Despre tata, scris si caligrafie

calligraphy

Fac ce fac si revin la amintiri vechi, desi de fiecare data imi spun „gata, nu mai tin minte altceva”…

V-am mai zis ca mama si tata nu au vrut sa ma invete carte in speranta de a-mi prelungi copilaria, dar cum nu eram pe treaba mea de mica, am invatat singura sa citesc. Mai intai din curiozitatea de a sti EXACT ce isi scriau mama si tata in biletele pe care si le lasau atunci cand plecau de acasa. Adica nu ca m-ar fi interesat prea tare chestii de genul „am plecat sa cumpar paine, ma intorc in jumatate de ora”, dar traiam cu spaima permanenta de a nu fi descoperit ca mai facusem eu vreo nefacuta. V-am zis ca eu cred ca paranoia nu e o boala, ci o stare de spirit! :))

Dupa aia am descoperit ca cititul mai e bun la ceva –  o adoarme pe bunica si imi mai da mie timp sa fac d-ale mele.

Abia in ultimul rand cred ca am descoperit si ca cititul e misto. Dar ce zic eu misto?!… De-a dreptul cool. Doar ca pe vremea mea, maica, nu exista termenul asta in vocabularul romanilor.

De la citit a fost simplu sa trec la scris. Chiar mai simplu decat m-as fi asteptat. Desigur, nu dadeam nici cea mai mica importanta faptului ca, fiind eu pe invers cu mainile, scriam „r”-urile, „s”-urile, „e”urile si alte litere, fix pe dos. La nici 3 ani am scris si primul bilet.

La 3 ani aveam sa il sochez pe tata cu faza cu colonelul in contraspionaj (cautati si voi povestea, ca nu mai stiu pe unde e). Si cum ideea asta nu-mi iesea neam din cap, tatei i-a mai venit o idee (trasnita, cum altfel?!) – sa ma pregateasca pentru o viitoare cariera in domeniu.

Asa a inventat el povestea pentru mine. Si exercitiile tot el le-a inventat. Nici mama nu a stat deoparte la faza asta, dar implicarea ei, aveam sa-mi dau seama mai tarziu, era mai din spatele scenei.🙂

Si-am inceput usor cu citit, citit rapid, oratorie, citire in diagonala, memorare rapida, dezvoltarea spiritului de observatie. Simplu ca buna ziua, nu v-am zis?!…

Dupa aia, a propos de oratorie, am invatat valorile accentelor, tonalitatilor, efectului fiecarui tip de sunet, accent si ton.

In paralel tata mi-a „fabricat” un „toc de copil” si mi-a insirat in fata o multime de penite. Erau…dragute…ce sa zic?…Aveam sa aflu ca voi invata sa scriu cu toc si penita si mi s-a parut amuzant la inceput. Cand au inceput sa ma taie primele transpiratii aveam sa intreb daca nu mai avem si alte jocuri. Si mi s-a raspuns pe modelul „taci si sapa”. :))

Nici chiar asa…

Oricum tin minte ca imi povestea tata despre scris, cam asa:

„Cuvantul scris are cea mai mare greutate. De aceea e bine sa te gandesti inainte de a scrie. Chiar daca ai radiera sau pic la indemana, faptul ca ai apucat sa scrii un cuvant ramane…un fapt. (…) Faptul ca il stergi nu rezolva cu nimic lucrurile. In mintea ta el va ramane scris si, uneori, va lua forma unui regret…”

„Scrie frumos! Inseamna, in primul rand, respect fata de tine si apoi respect fata de cel caruia ii dedici acele randuri.

„Dar mai inseamna ceva – e un efort sa scrii de mana, e un efort si mai mare sa scrii caligrafic, insa, cand asta iti va deveni reflex, inseamna ca mintea ta a capatat claritate, ordine, eleganta, elasticitate. ”

„Scoaterea scrierii buclate si inlocuirea ei cu aceasta scriere plata si anosta este un prim pas catre imbecilizare. Este bine sa poti simplifica anumite procese, insa, din pacate, aceasta simplificare nu trebuie generalizata, caci va costa creierul uman. De-aia voi…poate nu voi…dar generatiile viitoare se vor scleroza mai repede – pentru ca vor face lucruri din ce in ce mai simple, pe multe le vor primi de-a gata, creierul isi va diminua activitatea, iar asta nu poate duce decat la involutie. O populatie de maimute…”

„Caligrafia este o arta – arta matematicii scrierii. De-aici poezia ei. (…) Ori o arta nu poate fi facuta cu pixul.”

Multe imi zicea tata in legatura cu caligrafia si importanta ei si tare m-am bucurat ca viata mi-a oferit tocmai azi, cand se implinesc nefiresc de multi ani de cand tata nu mai e, surpriza de a gasi acest filmulet pe net. Protagonistul este fostul profesor de caligrafie al lui Steve Jobs, printre altele. I-am sorbit cuvintele si mai apoi am privit fascinata demonstratia. Enjoy!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s