Vorbe preacuvioase

Durau. Manastirea Durau.

Eram cu ai mei intr-o tabara. Nu mai stiu cati ani sa fi avut pe vremea aceea…

Hai sa o vizitam si pe asta, daca tot suntem in zona. Intram. Ingrijita, curata. Calugarii….cred ca cel mai tanar avea vreo 50 de ani. De admirat pentru o manastire de calugari sa fie asa ingrijita si dichisita.

Io, ca de obicei, atarn un calugar sa imi povesteasca despre istoria locului, urmand sa ajung treptat la ce carti si documente vechi au ei pe acolo. Ni se alatura mai multi oameni.

Asa se face ca, observand ceva ciudat si anume faptul ca pe acolo treceau cam multe maicute tinere, intreb, cum is io – diplomata….ma stiti doar…

– Parinte, da’ calugaritele astea is in vizita?

Parintele se lumineaza la fata, afiseaza un zambet care numai sfintenie nu trada si il aud cum imi intoarce in cap mintea mea de copil

– Aaaa…..nuuuu….sunt ale noastre! Am rugat la Preafericitul sa facem manastire mixta si ne-au adus de la Bucuresti niste calugarite…

– Si cam ce varste au calugaritele? – io netrebnica

Zambeste din nou putin cuvios, isi dezveleste dintii prea multi.

– Cea mai batrana are 29 de ani

– Pai si cum se face, parinte? -intreb in nedumerirea mea de copil. E normal sa existe manastiri mixte, atata vreme cat aveti impuneri fata de enoriasi sa vina imbracati cu cearsaful pe cap sa nu va ispiteasca?

Proasta intrebare, proasta io. Noroc cu mama care a aparut de niciunde si m-a luat de-o aripa si m-a zburat de acolo.

Multe ore am chinuit-o pe mama cu intrebari.

Abia acum imi explic de ce aia a fost ultima manastire pe care am vizitat-o impreuna cu parintii mei….

 

Manastirea Neamt

(eram, de data asta, mica tare)

Tin minte aleea pe care se intra si mai tin minte urmatoarea secventa:

Aflasem unde e intrarea in biblioteca si ma departasem de grupul de copii si de parintii mei sperand sa lase vreun popa usa deschisa la ceea ce pentru mine era tainita comorilor.

N-a fost sa fie.

Unde mai pui ca de niciunde a aparut un calugar tare in varsta. Numai bun de luat la intrebari.

In vreme ce noi discutam, ni se alatura un cuplu pe care eu l-am evaluat cam la 25 de ani. Va imaginati cat de mica eram eu, daca tinerii aia mi se pareau imposibil de batrani, nu?!…

Ascultam cu totii…

-….da….si am facut si un film…. – zice calugarul uitandu-se in zare

Io – Parinteeee, da aveti voie?

– Pai era un film din asta….stiintific. Niste franțuji l-au facut

– Pai ce stiinta sa caute ei, parinte, aci, la Neamt?

– Nu, mai, cum ii spune….documentar, mai copile…

– Aaaaa (de parca io stiam ce e aia pe vremea aia, da’ am vrut sa par inteligenta)… Si cum adica ati jucat in documentar?

– Pai asa. Am jucat, na!

– ….pai si ce ati facut?

– Ei, iaca, pai ma asezara chiar aici, in locul asta si ma pusera sa ma gandesc.

– Adica…cum, parinte? – io chiar nu intelegeam cum e aia sa te puna cineva sa te gandesti.

– Ei, ei, adica asa. Am stat cu ochii in zare si cu mana sub barbie si cu degetul aratator pe obraz, ca si cum as fi avut ganduri.

– Ahaaaammmm….si ma buseste un ras salbatic. Nu ca eu as fi fost altfel.

Parintele pare deranjat si isi muta atentia brusc asupra tinerilor despre care v-am zis.

– Si voi?…Credeti in minuni?!

Tinerii, fiind ei oameni in varsta, erau rosii la fata de cat se abtineau sa nu rada, lucru care pe mine m-a facut sa ii consider imediat aliati, se inrosira si mai tare la fata si incercau sa ingaime ceva

– Pai…sa vedeti…cum sa va spunem…asaaa…

Parintele se enerveaza. Era prea mult pentru el.

– Adica nu credeti in minuni?!!!!! – se ratoieste brusc calugarul

– Aaaa…adicaaaaa…..pai….cum sa….

– Sa nimic! Sa nimic! Pai sa va dau un exemplu, sa vedem daca atunci credeti sau nu!

Tacem brusc.

– Pai sa zicem….- si isi mangaie barba ca si cum s-ar fi gandit si apoi se intoarce brusc spre fata…sa zicem ca dormiti sub un copac, intr-o zi de vara, da?!….

Io dau din cap ca boul semn ca am vizualizat set-up-ul, aia doi ingaima un fel de „da”, calugarul se incinge, isi strange textila aia lunga pe langa el, se mangaie pe un picior (nu ma intrebati, ca nu stiu!) si continua brusc si foarte animat de vedenia din capul lui

– Aasa……si cand va treziti, domnisoara, constatati ca nu mai sunteti virgina. Ei?! Este asta o minune sau ce?!!!

Moment in care, pana si eu, care aveam 5 ani mari si lati pe vremea aia izbucnesc intr-un ras atat de dement incat sunt la un pas sa cad peste balustrada balconului. Tinerii rad si ei infundat, ca le era jena de calugar, dar tot rad pana se sufoca.

Asta se nevrozeaza grav si incepe sa urle la fatuca zgaltaind-o de umeri

– Ce, vrei sa spui ca copacul (cacofonia ii apartine, de am tinut-o eu minte pana in ziua de azi) ala ti-a furat fecioria?!!!! Oare nu-i asta o minune?!!!!

Si-o zgaltaia atat de tare ca ajunsese sa o zgaltaie de tzatze sani. Moment in care iubitul fetei uita unde se afla si mai uita si ca pana atunci doar bolborisese ceva ce puteau parea vorbe, dar nu erau, ii arde popii un dos de palma, isi ia fata pe sus si pleaca

– Hai sa-ti arat eu cum iti fura un copac fecioria si sa fie al’ dracu ala de te-o mai aduce pe tine cineva prin manastiri sa te traga toti de tzatze!

Sfarsitul primei parti😀

 

2 gânduri despre „Vorbe preacuvioase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s