Cand tacutele mari

isi cer razvratirea in mine, le las sa isi satisfaca foamea. Luati – le spun, luati si voi. Ma privesc de sus. Sunt precum starvul ce seveste lacomia ulilor. Luati – le spun. Si tac. La final, imi iau ce mi-a mai ramas din mine si ma port pe alte dune de nisip, cu pasi osteniti si privirea catre soarele care nu ma mai arde decat in fiinta.

Mai am de dat – imi spun – si ma indrept care urmatoarea duna.

Nu sper, nu am dorinte, iar visele mele sunt dintr-o alta lume.

…si nu se termina, nu se mai termina….

si-am obosit…

As vrea sa ma asez in varful dunei urmatoare si sa se termine tot. Dar mai am de plata, se pare.

Luati, va spun voua acum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s