Bade sonerie noua….

Ring-doorbell-and-get-SMS-text

Lasa ca de anul trecut de cand cu campania electorala baietii astia veseli care locuiesc mai hacana de mine isi marira puterea antelenor de nu mai pot vorbi la telefon fara sa enervez interlocutorii, dar si pe mine! Lasa, asa…e mizilic….

…ma duc azi…in treaba mea…da-mi amintesc pe drum ca tre’ sa iau niste garnituri pentru dusul care face pipi pe langa, ca un batran care sufera de incontinenta urinara. In micul magazin cu „de toate pentru casa, de langa casa mea” ma opresc fix in miljoc si incep a filosofa cu mine in mintea mea.

– S-a intamplat ceva? – ma intreaba un nene despre care am cerzut initial ca e client

– Nuuuuu, ma gandesc ce-mi mai trebuie, sa nu fac sapte drumuri. Sonerii aveti? D’alea fara fir, adica. Si bune, ca am colectie acasa de d’alea „nebune”.

– Avem! Si-s bune! Nimeni n-a venit cu ele inapoi!

– Ii bun. Vreau si eu una!

– Va fac si aparatoare pentru ploaie la ea?

Ma uit oblu. Conchid ca mai bine raspund afirmativ.

– aaaa…deci da!

Se apuca de mesterit.

O fi vreun vecin care isi pierde vremea pe aici, imi spun. Ma indrept catre casa de marcat. Dau un card. Card respins.

– Mai incercati o data! – si simt cum ma iau transpiratiile. Abia venisem de la banca si bani erau.

„Card respins”. Simt ca ma ia cu lesin. Dau alt card. „Car respins”. Mi se face din ce in ce mai cald.

– Resetati POS-ul, va rog. Nu se poate. Ambele carduri sunt valide, ambele au bani pe ele.

„Card respins”. Mi se inmoaie picioarele. Ma uit la POS. E de BRD. Mama ma-sii de treaba!

Ies din magazin. Cea mai apropiata banca – BRD. Nu e bine. E un semn. Ma intrept catre ATM tremurand. Rasuflu usurata cand vad banii. Ma intorc la magazin, platesc.

Nenea cu pricina luase un ambalaj de baterii, il pusese ca pe un prezervativ peste capul device-ului cu buton, pe spate ii trase un scotch dublu fata si gata.

Phiiii, cum dracu’ de nu mi-a tunat solutia asta atat de simpla pana acum?!!! Ma oftic, evident, dar plec victorioasa.

Urlu de la poarta

– Cooooopiiiiiilllll, avem sonerie noua.

– Nu eram noi doua suficient de sonate? – imi raspunde fara sa se deranjeze sa-si miste fizicul sa se bucure de noua achizitie.

Na, plod iti trebui, acum ai! Satura-te. Rad oblu. Zvarlu din brate cele un milion cinci sute treizeci si sapte de mii de sacose si ma pregatesc de montat.

Copilul se misca, in sfarsit si o testeaza in casa. Suna cum trebuie. Adica tare si ascutit.

Ma duc la poarta, montez smecheria si sun. Nici un semn. Mai sa fie! Mai sun o data. Iese copilul urland: sunaaaaaaaaaa!

Victorie! Avem sonerie.

Pregatim cina. Copilul pregateste cina. Eu o ard printesa. descoperisem un site nou cu carti.

Intre timp adormim amandoua ca bolovanii. Avem cuptor smecher. Suna si urla ca din gura de sarpe. Ma trezesc prima. Copilul buimac ma intreaba

– E cutremur? Ce s-a intamplat?

– Friptura! Mancam?

– Ne uitam la un film.

– Cauta!

Ea cauta, eu imi fac de treaba. In seara asta vine cu sugestii de tot felul. Noi, cand mancam, ne uitam la filme sau citim. De obicei preferam filmele. Cititul se face in intimitate.🙂

Nu stiu de unde imi pica o caramida in cap:

– Ai vazut Dogma?

– Nu

– Bun, la asta ne uitam in seara asta! Trebuie sa fii extrem de atenta la tot.

Copiii „tehnologici” din ziua de azi pierd o gramada. Nu e suficient sa auzi un film. Daca ratezi un element de detaliu, ratezi o gramada. Asta incerc sa-i explic. Norocul meu e ca nu e degeaba.

Brusc suna soneria. Ne uitam una la alta, mirate. Nu asteptam pe nimeni in vizita, ora de neni care vin sa se uite la diverse contoare trecuse demult. Ies in curte. Nu vad pe nimeni la poarta. Iau geaca pe mine si ies. La azilul de langa noi era o tanara. O intreb

– Atii sunat la noi, cumva?

– Nu, doar aici. Am venit la azil.

– Ati vazut cumva daca a sunat cineva aici?

– Nu, sunt doar eu pe strada.

Are dreptate, pe frigul ala nu era nici tipenie pe toata strada.

Intru in casa.

Mai fac vreo cateva iesiri din astea.

Radem. Nu e rasul nostru.

Daca o sa sune la noi de fiecare data cand vine cineva la azil? Ni se interfereaza frecventele si asta nu e bine. Mai ales din motive simple numite sesiune.

Pe la miezul noptii mi se arata sa ies sa cumpar bere. Copilul doarme demult. Ma strecor cat de usor pot si, cu toat eca iar am venit cu o suta de mii de sarsanale dupa mine, ma straduiesc sa ma strecor tot usor inapoi, din pricina de Dioda.

Nu intru bine in casa si se pune soneria pe urlat. Bai nene, da urlat nu gluma.

I-am luat capul imediat. In sensul de imediat ce am ajuns la ea, dupa ce am alunecat pe presuletul de la usa, am dat cu dintii in canapeaua lui Dioda, m-am redresat si am rupt=o iar la fuga, fix cat sa mai alunec o tura si sa ma infig cu capul decisiv in masa, iar laptopul sa-mi zboare fix in cap. Nu-i bai, bine ca nu a patit laptopul nimic, ca fix bani de unul nou nu aveam programati acum. Injur in gand, pe Dioda il aud agitandu-se si-i transmit „telepatic” o injuratura, ca a vrut sa doarma cu copilul asa ca nu e cazul sa o trezeasca.

Scot bateriie de la sonerie. Pe strada nu era nici dracu….doar ea stie de ce a sunat…

4 gânduri despre „Bade sonerie noua….

  1. Bre, daca scriu d-astea nu e bine, daca scriu serioase nu e bine, daca scriu sefeuri ma intrebati daca stau bine cu caputzu….hotarati-va! Sau ca sa o citez pe profa de desen tehnic din scoala: „hotarati-va-ti!” :))))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s