Copil + caine = distractie

Copilul….ca orice copil si-a incercat limita de teritoriu. Asa se face ca acum doi ani, razand m-a anuntat ca mie o sa-mi spuna „Tuși”. Maxima ei surpriza a fost cand nu numai ca nu m-am suparat, dar mi-a si placut. Si asa se face ca si in ziua de azi, cand ma striga „tuși” lesin de drag. Pentru ca o spune cu o dragoste pe care nu sunt capabila sa v-o descriu in cuvinte. Nu are nimic prefacut si nimic peiorativ.

Iar cui nu-i place, vorba dragei mele Nuami, sa scrie acasa cu creion chimic.

(Mai tarziu avea sa-mi spuna ca s-a gandit cum sa o enerveze pe o alta matusa a ei strigand-o asa si i-a iesit de minune. In prima etapa am vrut sa o intreb daca e fraiera crezand ca eu o sa ma buric de la asta, dar am preferat sa-i spun ca daca o tuna mie poate sa-mi spuna si „fă”, pentru ca voi simti mereu in vocea ei daca o spune cu sens negativ sau cu dragoste).

Ceva mai tarziu, dupa o plecare intr-o vacanta de vreo 10 zile, la reintoarcerea acasa, inainte de „buna ziua, am venit sa-mi dati toporul”, abia coborata din tren ma ia in brate si-mi spune intr-o explozie de bucurie:

– Tuși, pentru mine, cu tine e acasa! Am ajuns la concluzia asta singura!

Ce sa va spun? Ca datorita ei cad periodic in cap? Ar fi inutil.🙂

In fine, mai trece ceva vreme si, intr-o seara, intrerupe sirul discutiilor si zice

– Tuși, tu realizezi cat de frumos e la noi in casa?!!!…(si cumva corectandu-se) Adica la noi in familie.

O noua cazatura in cap.

Vine intr-o zi de la scoala

– Tuși, nu m-am putut abtine, sa nu urli la mine! (stie ca fac ca trenul cand imi ia cadouri) Am vazut inelul asta si mi-am dat seama ca doar tie ti se poate potrivi perfect!

Bai si nu am curaj sa port inelul ala! Ma uit la el ca vaca si nu-l port sa nu-l stric. Da’ in fiecare dimineata ma uit la el.

La noi in casa se discuta mult si se rade si mai mult. Nu stiu daca e normal. La noi asa e. In fiecare zi.

Uneori o imping cu spatele in zid. Nu doar ca sa o vad cat si cum rezista, ci si ca sa o antrenez. Da, Bianca mi-a zis la un moment dat ca sunt cel mai sonat trainer pe care l-a intalnit si m-am simtit mandra si atunci.🙂 Eu habar nu am cum sunt. Nu am secrete si nu mint. Aaaa si da, nu sunt diplomata. Refuz falsa diplomatie.

In sesiune, la noi in casa, e haiul de pe lume.

In prima sesiune a copilului constatarea ca Diodă e caine ne-a facut sa ne tavalim pe jos de ras pret de multe zile.

Da, ati ghicit, noi gasim bucurie in lucrurile mici care ne fac viata frumoasa. In orice lucru mic. Poate pentru voi sunt lucruri mici. Pentru noi sunt motive. De ras, de bucurie. Stimulative, energizante si ducatoare spre inainte.

Asa se face ca in sesiunea asta, noua noastra gaselnita a fost sa ii facem lui Diodă – blog (https://ganduridecaine.wordpress.com), pagina de Facebook ( https://www.facebook.com/Diodathinks ) si Twitter ( https://twitter.com/DiodaThinks ). O sa urmeze si celelalte platforme sociale.

Ne distram pe cinste, punanadu-ne in pielea lui, incercand sa exprimam in cuvinte gandurile lui….de caine.

Si speram sa va distrati si voi alaturi de noi!

O burta de ras e sanatate curata!🙂

Un gând despre „Copil + caine = distractie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s