puteam sa ma duc sa imi recuperez banii.

Bref toata povestea a durat fix o luna.

Cand s-a-mplinit luna, m-am dus la magazin, ma prinsesem intre timp cam cand e aglomerat (eufemistic vorbind), am intrat mandra de parca aveam de luat potul cel mare la loto, mi-am recuperat banii si apoi am racnit in mijlocul magazinului:

– Altex, luna noastra de miere s-a terminat! DI-VOR-ȚĂM!

Unde mai pui ca, desi era vara, ploua mocaneste si era un frig taman bun pentru o depresie post divort!….

P.S. Si uite-asa am mai taiat unul de pe lista….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s