Vrei sa fii o prajiturica?

ulei-de-nuca-de-cocos-bio-175-ml

In toata nebunia vietii am asa, uneori, cate o pornire de muiere de ma si mir de unde ma ia. Cea mai recenta, insa, a pornit de la domnisoara care ma tunde.

Nu stia ce tarasenie am sa fac eu, asa ca atunci cand m-a vazut numai nu m-a luat la bataie. Crezand-o eu pe o doamna care pretindea ca stie produsele pe care le vine si fiind incurabila in privinta faptului ca trebuie sa respecti fiecare om care are o meserie, alta decat a ta, mi-am ars parul. Si nu e o gluma. Adica mi-a fost subiect de glume, caci eu nu mai cred demult ca propriu-mi simt al umorului are vreo limita cunoscuta de oameni si femei, dar asta nu anihileaza efectul real al chimicalelor cu cifra octanica ridicata pe care le-am aplicat pe podoaba. Capilara.

Revenind la subiect, se uita femeia din toate unghiurile la mine si nu stia ce naiba sa imi faca la par, sa dreaga busuiocul adica, dar si sa nu ma  tunda pe modelul „maine vii la scoala cu tac-tu chel”. Intr-un final, cu mare greutate, mi-a mai taiat din varfuri. Mi-a recomandat sa fac un tratament cu ulei de cocos. Ei si pana aici a fost. Ca ala a fost triggerul.

Si m-am apucat sa ma documentez. iar eu cand ma documentez, trebuie sa impartasesc pareri preliminare cu cea mai buna prietena a mea, sperand eu mereu ca ea o sa ma contrazica. Vreodata in viata asta. Nu. Adica nu o face. Nu inteleg cum ma suporta, dar asta e complet alta mancare de peste.

Ii fac creierii pilaf si mai multe nu si pe urma eu trec linistita peste subiect, neavand nici cea mai mica intentie sa urmez tratamentul cu pricina.

Si vine duminica noastra de „fete la cafele” si numai ce ma pomenesc cu Once a mea ca ma lasa lata cu un cadou surpriza – nimic altceva decat o butelcuta cu ulei de cocos.

– Bai, sa stii ca l-am testat asa cum mi-ai citit tu de pe site-urile tale de nebune dupa bio si uleiul asta e pe bune.

Cu traducere: nu are chimicale, nu e presat la cald, e din cultura bio si, in principiu, are ce scrie pe butelcuta.

‘Fo doo saptamani m-am tot invartit ca nu-mi venea sa ma apuc de treaba. Nu de alta, dar sunt cel mai lenes om pe care il cunosc. Nu ma intrebati de ce nu ma ingras sa ma fac cat dulapul de la cata lene e in mine ca am raspuns si la asta: de-a dracu’.

Cand in sfarsit mi-am luat inima in dinti, am aplicat principiul pe care voi, cei mai vechi nebuni de prieteni ai mei din „sufrageria cu prieteni” il stiti deja: 3 beri si-o lumanare. Dupa care lucrurile au parut mult mai simple decat credeam.

Desigur, filmul asta era in capul meu.

Stiam ca uleiul ala se lichefiaza la temperaturi mai mari de 23 de grade, dar dupa principiul cu 3…si-o… nici nu am mai tinut cont ca in casa erau aproape patruj de grade si nici ca pun prea mult maglavais din ala frumos mirositor. Asa ca pe alocuri, mai suplimentam, ca nu mi se parea mie ca am acoperit toata podoba. Capilara, cum am mai spus.

Dupa nici 10 minute incep sa ma simt ca o prajiturica. M-am gandit sa nu ma bag in cuptor sa nu explodez pe acolo, ca tot io urma sa si curat mizeria. V-am zis ca-s lenesa. Cred ca de aia am capatat in timp usoare nuante de OCD. Din lene.

Renunt la ideea de a ma coace. Iau ce se scurgea lin pe gat ca o rama si incep si ma dau intr-o ordine complet aleatoare: pe maini, pe picioare, pe nepoata-mea, pe Diodă, pe balamalele de la usi sa nu mai scartaie – si asta chiar a mers brici. Mai aveam un pic si ma duceam sa ung si ce-as fi putut gasi de uns pe la motorul masinii, numai sa nu pierd nimic din șmacolina pretioasa.

M-am plictisit de efort dupa mai putin de doua ore, ala fiind timpul minim descris in toate retele specialistilor.

Asa ca mi-am miscat fizicul de prajiturica la dus.

Dau cu sampon prima oara – simt ceva ciudat. Dau a doua oara – parul meu devine o funie mățărită de numa’ numa. Nu e bine – imi spun si supralicitez si mai dau o data cu sampon. Cand am simtit ca am injumatatit canistra de sampon, constat ca m-am plictisit din nou, asa ca nu mai stau pe ganduri si bag si-o juma de kil de balsam in par, macar sa descalcesc matura. Iese de-o treaba si fericita spal si restul porcului – vorba lui Dani si ies fericita de sub dus. Il usuc si pare sa devina un fel de zana zanelor. Era si noapte, plus principiul…am toate circumstantele atenuante.

Dimineata mai fac un dus, doar ca dus fara cafea inainte se numeste pe de rost si plec. La 4 dimineata sa pleci in deplasare mi se pare inuman, dar datoria inainte de toate.

Lumea se uita cam oblu la mine in ziua aia. Ce mi se parea ciudat de-a dreptul erau complimentele.

Spre dupa amiaza, dupa cinshpe litri de cafea, reusesc sa vad cu ochiul stang. In oglinda de la parasolar. Ma sperie aratarea din oglinda si-mi scuip in san. Dupa care ma trezesc de-a binelea. Hai ma, ca m-am speriat degeaba. Tot io-s! Si rad.

Parul meu arata…cum sa va spun….ca_cum_canele_cand_fuje.

Altel toate bune si, dincolo de glumele mele tampite, sa stiti ca uleiul asta chiar e bun pentru par si piele. Da’ sa luati bio. Va invat sa-l si testati. Singura conditie e sa nu va zgarciti si sa va spalati doar cu o juma’ de tona de sampon, ca-i pacat de voi.😉

‘Ai pa ca baturam caNpii si azi!😀

P.S. Once, daca vreodata ma apuca dileala sa-ti povestesc despre camasile de forta si cum se testeaza ele, sper sa nu iti vina vreun gand! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s