Pergamentul diafan

culianu-eliade1
culianu-eliade1
sursa: https://vasilegogea.wordpress.com/2011/05/21/20-de-ani-de-la-asasinarea-lui-ioan-petru-culianu-filmul-ultimei-zile/

Cand eram copil parintii imi controlau lecturile. Nu pentru ca le-ar fi fost frica sa nu dau peste carti nepotrivite. Pe vremea aia, nici nu prea iti puneai problema de asa ceva. Poate cartile lui Rebreanu ce starneau interesul adolescentilor cu hormoni tropotitori…

Ai mei imi controlau lecturile in sensul de indrumare, de recomandare, dar, mai mult decat atat, acasa era mai mereu atmosfera de club de carte. Cartile, la mine in familie, se discutau. Poate ca, fara sa imi dau seama, asa am ajuns sa devorez cartile, sa nu simt niciodata ca am obligatia sa citesc ceva, ci sa o fac din placere si sa fiu intr-o cautare febrila permanenta.

Tot ai mei erau cei care imi spuneau daca o lectura depaseste nivelul meu de varsta si de intelegere, insa de interzis nu mi-au interzis niciodata sa citesc.

Asa se face ca la 9 ani l-am descoperit pe Eliade cu a sa „Enigma doctorului Honigberger” si tot atunci am incercat cel mai intens cumul de stari si nevoia de a nu mai vorbi cu nimeni vreme indelungata. Ai mei au zambit usor si m-au lasat sa-mi domolesc minte si suflet, pentru ca stiau ca ma voi duce la ei „sa vorbim cartea”…de fapt povestea. Si mama si tata au ascultat cu atentie ce aveam eu de spus si apoi, tot sub forma de joc, mi-au deschis noi orizonturi in ceea ce priveste interpretarile posibile, dar, mai ales, mi-au povestit despre Mircea Eliade. Doamne, cat am povestit atunci!

Si, Doamne, cat de mult am putut sa tac din nou dupa aceea! Era ca si cum repirasem intreg universul in interiorul meu ala sfrijitul si incercam sa negociez nebunia aia tumultuoasa.

In urmatorii ani am facut tot posibilul sa gasesc tot ce puteam gasi scris de Eliade si simplu nu a fost, el fiind usor interzis in Romania acelor vremuri.

De atunci si pana in ziua de azi, doar cateva carti au reusit sa-mi trezeasca aceste stari.

Despre Ioan Petru Culianu inca nu se spun / stiu multe lucruri, iar despre impuscarea sa, ei bine, FBI-ul nu este in stare sa elucideze crima, iar serviciile noastre secrete au clasat dosarul. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Petru_Culianu sau aici; https://vasilegogea.wordpress.com/2011/05/21/20-de-ani-de-la-asasinarea-lui-ioan-petru-culianu-filmul-ultimei-zile/ )

Discipol al lui Eliade, Culianu imi da uneori senzatia ca reuseste sa isi depaseasca maestrul, iar daca va aventurati sa „il cititi”, trebuie sa stiti ca fara o cultura generala solida, fara cunostinte legate de simbolism, de istoria religiilor si misticim, nu veti reusi sa-i patrundeti sensurile si, sincer, n-ar avea rost sa incercati.

Pentru cei pasionati, insa, recomand „Pergamentul diafan”.

Recunosc, la o prima lectura m-a naucit. Am avut senzatia permanenta ca sunt sub hipnoza si tot universul mi s-a spart in cap. Puzderie de notiuni, zeci de legaturi pe care trebuie sa le faci la fiecare cuvant, emotii de o intensitate de care nu ma mai credeam capabila.

In mine a fost un urlet permanent pe parcursul lecturii: ‘CAUTA SENSUL, CAUTA SENSUL!”, dar si o senzatie paradoxala in care, desi simteam cartea in maini, aveam sentimentul clar ca m-a absorbit in interiorul ei si ma poarta unde vrea ea.

Traiam in aceeasi secunda, la propriu, in mai multe universuri paralele si le constientizam pe toate odata.

Nu va spun mai mult.

…dar nu intrati in regatul povestilor „Pergamentului diafan” decat pregatiti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s