Intortocheri

Nu stiu ce m-as face daca as locui in sufletul meu. Traficul este infernal de cele mai multe ori, dar in mod special noaptea. Nu exista semne de circulatie. Fiecare se strecoara cum poate, fiecare se aseaza unde poate.

De multe ori, din pricina inghesuielii oamenii se calca in picioare unii pe altii si tot de multe ori e atat de mare aglomeratia ca se face brusc liniste si pustiu, atat de pustiu ca imi aud sangele cum vine in jet puternic sa curete mizeria lasata de trecatori.

Pustiul nu ma sperie. Mi-a devenit prieten. Atat de prieten ca atunci cand nu e, il caut panicata.

(Exista fraze dupa care nu mai simt nevoia sa spun nimic, insa un ceva nedefinit ma impinge sa continuu, constienta fiind ca voi ruina un moment. Poate unic…)

De sub pamantul fiintei incerc sa ma strecor spre lumina. Ma orbeste. De ce n-am putut eu sa stau cuminte in intunericul meu, ce mi-o fi trebuit? Fara sa gandesc ma arunc cu capul inainte. Fie ce-o fi! Caldura soarelui imi face bine. E bine ca am iesit. Ma bucur de priveliste, de senzatii, de mirosuri si sunete. O adevarata reverie. Mi-e cald si mi-e bine.

Nu stiu cum fac, insa, ma intorc si durerea cazaturii ma trezeste. Sunt, la fel ca si inainte, in intuneric. Lumina a fost doar un vis. O iluzie.

(Imaginea celor traite in vis ma impinge sa mai traiesc un pic, doar ca sa ajung la momentul de gratie in care voi inchide iar ochii si voi pasi in lumina in care adun laolalta toate lumile mele paralele si din ele se naste o poveste)

2 gânduri despre „Intortocheri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s