Ganduri inutile

Doamne cata cerneala…

Pleosc!

Iar s-a aruncat nebuna. Ma uit spre cer. Iar a fugit luna de la locul ei si s-a aruncat in mare.

Revenind….Doamne cata cerneala a curs inutil. Atate secole de ganduri de toate soiurile, irosite. Atatea ganduri si atata cerneala si noi…noi doar atat putem?!…

Din apa nu se aude nici un sunet. Daca s-a inecat? Cum, cine? Luna, vere! Nu ti-am zis ca de cate ori nu-s atenta sare in apa la balaceala?

Mneah…nu se-neaca ea….O fi cautand comori.

Comori?????! Si pe mine nu m-a luat!

Toata viata am visat sa descopar ceva…acel ceva care sa poata fi numit comoara. Acel ceva de care sa ma bucur doar eu pentru 24 de ore si apoi sa ia calea unui muzeu sub conditiile mele clare.

– Hei, ai inebunit? Iesi din apa! Ai stat prea mult! O sa arati ca un burete!

Nu-mi raspunde. I se rupe, cred. Oricum stie ca nu ma duc dupa ea. Nu in noaptea asta…dar curand…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s