Nu ma infuria, ca pierzi replicile

Toata viata mea, aia de pana la intrarea tarii in (M)UE, am avut tot felul de probleme pe aeroporturi. Principala fiind aia ca am ochii kaki, sau, precum spunea mama, Dumnezeu s-o odihnesca in pace, „culoarea cainelui cand fuge”. Asta pentru ca ochii mei sunt fie kaki, fie galbeni ca la matze, fie extrem de verzi (si asta numai daca am bagat bocete masive inainte de vizionare, altfel lucru rar).

In urma cu multi ani trebuia sa merg la un „regional meeting” pe Samsung, la Budapesta. Le spun colegilor sa ma lase ultima la check in, ca stiu io ce stiu. Ei fac misto de mine, ca altfel n-avea farmec toata treaba.

Ajung la aeoport si constat ca sunt ca si ei – cu ochii carpiti de somn. Cu diferenta ca ei apucasera sa doarma ceva ore, iar eu statusem in agentie sa termin ditamai raportul de tara.

Trec ei bine si frumos si ajung si eu si, ia ca incepe:

– In pasaport scrie ca aveti ochii verzi…

– Da, pentru ca in pasapoarte se trec doar ochii negri, albastri sau verzi. Io-i am kaki.

Si ma si holbez bine sa se vaza. Problema era ca in dimineata aia, de la oboseala, ii aveam glabeni ca la matze, cum am mai zis.

– In poza aceasta nu sunteti dumneavoastra!

– Ba da, eu sunt, dar in postura de om serios. Azi am furat banii de paine si, pentru ca nu ma duce capul, am ales sa fug in Ungaria.

Gluma mea tampita nu pare sa prinda, ci sa enerveze. Colegii pareau usor isterici. Le furam din timpul pentru baut cafele.

– Ma iertati, geanta pt bagajul de mana e in regula?

– da

Arunc geanta colegilor si le urez drum bun in salonul de la business class unde aveau cafele de fitze. Daca nu ma lasa tantea asta sa trec, macar astia, la Budapesta, gaseau ei, dreaq in geanta mea, printre chiloti si sutiene, raportul de tara, nu de alta, dar ma muncisem la el ca un caine.

Astia pleaca si raman eu la ghiseu. Frate si era 4 dimineata!…. – v-am zis… Imi venea sa omor oameni nu alta, atat de dimineata era.

– …deci, revenind, in poza nu sunteti dumneavoastra, iar ochii nu se potrivesc.

Mai aud cateva argumente. In timpul asta eu tac. Am un foarte prost obicei ca in momente critice sa fiu foarte calma cand toti ailalti sunt foartte nervosi, ca sa acumulez, sa ma enervez bine si la final sa rup gardul. Ma ajuta si dintii mari, ce-i drept si, acu’ pe bune, se asorteaza foarte bine direct in carotide.

Cand conider ca ma simt maxim enervata, ma urc cu coatele pe tejgheluta si-i urlu aleia prin gemuletul menit sa te umileasca

– Cucoana, fii atenta la fata! In dimineata asta, care e atat de dimineata ca sfideaza gravitatia, io nu mi-am pus sutien pe mine, nu ca as purta de obicei, dar pentru ca sunteti prea prosti ca sa intelegeti ceva din asta si ca sa nu ma mai blincane aparatele! Tot in dimineata asta implinesc o saptamana si 3 zile de cand nu am pus geana pe geana, asa ca e posibil sa nu am ochii kaki, ci galbeni, ca ma stiu. Si tot in dimineata asta nu am chef sa fac glume tampite, ca sa-ti spun ca am furat pasaportul maica-mii care-i moarta ca sa fug ca o vita incaltata in Ungaria! Pur si simplu nu am chef de glume cu voi si daca nu-mi pui stampila aia cretina, jur ca ma strecor prin geam si te strang de gat, ca m-a lasat calculatorul asta noapte si a trebuit sa recuperez munca de cateva luni in cateva ore, pentru ca m-am dus sa ma tund la salon de fitze si mi-au facut aia gauri in cap ca la bolnavii de tifos si, in plus, mi-au gresit vopseaua de am ajuns acasa si m-am vopsit cu vopsea de oua si ca, in general, am o viata mai de cacat ca a voastra, doar ca eu nu fut directia altora!

Si-am zis asta fara ca macar sa am nevoie sa respir, atat eram e nervoasa.

Nu de alta, dar panaramele alea erau deja la cafea fara mine!

Si-am primit brusc stampila, fara alte comentarii.

Nu-i bai, ca s-a razbunat viata pe mine, pentru ca in avion am primit mancare veche, atat de veche ca mirosea a ciorap imputit prin tipla, marca Snack Attack. 😀