True…

Unknown

Oamenii nu invata din greselile trecutului si cu atat mai putin din ale prezentului. Romanii in mod special. Altfel, da, toti se dau… „alfel”.

Hai sa pun si eu problema tot „altfel”. Ma gandesc ca daca un singur om, UNUL din toata tara asta, intelege ceva si schimba ceva, randurile astea nu sunt degeaba.

Se facea ca povestea se petrece in USA unde era (si, slava cerului inca mai este) o firma devenita mare si tare. Nu dam nume proprii ca ne incarcam inutil cu detalii.

Prin anii ’80 chiar devenisera o mare companie globala.

Si se facea ca aceasta companie face pitch si alege o agentie de advertising care sa se ocupe de ea.

Ani de zile acea agentie (nu ma intrebati ca nu stiu sa va spun de unde au avut oamenii aia nervii atat de tari) a rezistat sa lucreze cu onor clientul despre care va povestesc. Proiecte multe, bugete imense, chestiune globala, ce sa mai…

Doar ca, minunatul, extraordinarul si exceptionalul client obisnuia ca tot ce venea de la agentie sa trimita spre „feedback” la toti angajatii, de la vladica la opinca, spre validarea sufletului.

Pe de o parte, intr-o buna zi, agentia s-a saturat si a declarat divort clientului, iar pe de alta parte, clientul, de bine ce stia meserie si de bine ce-si facea el treaba in caltii lui a ajuns in pargul falimentului. Banca i-a inchis conturile. Nu e bai, vin actionarii cu bani de acasa. Banca a pus poprire pe parcul auto. Nu-i nimic, clientul livreaza cu biciclete. Banca l-a notificat ca il baga in faliment. Etc….

Si atunci s-a gandit clientul ca mai face un pitch. Ca poate vine alta agentie cu dor de duca si afirmare si lucrurile au continuat nestingherite.

Doar ca nici o agentie nu s-a prezentat. Desigur pentru ca in State, aia au ceea ce noua ne place sa denumim drept coaie sau cojones, ca sa nu se lezeze doamnele sensibile.

Banca a continuat sa puna presiuni si sa doreasca demararea procedurii de faliment.

Atunci onor clientul s-a gandit sa angajeze consultanti si auditori. Toti i-au zis ce NU voia sa auda: prietene, agentia ta chiar si-a facut treaba, doar ca tu esti cretin patentat pentru ca tu mai degraba asculti ce parere are ala de impinge lazile cu marfa decat un profesionist. Clientul s-a suparat nevoie mare. Si a angajat alt consultant. Si asta prost, i-a spus ce spusese si primul consultant – daca faci treaba cu parerologi ajungi in faliment. Si tot asa, pana cand, in momentul in care a ajuns la fundul sacului cu bancile, creditorii, furnizorii neplatiti si clientii nemultumiti plecand spre alte branduri, onor clientul, in persoanele mai multor actionari, s-a oprit, a respirat adanc si a decis ca poate sa incerce, o data, macar o singura data, sa asculte de profesionisti.

Asa ca a mai trantit un pitch. Agentia lor traditionala a lucrat proiectul la „lasa-ma sa te las”, doar – doar o pierde pitchul, pentru ca se saturase de client. Din pacate stiau clientul si brandurile ca pe Tatal Nostru si, si mai din pacate, au castigat pitchul. Doar ca de data asta se schimbase cu adevarat ceva. Clientul retrasese pe unul dintre actionari din pozitia de CEO si adusese un neutru, pur si simplu un profesionist din piata.

Si tot prima data in istoria de lucru a acelei agentii cu clientul, nu si-au mai dat cu parerea sefii de depozit, soferii si secretarele, prietenii, nevestele si amantele.

Bref, in mai putin de un an de zile si nopti clientul a iesit din amenintarea falimentului, iar astazi este, in continuare, unul dintre cei mai renumiti producatori de bere pe plan mondial. Si se numesc Budwiesser.

Atat am avut de spus in dimineata aceasta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s