Fifi stie, ma!

cropped-header3

cropped-header3

Ma…deci cum sa va explic io voua?…

Despre Cristina auzisem ca nah…domeniul de activitate….Nu avuram sansa sa lucram impreuna pana acum (din pacate, dupa parerea mea)….

Despre Fifi stiam, insa, ca despre un cal breaz. In anii trecuti am tot postat pe Fb diverse chestii care mie mi-au placut de pe blogul ei.

Da’ dracu stia ca Fifi si Cristina is una si aceeasi fiinta care vietuiesc in acelasi trup si, mai ales, in aceeasi casa si-n acelasi timp! Ca io nu intreb anumite chestii. (Don’t ask, I know I am wired)

Se face ca o intreb pe Laura cine i-a facut niste poze bestiale. Laura imi spune, da-mi zice sa caut omul pe Fb.

Eu il caut, il gasesc si nu-i dau add ca stiu cum e cu add-urile de le persoane pe care nu le stii, dar au in lista un numar mare de persoane publice la „prieteni comuni”. Da-i dau omului un mail super decent in care il informez ca as vrea sa lucrez un proiect cu el.

Fac asta si imi scot din cap chestiunea, nu de alta, dar aveam o multime de lucruri de facut in ziua aia.

Seara imi iau si o bere ca un om normal si-mi acord doua ore de vacanta, aka de bananait pe net.

Suna telefonul. Nu recunosc numarul, dar raspund, cum fac de obicei. Aud o voce de femeie, insa primele ei cuvinte imi reseteaza creierul:

– Buna seara, v-am sunat (pe mine cand ma ia cineva cu „dumneavoastra” e ca si cum m-ar scoate la tabla) pentru ca i-ati dat un mesaj sotului meu pe Fb.

Creierul meu face stop cardiac.

Ma uit la sticla cu bere, abia de luasem o gura din ea, ma uit la telefon. Imi scuip in san, pe soptite, sa nu se auza in telefon.

Doamna vorbea, dar nu ma intrebati ce. Io ma gandeam: „ba, Ioane, tu n-ai facut in viata ta cacaturi, deci cand ai facut asa ceva si nu mai tii minte, ca inseamna ca situatia e de-a dreptul grava!”. Simteam ca imi ia creierul foc, desi nu-mi aminteam sa fi facut vreo mitocanie, ma simteam aiurea si cumva din departare aud in telefon cuvantul magic „poze”.

Cu mare galagie nu-mi cade o singura caramida in cap, ci ditamai zidul chinezesc.

Ma abtin fooooaaaarte greu sa nu cad pe jos de ras, imi revin si discutam despre sedinta foto despre care ii vorbisem in mesaj sotului doamnei. Care doamna e Cristina, adica Fifi, ma! Iar io in toata povestea asta nu mai stiu cine eram, ca ma preocupam mai degraba sa nu rad ca vaca, decat la altceva.

Dupa cateva zile, insa, ii povestesc si lui Fifi ce si cum si radem, de data asta impreuna de ne tavalim.

De fapt, io voiam sa va zic si aici, pentru cei care nu aveti Fb, ca Fifi si-a facut site, ca e misto si ca merita sa va abonati. Parerea mea!😀

…si asta pentru ca Fifi stie, ma!

Si despre restul intamplarilor va mai povestec si in alta zi, ca doar n-au intratara zilele in sac…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s